Nullity of appeal for failure to specifically challenge the inadmissibility of revision of a res judicata ruling under the principle of dispositiveness
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant’s appeal null and void, leaving the Court of Appeal’s decision, which had rejected the revision request as inadmissible, in force. The case involved a civil dispute over the registration of a verbal trademark for Class 5 goods, specifically challenging a lower court’s rejection of a prior revision request that alleged a violation of res judicata by a conflicting appellate judgment. The decisive legal basis was Article 489(3) of the Code of Civil Procedure, as the appellant failed to substantively develop the illegalities required under Article 488, instead criticizing arguments that were deemed subsidiary to the Court of Appeal’s primary finding that a judgment rendered on a revision based on res judicata (Article 509(1)(8)) does not reopen the merits of the case and thus cannot be subject to revision based on the principle of dispositiveness (Article 509(1)(1)).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to specifically challenge the inadmissibility of revision of a res judicata ruling under the principle of dispositiveness: The case involved a civil dispute over the registration of a verbal trademark for Class 5 goods, specifically challenging a lower court’s rejection of a prior revision request that alleged a violation of res judicata by a conflicting appellate judgment. The decisive legal basis was Article 489(3) of the Code of Civil Procedure, as the appellant failed to substantively develop the illegalities required under Article 488, instead criticizing arguments that were deemed subsidiary to the Court of Appeal’s primary finding that a judgment rendered on a revision based on res judicata (Article 509(1)(8)) does not reopen the merits of the case and thus cannot be subject to revision based on the principle of dispositiveness (Article 509(1)(1)).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the operative decision to formally establish the nullity of the appeal due to the failure to meet statutory requirements.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii revizuirii invocată de intimata SC A. SRL şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 828 din data de 22 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B., invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi apreciind că Decizia civilă nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018 este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 ianuarie 2019, sub nr. x/2018.
Prin rezoluţia din data de 16 ianuarie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata SC A. SRL, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.
Totodată, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea formalităţilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, s-a reţinut că intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea acestuia a nefondat.
De asemenea, s-a constatat şi că, prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, recurentul-revizuent B. a combătut susţinerile intimatei formulate prin întâmpinare, solicitând respingerea excepţie nulităţii recursului şi admiterea căii de atac.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la filele x din doar, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestaţii mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci s-a respins contestaţia formulată de SC A. SRL; a fost menţinută decizia de respingere după opoziţie nr. M 2015 x din data de 16 noiembrie 2015 prin care s-a respins de la înregistrare marca individuală, verbală cu denumirea "C." având nr. depozit M 2015 x pentru serviciile solicitate în clasa 5.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 631 din data de 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a admis acţiunea formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Hotărârii nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestaţii mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
A anulat Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestaţii mărci Dosar nr. x/2015 şi, în consecinţă, a admis contestaţia formulată de SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul B.
A desfiinţat decizia Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 noiembrie 2015 şi, pe cale de consecinţă, a dispus înregistrarea mărcii contestatoarei solicitante "C." M 2015 x, clasa 5.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1106 A din data de 29 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a admis apelul formulat de apelantul-intimat B. împotriva Sentinţei civile nr. 631 din data de 10 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
A anulat sentinţa apelată şi, în consecinţă, a reţinut procesul spre judecare.
Prin Decizia civilă nr. 61/A din 25 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de contestatoare A. SRL.
A anulat Hotărârea nr. 74 din data de 15 martie 2016 a Comisiei de contestaţii mărci şi, în consecinţă, a admis contestaţia împotriva deciziei Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 noiembrie 2015.
A dispus înregistrarea mărcii "C." M 2015 x pentru produsele solicitate din clasa 5.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 828/Ap din data de 22 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 61/A din data de 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei decizii revizuentul B., în contradictoriu cu intimata SC A. SRL, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii revizuirii invocată de intimata SC A. SRL şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 828 din data de 22 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în esenţă, a reţinut că în cadrul cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se solicită retractarea unei decizii pronunţate tot în soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea dintre Decizia nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti şi Sentinţa civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2015.
A constatat că, în opinia revizuentului, ultima hotărâre, cea a Curţii de Apel Bucureşti, încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a Sentinţei civile nr. 25 din data de 23 februarie 2017.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate.
Art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dă expresie principiului disponibilităţii în procesul civil, iar ipotezele vizate de textul de lege menţionat invocat de revizuent vizează soluţionarea pretenţiilor din cererea principală, ori instanţa, respingând revizuirea prin decizia atacată, nu a dispus asupra pretenţiilor din cererea principală. Doar în situaţia în care se schimbă sentinţa şi instanţa se pronunţă pe petitele cererii iniţiale sau când, anulând sentinţa şi rejudecând cauza, se pronunţă pe pretenţiile din cererea reclamanţilor, motivul de revizuire invocat [art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.] ar fi fost admisibil.
Decizia nr. 828 din data de 22 mai 2018, soluţionând o cerere de revizuire, cale extraordinara de atac, nu a soluţionat cererea de chemare în judecată a reclamantului, ca urmare a unei soluţii de anulare a sentinţei, ci doar a dispus respingerea revizuirii, pronunţându-se asupra motivelor de revizuire invocate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe de altă parte, Sentinţa civilă nr. 25/2017 a fost supusă atât apelului soluţionat iniţial prin Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017, cât şi recursului soluţionat prin Decizia nr. 1087 din data de 27 martie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul admiterii recursului declarat de pârâta A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1225/Ap din data de 29 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, şi casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel. În rejudecarea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 25 din data de 23 februarie 2017, Curtea de Apel Braşov a pronunţat Decizia civilă nr. 1078 din data de 27 iunie 2018 în Dosarul nr. x/2015, iar petentul B. a declarat recurs împotriva acesteia în data de 27 septembrie 2018, dosarul fiind înaintat la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit verificărilor instanţei în sistem Ecris.
În Dosarul nr. x/2015, în rejudecarea apelului, instanţa a admis, în parte, apelul formulat de reclamantul B. împotriva Sentinţei civile nr. 25/S din data de 23 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâta SC A. SRL la plata către reclamantul B. a sumei de 16.151,21 RON cu titlu de despăgubiri parţiale aferente anului 2013 în legătură cu producerea şi comercializarea produselor "D.". A obligat pe pârâta SC A. SRL la plata către reclamantul B. a sumei de 2339 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fondul cauzei. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile atacate privind admiterea excepţiei de netimbrare, admiterea în parte a acţiunii, obligarea pârâtei la încetarea acţiunilor de comercializare a produselor ce poartă în componenţa denumirii marca "D.", respingerea restului pretenţiilor solicitate cu titlu de despăgubiri, respingerea celorlalte pretenţii ale reclamantului, obligarea reclamantului la plata onorariului expert şi compensarea restului cheltuielilor de judecată solicitate. A respins restul pretenţiilor.
Din considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Braşov a reţinut că instanţa de apel a avut în vedere şi sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 631 din data de 10 mai 2017 şi Decizia civilă nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, fiind dată şi dispoziţie de îndrumare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul analizării incidenţei în soluţionarea apelului a faptului că prin Decizia nr. 61 din data de 25 ianuarie 2018 Curtea de Apel Bucureşti a dispus înregistrarea mărcii "C.".
Totodată, s-a constatat că, la momentul soluţionării revizuirii prin Decizia nr. 828 din data de 22 mai 2018, Sentinţa civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 a cărei autoritate de lucru judecat o consideră revizuentul încălcată prin Decizia civilă nr. 61/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, nu era definitivă aşa cum susţinea revizuentul, fiind casată Decizia civilă nr. 1225 din data de 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov şi trimisă spre rejudecare cauza.
Prin urmare, a reţinut că hotărârea pronunţată în soluţionarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar putea fi supusă revizuirii întemeiate pe pct. 1 al aceluiaşi text de lege, pentru că nu evocă fondul şi nu dispune asupra cererii de chemare în judecată pentru a fi incidente ipotezele extra/minus/plus petita dezvoltate în baza principiului disponibilităţii, principiu ce ţine de soluţionarea în fond a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că respectarea principului disponibilităţii părţilor, care atrage obligaţia instanţei de a se pronunţat strict asupra cererilor formulate de părţi, se aplică tuturor cererilor adresate instanţei, indiferent de cadrul procesual în care acestea au fost formulate.
A precizat că în cazul cererii de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018, împrejurarea că revizuentul a invocat încălcarea de către Curtea de Apel Braşov a puterii de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov, impunea ca instanţa de revizuire să se pronunţe asupra acestei neregularităţi şi nu asupra existenţei sau inexistenţei unei încălcări a autorităţii de lucru judecat, care este reglementată în mod distinct.
Faptul că instanţa de revizuire în Dosarul nr. x/2018 s-a pronunţat asupra unor aspecte ce nu au făcut obiectul învestirii instanţei se impunea a fi corectat printr-o analiză a ceea ce s-a cerut în cadrul cererii de revizuire şi prin înlăturarea concluziilor pe care instanţa le prezintă în cadrul unei analize ce excede cadrul învestirii sale.
Totodată, a criticat decizia atacată cu privire la motivarea instanţei potrivit căreia, atât timp cât Sentinţa civilă nr. 25/2017, în cadrul căreia a fost dezlegată cu putere de lucru judecat problema privind similaritatea celor două denumiri comerciale supuse analizei, nu este încă definitivă, nu s-ar putea cerere revizuire Deciziei civile nr. 61/2018, pentru contrarietate de hotărâri.
A arătat că Sentinţa civilă nr. 25/2017 este definitivă în ceea ce priveşte dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea societăţi A. de a opri comercializarea oricărui produs ce poartă în componenţa denumirii cuvântul "D.", hotărâre bazată pe analiza incidenţei prevederilor art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998, referitoare la existenţa unei similarităţi între denumirile puse în comparaţie.
Recurentul-revizuent a subliniat că, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 1087/2018, acest capăt de cerere nu mai poate fi pus în discuţie, fiind soluţionat definitiv.
Prin urmare, a apreciat că soluţia dată asupra acestei probleme litigioase nu mai poate fi rediscutată, între aceleaşi părţi, într-un alt litigiu, fără a încălca puterea de lucru judecat.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, criticile formulate prin cererea de recurs trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În speţă, argumentul curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire l-a reprezentat împrejurarea că hotărârea pronunţată în soluţionarea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar putea fi supusă revizuirii întemeiate pe pct. 1 al aceluiaşi text de lege, pentru că nu evocă fondul.
Această constatare este cea care, în mod prioritar şi definitoriu, a dus la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a căii de atac, celelalte aspecte reţinute de către curtea de apel fiind doar de natură a veni în completarea acesteia.
Astfel, pentru a se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de lege, în speţă, criticile recurentului-revizuent trebuiau să vizeze raţionamentul instanţei de revizuire referitor la evocarea fondului prin hotărârea revizuită, reţinerile curţii de apel criticate de către recurentul-revizuent referitoare la împrejurarea că Sentinţa civilă nr. 25 din data de 23 februarie 2017 nu era definitivă, la momentul soluţionării cererii de revizuire, reprezentând un argument subsidiar.
Totodată, susţinerile recurentului-revizuent ce privesc judecata cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, nu pot face obiectul analizei acestei instanţe de recurs, care este învestită cu soluţionarea căii de atac declarate împotriva altei decizii, şi anume a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/2018, în care a fost soluţionată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin urmare, în raport de cele anterior constatate şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul B. împotriva Deciziei nr. 1571/Ap din data de 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.
GGC - GV