Jurisdiction for discrimination claims challenging presidential decoration decrees: Administrative versus Civil Competence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la 23.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Preşedintele României B.: să înlăture, în termen de 3 zile de la citare, discriminarea la care a fost supus reclamantul, prin a i se acorda acestuia ordinele şi decoraţiile de care au beneficiat foştii deţinuţi; să plătească daune morale în sumă de 5.000 euro; să achite penalităţi în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la data pronunţării sentinţei.

Prin Sentinţa nr. 1 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că prin cererea introductivă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, toate revenind în competenţa de soluţionare a judecătoriei în temeiul art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ. (în ce priveşte solicitarea de obligarea a pârâtului de a pune capăt discriminării la care ar fi fost supus reclamantul) şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (în ce priveşte solicitările de obligare a pârâtului la plata de daune morale şi penalităţi de întârziere).

În aceste coordonate, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara, invocată din oficiu şi observând şi solicitarea reclamantului de trimitere a cauzei unei instanţe din localitatea Arad, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Arad.

Prin Sentinţa nr. 1547 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, republicată, privind sistemul naţional de decoraţii al României, potrivit cărora decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale.

Au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 459 din 16 septembrie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa reţinând că în măsura în care, prin obiectul de reglementare, decretele Preşedintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

În aceste condiţii, întrucât discriminarea invocată a fost determinată în cadrul unui raport juridic administrativ, în care protecţia drepturilor subiective se realizează în faţa unei jurisdicţii speciale, s-a arătat că cererea este de competenţa instanţei de contencios administrativ şi nu a judecătoriei.

Instanţa a arătat că art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 nu instituie reguli de competenţă, ci doar consacră existenţa unui drept de acces la justiţie ce poate fi exercitat "în condiţiile dreptului comun". Norma în cauză nu utilizează noţiunea de "instanţă de drept comun" - pentru ca, în opoziţie cu aceea de instanţă de contencios administrativ, la care face trimitere art. 20 alin. (9) din acelaşi act normativ - să valideze concluzia, dedusă în cea dintâi opinie jurisprudenţială, în sensul că întotdeauna şi în mod absolut instanţa competentă material să judece acţiunile în justiţie de sancţionare a actelor/faptelor discriminatorii este aceea de drept comun, anume cea civilă (indiferent că discriminarea a fost acuzată în legătură cu raportul de muncă ori de funcţie al persoanei ori în legătură cu emiterea actului administrativ atacat) sub argumentul că, atunci când a intenţionat atribuirea unor litigii în competenţa de soluţionare a unor instanţe speciale, cum ar fi cele de contencios administrativ, legiuitorul a menţionat-o expres în cuprinsul acestui act normativ (parag. 33 din Decizia nr. 10/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii).

S-a arătat că în cauză, acţiunea de înlăturare a activităţii discriminatorii invocată de reclamant se materializează ca finalitate într-un act administrativ reprezentat de un decret prezidenţial, act supus controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ, astfel că în cauză sunt incidente sub aspectul competenţei dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art. 10 alin. (3) teza întâi din aceeaşi lege, întrucât decretul prezidenţial se emite de către o autoritate centrală, iar pe de altă parte, reclamantul are domiciliul în Arad, totodată fiind deţinut în Penitenciarul Timişoara.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanţei să oblige pe pârâtul Preşedintele României B.: să înlăture, în termen de 3 zile de la citare, discriminarea la care a fost supus, prin prin a i se acorda acestuia ordinele şi decoraţiile de care au beneficiat foştii deţinuţi; să plătească daune morale în sumă de 5.000 euro; să achite penalităţi în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la data pronunţării sentinţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, republicată, privind sistemul naţional de decoraţii al României, decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale.

În speţă, acţiunea de înlăturare a activităţii discriminatorii vizează ca finalitate un act administrativ reprezentat de un decret prezidenţial, act ce este supus controlului de legalitate înfăptuit de instanţele de contencios administrativ.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi criteriul valoric.

În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşa fiind, cum obiectul litigiului vizează emiterea unui act administrativ de către o autoritate publică de nivel central, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă fiind determinată de rangul central al autorităţii emitente.

Totodată, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instantei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Din actele de la dosar rezultă că reclamantul are domiciliul în localitatea Arad şi se află în Penitenciarul Timişoara.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV