Conflict of territorial competence in estate partition proceedings: defining the decedent's last domicile based on the death certificate

Deliberând asupra cererii de faţă, are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C., să constate calitatea sa de moştenitoare, în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de 1/1 şi a pârâtei B., în calitate de descendent de gradul I, al cărui drept succesoral s-a prescris, să dispună lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce i se cuvin.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că defunctul C. a decedat la data de 4 noiembrie 2014, cu ultimul domiciliu în judeţul Gorj, iar moştenitori cu vocaţie succesorală au rămas ea, reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâta B., în calitate de fiică.

Pe cale de excepţie reclamanta a invocat prescripţia dreptului de opţiune succesorală, arătând că termenul de prescripţie de un an începe să curgă de la deschiderea moştenirii, respectiv de la data morţii lui, iar pârâta nu a acceptat în termen moştenirea.

Reclamanta a mai arătat că masa succesorală se compune dintr-un autoturism marca x, menţionând că regimul juridic al bunului este de bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei, motiv pentru care 1/2 din bunul supus împărţelii reprezintă proprietatea sa, iar valoarea bunului ce face obiectul partajului succesoral a apreciat-o ca fiind de 2500 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 980 - 996 din C. proc. civ.

Pârâta B. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, întrucât a acceptat în termen legal moştenirea defunctului C.

A mai solicitat să se constate calitatea sa de moştenitoare a defunctului C., având o cotă succesorală de 3/4 din moştenire, în calitate de unică fiică a acestuia, în concurs cu reclamanta, soţia supravieţuitoare şi să se constate calitatea sa de coproprietară a bunurilor din moştenire, în cotă de 3/4, dispunându-se partajarea averii succesorale, inclusiv mobilierul şi obiectele de uz casnic, prin raportare la art. 974 C. civ.

La primul termen de judecată, în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă învestită Judecătoria Târgu Jiu a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, prin Sentinţa civilă nr. 2859 din 3 mai 2019 a admis excepţia şi a declinat în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. stabilesc norme de competenţă teritorială exclusivă în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, în sensul că sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

Cererea de ieşire din indiviziune succesorală se încadrează în categoria de cereri prevăzute de disp. art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar în cauza dedusă judecăţii se constată că potrivit menţiunilor înscrise în certificatul de deces ataşat la dosar, defunctul C. a avut ultimul domiciliu în judeţul Timiş, aspect faţă de care, Judecătoria Timişoara este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, prin Sentinţa civilă nr. 9213 din 18 iulie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a dezvoltat următorul raţionament juridic:

Reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de partaj succesoral, care, potrivit art. 118 C. proc. civ., este de competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, care este şi locul deschiderii succesiunii, aspect avut în vedere şi de prima instanţă învestită.

În aprecierea noţiunii de "ultim domiciliu", această instanţă a avut în vedere faptul că, ultimul domiciliu al defunctului C., aşa cum rezultă din menţiunile înscrise în certificatul de deces din 4 noiembrie 2014, a fost în Târgu Jiu, judeţul Gorj.

Aşa fiind, s-a apreciat ca fiind competentă Judecătoria Târgu Jiu, instanţă în circumscripţia căreia s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului, astfel cum a rezultat din actele cauzei.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de partaj succesoral a bunurilor ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C., obiectul cauzei fiind determinat de reclamanta-pârâtă A. prin cererea introductivă şi de pârâta-reclamantă B., prin cererea reconvenţională. Ambele părţi, atât reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, cât şi pârâta, în calitate de fiică a defunctului, au solicitat să se constate că sunt moştenitoarele defunctului.

În speţă, ambele instanţe aflate în conflict au stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., norme care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.

În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt.

Competenţa teritorială în materie este absolută, reglementată de norme imperative, de la care părţile nu pot deroga, după cum au reţinut, de altfel, ambele instanţe aflate în conflict.

Raţiunea textului constă în aceea că, la locul ultimului domiciliu al defunctului, se găsesc în mod obişnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documentele referitoare la moştenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat în condiţii optime.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat, însă, de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au apreciat asupra noţiunii de "cel din urmă domiciliu".

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, "moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului C., ataşat cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în judeţul Gorj, în raport de acesta urmând a se stabili competenţa instanţei.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 954 C. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL