Territorial jurisdiction for forced execution against a guarantor-debtor under Articles 651(1) and 648(1) of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea din 29 iulie 2019, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, pornită la cererea creditoarei B. împotriva debitorului C. cu domiciliul în jud. Tulcea, potrivit titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit din data de 13 martie 2009, modificat şi completat prin act adiţional nr. x din data de 12 martie 2010 şi act adiţional nr. x din data de 1 iunie 2010 şi contract de garanţie reală mobiliară pe sume de bani viitoare din data de 13 martie 2009, pentru plata sumei de 50.930,35 RON reprezentând debit conform titlului executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Prin Sentinţa civilă nr. 2037din 6 august 2019, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, reţinând că sediul debitoarei S.C. I. S.R.L. este în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita.

Judecătoria Miercurea Ciuc, prin Încheierea civilă nr. 1046 din data de 21 august 2019 a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite este îndreptată împotriva debitorului C. care la data înregistrării cererii la executorul judecătoresc avea domiciliu în judeţul Tulcea, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Tulcea, în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Tulcea îi revine competenţa soluţionării cauzei, pentru considerentele care urmează:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 29 iulie 2019, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit din data de 13 martie 2009, modificat şi completat prin act adiţional nr. x din data de 12 martie 2010 şi act adiţional nr. x din data de 1 iunie 2010 şi contract de garanţie reală mobiliară pe sume de bani viitoare nr. 255 din data de 13 martie 2009, pentru plata sumei de 50.930,35 RON reprezentând debit conform titlului executoriu, la cererea creditorului B. împotriva debitorului C., în calitate de garant fidejusor al S.C. I. S.R.L.

Contract de credit a fost încheiat între creditoarea D. S.A., debitoarea S.C. I. S.R.L., în calitate de împrumutat, şi C., în calitate de garant fidejusor, iar contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit, încheiat între creditoarea D. S.A. şi C., are ca obiect garantarea de către fidejusor în favoarea creditorului a executării obligaţiilor de plată a creditului, dobânzilor şi a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către debitoarea S.C. I. S.R.L.

Prin cererea de executare silită formulată la data de 29 iulie 2017, creditorul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fideiusor care şi-a asumat prin contractul de fidejusiune obligaţia de a rambursa creditul, precum şi plata dobânzilor şi a celorlalte cheltuieli aferente, a penalităţilor, daunelor interese şi a tuturor celorlalte obligaţii care derivă din contract.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de garant, aşadar nu numai de debitorul principal din raportul obligaţional.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul" şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Înalta Curte reţine că în cauza de faţă cererea de încuviinţare a executării silite este formulată numai împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. (care privesc faza judecăţii, iar nu a executării silite) potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Ca atare, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competenţă proprie fazei de executare silită - potrivit cărora:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite aparţine, în speţă, judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit, soluţie care rezultă din aplicarea coroborată a prevederilor art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele arătate şi de textele legale evocate, precum şi faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare debitorul garant, C. împotriva căruia se solicită încuviinţarea executării silite, avea domiciliul în jud. Tulcea, competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Tulcea.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - CL