Judicial complaint for procedural delay: scope of appeal filtering under special statute and limits on compensatory damages under Art. 522 C. proc. civ.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 9 mai 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A., în baza art. 522 C. proc. civ.

Prin aceasta a arătat că solicită aplicarea amenzii judiciare prevăzută de art. 12 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 7, art. 10 alin. (1), art. 36, art. 20 şi art. 522 C. proc. civ., Statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru neîndeplinirea de către acesta a sarcinilor sale de serviciu, în calitate de apărător al statului de drept. În acest sens, a susţinut că Ministerul Public nu a supravegheat activitatea partidelor politice şi nu a promovat acţiunea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.

Totodată, a criticat hotărârile pronunţate în cauză de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că judecătorii au refuzat soluţionarea pe fond a pricinii, amânând în mod nejustificat judecarea procesului.

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 16 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul nr. 4 noul C. proc. civ. a respins, ca nefondată, contestaţia privind tergiversarea procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul A.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, prin intermediul acesteia neputând fi analizate criticile părţilor privitoare la modul de soluţionare a cauzei în fazele procesuale anterioare.

Instanţa este ţinută la a verifica existenţa unei eventuale conduite culpabile a instanţei învestite cu soluţionarea pricinii, care să fi condus la tergiversarea soluţionării cauzei.

S-a constatat că recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 1061A din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 februarie 2019, fiind repartizat aleatoriu completului de filtru CF x noul C. proc. civ. Prin rezoluţia din 12 februarie 2019 a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 16 aprilie 2019 a fost întocmit acest raport iar la 18 aprilie 2019 a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare. Astfel, instanţa de recurs a urmat procedura reglementată de art. 493 C. proc. civ., cu respectarea termenelor instituite în cadrul procedurii de filtru, neputând fi vorba despre o tergiversare a procesului.

Împotriva acestei încheieri din 16 mai 2019 a formulat plângere contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 9 noul C. proc. civ.

S-a susţinut că instanţa a ignorat obiectul cauzei, şi anume dizolvare partide politice pe cale judecătorească, situaţie în care soluţionarea pricinii trebuia realizată în termen de 60 zile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 14/2003.

Tribunalul Bucureşti, cât şi Curtea de Apel Bucureşti au încălcat prevederile art. 6, art. 12, art. 36 - 37 şi art. 238 C. proc. civ., atunci când au respins acţiunea promovată de acesta şi nu au dispus amendarea Statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice pentru omisiunea Ministerului Public de a promova acţiunea în dizolvarea celor două partide politice.

Totodată, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin aceasta producându-se o prelungire nejustificată a procesului, termenul de soluţionare a cauzei fiind în continuare imprevizibil.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată următoarele:

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a contestaţiei prin care, invocându-se încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Însă, ceea ce invocă petentul este o neexercitare a dreptului de promovare a acţiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice de către Ministerul Public, situaţie în care a formulat cererea de chemare în judecată în locul acestuia. Totodată, apreciază că procedura de filtru a recursului a prelungit în mod nejustificat durata procesului, nefiind respectate termenele prevăzute de Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.

Analizând plângerea raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că dispoziţiile din legea specială nr. 14/2003 prevăd doar durata procedurii desfăşurate în faţa instanţei de fond şi apel, în recurs fiind incidente dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea parcurgerii procedurii de filtrare a recursurilor.

Ulterior înregistrării Dosarului nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta a urmat procedura de filtru, aşa cum prevăd normele legale anterior menţionate, fiind întocmită rezoluţia prin care s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apoi a realizat acest raport de către magistratul-asistent, comunicat părţilor şi aşteptat comunicarea punctului de vedere al acestora.

Conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în lipsa dovezii de comunicare a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului. Astfel, parcurgerea procedurii de filtrare a recursului nu poate fi considerată ca reprezentând un motiv de tergiversare a soluţionării cauzei.

Mai mult, finalitatea urmărită de către contestator, de acordare de despăgubiri, nu poate fi atinsă prin intermediul căii procesuale aleasă de acesta. Potrivit art. 524 alin. (4) C. proc. civ., instanţa care soluţionează contestaţia, chiar în cazul în care o găseşte întemeiată, nu poate decât să dispună de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii (fixarea termenului de judecată în cauză, pronunţarea sau motivarea hotărârii judecătoreşti, amendarea expertului sau a unei autorităţi ce nu furnizează instanţei relaţiile solicitate în timp util etc), fără a avea posibilitatea de a acorda şi vreo reparaţie compensatorie în favoarea contestatorului.

Totodată, prezentul cadru procesual nu permite analiza nemulţumirilor petentului privitoare la soluţiile pronunţate în cauză de instanţele de fond şi apel, prin procedura instituită de art. 522 C. proc. civ. legiuitorul nu a reglementat o posibilitate de retractare, anulare sau reformare a unei hotărâri judecătoreşti.

Mai mult, potrivit art. 524 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii, rezultând astfel că Înalta Curte este ţinută a analiza existenţa unei eventuale tergiversări a procesului în faza procesuală a recursului, iar nu în fazele procesuale anterioare.

Astfel, în mod corect completul nr. 4 noul C. proc. civ. a analizat contestaţia prin raportare la procedura de filtru realizată după momentul înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că aceasta a fost efectuată cu respectarea termenelor instituite de art. 493 C. proc. civ.

Petentul a invocat doar nerespectarea de către instanţa de recurs a dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ce se referă la admisibilitatea căii de atac a recursului, care în fapt reprezintă critici la raportul întocmit în cauză, aspect care excede analizei prezentului demers procesual. Admisibilitatea în principiu a recursului urmează a fi analizată de completul de filtru CF x noul C. proc. civ. la un termen ce va fi stabilit ulterior în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, se reţine că susţinerile şi criticile petentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, completul nr. 4 noul C. proc. civ. respingând în mod corect contestaţia formulată de contestatorul A., în temeiul art. 522 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 16.05.2019, de respingere a contestaţiei privind tergiversarea procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV