Cassation inadmissible for quantifying moral damages as a matter of fact rather than law

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 23.02.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA şi pe intervenientul C. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 8.000 euro şi a daunelor morale în cuantum de 800.000 euro.

Prin Sentinţa civilă nr. 2682/29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA şi cu intervenientul forţat C. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.270 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 500.000 euro (în echivalent RON la cursul de schimb BNR de la data plăţii) cu titlu de daune morale.

Prin Decizia civilă nr. 567 din 15.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2682/29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a admis apelul formulat de pârâta SC B. SA, D. prin corespondent mandatar SC B. SA, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta D. Bulgaria prin corespondent mandatar SC B. SA să plătească reclamantei suma de 30.000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată considerând că prin reducerea cuantumului daunelor morale acordate în primă instanţă, de la 500.000 euro la 30.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, instanţa de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului.

Astfel, recurenta a arătat că norma de drept material încălcată de către instanţa de apel este art. 1385 alin. (1) C. civ. potrivit căruia "Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel", iar prin reducerea daunelor morale s-a adus atingere principiului reparării integrale a prejudiciului.

De asemenea, recurenta consideră că instanţa de apel a încălcat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Tolstoy, Miloslavsky c. Regatul Unit a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora".

În termen legal, la data de 16.07.2018, intimata-pârâtă D., prin corespondent mandatar SC B. SA, a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului raportat la faptul că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului, întrucât decizia din apel este legală.

Recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepţiei nulităţii recursului, arătând că a indicat motivul de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs, şi anume art. 488 pct. 8 C. proc. civ. iar în ceea ce priveşte normele de drept material încălcate de instanţa de apel a precizat, în mod expres, că au fost încălcate dispoziţiile art. 1385 alin. (1) C. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apreciind şi cu privire la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., reţinându-se că intimatul-pârât a invocat prin întâmpinare excepţia nulităţii recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă a criticat cuantumul daunelor morale acordat de instanţa de apel, care nu reprezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce i-a fost adusă prin accidentul rutier a cărui victimă a fost.

În privinţa aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale şi materiale, instanţa supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acţiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Prin urmare, cele susţinute de către recurenta-reclamantă, în sensul că instanţa de apel nu a stabilit cuantumul corect al daunelor morale, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege.

Deşi recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1385 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu a dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuţie modul în care instanţa de apel a interpretat sau aplicat această normă legală.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susţinute de reclamanta A. nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), urmează a anula recursul declarat împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - GV