Conflicting territorial jurisdiction for minor custody and maintenance claims based on residence at time of filing

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. x/2018 la data de 16.10.2018 de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat să se dispună stabilirea domiciliului minorei C. la domiciliul reclamantului, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în principal exclusive, în subsidiar de ambii părinţi, precum şi obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoare minorei.

La data de 16.11.2018 s-a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională de pârâtă, prin care s-a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Iaşi, respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ca nefondată şi nedovedită, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul pârâtei reclamante, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în exclusivitate de către pârâta reclamantă, obligarea reclamantului pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în funcţie de veniturile acestuia şi de necesităţile copilului, începând cu data introducerii cererii şi până la majorat, obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 102 din 15 ianuarie 2019, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că locuinţa minorei C. nu a fost stabilită judecătoreşte. Locuinţa minorei s-a aflat la locuinţa părinţilor săi din municipiul Câmpulung până la separarea părinţilor în luna octombrie 2018 şi din noiembrie 2018 se află la domiciliul mamei pârâte din judeţul Iaşi, conform cărţii de identitate aflată în copie certificată la fila x şi a referatului de anchetă socială emis de Primăria comunei F., judeţul Iaşi, care confirmă prezenţa minorei la locuinţa mamei sale.

Prin urmare, s-a arătat că locuinţa minorei este în acest moment la domiciliul mamei, care se află în judeţul Iaşi, astfel că minora, în calitate de persoană ocrotită îşi are domiciliul stabilit în acest moment la domiciliul mamei.

Chiar dacă la stabilirea locuinţei minorei mama nu a avut acordul tatălui, instanţa a apreciat că nu se poate reţine că locuinţa minorei a rămas la locuinţa părinţilor săi de dinainte de separare, din municipiul Câmpulung.

În consecinţă, instanţa a considerat că în cauză interesează adresa la care minora locuieşte efectiv, la momentul introducerii cererii la instanţă, anume la mamă.

S-au avut în vedere prevederile art. 106 C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei copilului, precum şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care arată că: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

La stabilirea competenţei teritoriale instanţa a luat în considerare regulile de competenţă teritorială, prin raportare la obiectul cererii şi la momentul introducerii acesteia, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Prin Sentinţa nr. 3989 din 8 aprilie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere că la data de 03.10.2018 părţile s-au separat în fapt, iar începând cu data de 04.10.2018 pârâta împreună cu minora au fost admise în Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale, unde au locuit până în data de 26.10.2018.

În cauză instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 106 C. civ., care la alin. (1) arată că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Totodată, potrivit art. 114 C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

S-a arătat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reşedinţa minorei C. era la momentul sesizării instanţei alături de mama sa, pârâta B., la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale din localitatea Câmpulung.

Împrejurarea că ulterior sesizării instanţei pârâta a părăsit Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale din localitatea Câmpulung şi şi-a stabilit reşedinţa la mătuşa maternă din judeţul Iaşi şi abia la data de 05.11.2018 a întreprins demersuri în vederea stabilirii domiciliului în această localitatea (astfel cum rezultă din copia actului de identitate depusă la dosar), s-a reţinut că nu poate să atragă competenţa teritorială a Judecătoriei Iaşi. Aceasta întrucât este de necontestat că în orice materie, modificarea de domiciliu sau de reşedinţă, după legala sesizare a unei instanţe, nu este de natură a conduce la schimbarea competenţei teritoriale a acesteia. În plus, a reţinut instanţa, din înscrisurile depuse de părţi la dosar rezultă că din data de 15.02.2019 părţile au ajuns la un acord, consfinţit prin Sentinţa civilă nr. 1454/18.02.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, stabilind locuinţa minorei C. la locuinţa reclamantului, în comuna E., judeţul Argeş, iar minora a fost reînscrisă la grădiniţa din aceeaşi localitate.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească şi stabilire pensie de întreţinere.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar potrivit art. 107 C. civ.: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Ancheta psihosocială aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung arată că la data de 4 octombrie 2018, pârâta B. a fost admisă împreună cu fiica ca în Centrul de Primire în regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale.

Potrivit adresei nr. x din 7 noiembrie 2018 emisă de D. la data de 26 octombrie 2018, prin cererea mamei şi acordul rudelor, a încetat perioada de admitere la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale din Câmpulung a pârâtei B. şi a fiicei sale C., iar acestea au fost integrate în familia extinsă din judeţul Iaşi.

Prin urmare minora C. se afla la data introducerii cererii de chemare în judecată, anume 16 octombrie 2018, la centrul de primire aflat în localitatea Câmpulung.

Nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente faptul că pârâta împreună cu minora şi-a stabilit ulterior reşedinţa la mătuşa maternă din judeţul Iaşi şi nici stabilirea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a locuinţei minorei la tată (reclamantul) prin Sentinţa civilă nr. 1454/18.02.2019, aceasta fiind o măsură provizorie, dispusă până la soluţionarea prezentului dosar.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie se afla reşedinţa persoanei ocrotite la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV