Appeal against declaration of lapse of prior appellate recourse inadmissible, upholding finality of judgment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to declare the prior appellate recourse lapsed (perimat) and rendering the judgment final and unappealable. The dispute arose from a civil revision request filed against a 2015 district court judgment in a commercial matter, where the lower tribunal had suspended the proceedings due to the parties' absence; the Court of Appeal subsequently declared the appeal against that suspension order lapsed under procedural rules for failure to appear. The decisive legal basis was the doctrine that decisions resolving procedural incidents such as the lapse of an appeal are not themselves subject to further appeal if the underlying judgment is already res judicata or if the appeal right has been exhausted; specifically, the court held that Article 253(2) of the Code of Civil Procedure does not permit a new appeal against a decision declaring the lapse of a previous appeal when the original judgment was rendered in a final instance, applying the principle *accessorium sequitur principale* and concluding that the challenged decision was irreproachable under Articles 299(1) and 377(2)(5) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 137 din C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ; Appeal against declaration of lapse of prior appellate recourse inadmissible, upholding finality of judgment: The dispute arose from a civil revision request filed against a 2015 district court judgment in a commercial matter, where the lower tribunal had suspended the proceedings due to the parties' absence; the Court of Appeal subsequently declared the appeal against that suspension order lapsed under procedural rules for failure to appear. The decisive legal basis was the doctrine that decisions resolving procedural incidents such as the lapse of an appeal are not themselves subject to further appeal if the underlying judgment is already res judicata or if the appeal right has been exhausted; specifically, the court held that Article 253(2) of the Code of Civil Procedure does not permit a new appeal against a decision declaring the lapse of a previous appeal when the original judgment was rendered in a final instance, applying the principle *accessorium sequitur principale* and concluding that the challenged decision was irreproachable under Articles 299(1) and 377(2)(5) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal inadmissible.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 09.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a menţinut măsura suspendării cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2224/19.02.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimaţii B. SA Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti şi C.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A.
În şedinţa publică de la 16.08.2017, instanţa a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nu a fost solicitată judecata în lipsă.
Prin Decizia nr. 5/09.01.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, stabilindu-se termen la 30 mai 2019.
La termenul din 30 mai 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
În speţă, prin decizia recurată, s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege (...)".
De asemenea, au acest caracter irevocabil hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării recursului.
Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Mai mult, perimarea reprezintă numai un incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, astfel că nu se poate admite ca pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.
Prin urmare, decizia recurată, fiind pronunţată într-o cale extraordinară de atac, exercitată, în cele din urmă, împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri pot fi atacate cu recurs.
Reţinându-se că Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 5 din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2019.
GGC - GV