Territorial jurisdiction for small claims determined by defendant’s seat and forum designation on official form

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2018 reclamanta Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune SA - C.N.C.I.R. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. SRL obligarea acesteia la plata sumei de 416,5 RON, reprezentând contravaloare servicii inspecţie tehnică conform facturii x/06.02.2017, a sumei de 63,94 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 19.09.2018 şi în continuare până la data plăţii integrale a debitului principal.

Prin Sentinţa nr. 2406 din 8 martie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că prin precizările formulate la data de 11.01.2019, reclamanta a arătat că dintr-o eroare cererea de valoare redusă a fost expediată pe adresa Judecătoriei Iaşi, competentă teritorial să judece prezenta cerere fiind Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi 107 alin. (1) C. proc. civ.

S-a arătat că potrivit art. 107 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanta în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, în speţă Judecătoria Sectorului 4.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea contractului, în speţă Judecătoria Sectorului 4.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat existenţa unei competenţe teritoriale alternative şi, în raport de precizările reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi 132 alin. (3) C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei sale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 5135 din 23 aprilie 2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

S-a mai reţinut că, dat fiind faptul că procedura de citare pentru primul termen nu a fost legal îndeplinită cu pârâta, în mod greşit instanţa a apreciat că se impune cu prioritate invocarea excepţiei relative, din oficiu.

În plus, faptul că la data 11.01.2019, la solicitarea Judecătoriei Iaşi de a exprima un punct de vedere, reclamantul a apreciat că Judecătoria Iaşi nu este competentă să judece cauza, s-a arătat nu are nicio relevanţă, prin raportare la normele de drept procesual civil expuse mai sus.

Reţinând că prima instanţă învestită era competentă teritorial să judece cauza, neavând posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa a fost sesizată cu o cerere de valoare redusă, iar, potrivit art. 1028 alin. (2) din "Titlul X. Procedura cu privire la cererile de valoare redusă" din C. proc. civ., competenţa teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabileşte potrivit dreptului comun.

Prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speţă, sediul pârâtei indicat în cererea de chemare în judecată de la dosarul Judecătoriei Iaşi este situat în municipiul Bucureşti.

Totodată, se reţine că prin notele scrise depuse de reclamantă la data de 22 ianuarie 2019 aceasta a arătat că dintr-o eroare cererea de valoare redusă a fost expediată pe adresa Judecătoriei Iaşi.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 1029 C. proc. civ., în cadrul procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă instanţa este sesizată prin completarea unui formular aprobat prin ordin al ministrului justiţiei ce conţine elementele necesare soluţionării cauzei.

Or, la pct. 1 din formular, sub titulatura "Cărei judecătorii îi adresaţi cererea?", reclamanta a menţionat Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că reclamanta a înţeles să sesizeze cu soluţionarea cererii de valoare redusă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, astfel cum rezultă din cererea pe care a adresat-o instanţei.

Nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente faptul că cererea a fost expediată din eroare pe adresa Judecătoriei Iaşi, astfel cum se arată de către reclamantă, voinţa părţii în ceea ce priveşte sesizarea instanţei fiind cea exprimată şi însuşită prin semnătura pe formularul prin care se declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV