Annulment of revision appeal for insufficient judicial stamp duty under O.U.G. 80/2013 and Art. 486 CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. i-au chemat în judecată pe pârâţii C., D., Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate pentru imobilul în suprafaţă de 804 mp situat în Bucureşti, str. x, prin faptul unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate şi sub nume de proprietar de peste 30 ani, să se constate că au devenit proprietari prin accesiune imobiliară prin faptul edificării pe acest teren, în anul 1971, a unei construcţii formată din 3 camere, hol, baie, cămară şi să se constate succesiunea vacantă de pe urma defunctului E., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, decedat la 25.05.2004, pentru terenul în suprafaţă de 201 mp situat în str. x.

Prin Sentinţa civilă nr. 276 din 27.02.2017, Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primar General, şi a admis acţiunea reclamanţilor constatând dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 764 mp şi a construcţiilor aflate pe acest teren, situat în Bucureşti, str. x, sector 1; de asemenea, a constat succesiunea vacantă a defunctului E., decedat la 25.05.2004.

Prin Decizia civilă nr. 1054 A/2017 din 20.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile formulate de apelanţii-pârâţi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, menţinând dispoziţia din sentinţă privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.

Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2017, petenţii A. şi B. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1054A/20.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este netemeinică şi nelegală, având în vedere că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri formulate de revizuenţi, motivul de schimbare în tot a Deciziei nr. 1054/2017 fiind cel prevăzut de art. 509 alin. (1) coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 261 A din 15.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii A. şi B.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenţii-revizuenţi au realizat o prezentare succintă a situaţiei de fapt, susţinând că Decizia nr. 261 A/15.03.2018 este vădit netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa de apel, în considerente, nu a făcut nicio referire la capătul al doilea de cerere, cel privind accesiunea imobiliară. De asemenea, au apreciat că, în mod greşit, instanţa a admis apelurile împotriva Sentinţei civile nr. 276/2017 a Tribunalului Bucureşti, fiind încălcat efectul devolutiv al apelului şi principiul disponibilităţii.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu îndeplineşte cerinţele de formă, respectiv semnătura recurenţilor, cerinţă prevăzută de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii; că recursul este insuficient timbrat, recurenţii-revizuenţi având obligaţia de a achita diferenţa de taxă de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată; iar completul de filtru urmează a aprecia cu privire la încadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile limitative ale art. 488 C. proc. civ.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru prin rezoluţia din 14 martie 2019 s-a dispus comunicarea raportului părţilor, însă acestea nu au depus puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin actul de procedură (adresele din data de 11 aprilie 2019, aflate la dosarul de recurs) comunicat la data de 17 aprilie 2019 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurenţilor să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Cum însă, recurenţii-revizuenţi nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este insuficient timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării recursului declarat de revizuenţii B. şi A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 261 A din data de 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - GV