Expropriation reparation claims: scope of "holder" status and competence under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the lower court decisions, and remanded the case for re-judgment at the first-instance tribunal, effectively leaving the plaintiff's claims unresolved pending a retrial. The dispute concerned a claim by an individual expropriated of real property, who sued a state-owned enterprise under Law No. 10/2001, alleging that the defendant failed to issue a reasoned decision or forward the request to the Prefecture, and seeking specific performance and penalty damages. The appellate court reversed the first-instance partial denial of damages, ordering the defendant to pay daily penalties for late compliance. The Supreme Court determined that both lower instances violated procedural norms regarding the active investigation of facts and evidence administration; specifically, they failed to examine the critical notification document (missing from the file), ignored the defendant's defense that it was not the current "holder" of the property, and erroneously attributed the competence to resolve compensation claims to the defendant rather than the Prefecture, thereby committing errors under Articles 304(9)-(10) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 129 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Expropriation reparation claims: scope of "holder" status and competence under Law No. 10/2001: Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 165 din 4 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. A. împotriva pârâtei C.N.L. O. S.A. Tg.-Jiu, dispunându-se obligarea acesteia de a emite o dispoziție motivată conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea reclamantei din 9 octombrie 2001.
Instanța a reținut în fapt că reclamanta, în calitate de „persoană îndreptățită” în sensul Legii nr. 10/2001 a adresat pârâtei o notificare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în urma exproprierii imobilului din jud.Gorj. Pârâta nu a emis o dispoziție motivată și nici nu a înaintat notificarea Prefecturii în vederea acordării de despăgubiri, astfel încât s-a apreciat că solicitarea reclamantei este întemeiată.
A fost însă respinsă cererea acesteia de a se dispune obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, cu motivarea că Legea nr. 10/2001 nu prevede obligația înaintării notificării către organul competent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 215 din 29 noiembrie 2002 a respins apelul declarat de pârâtă și l-a admis pe cel al reclamantei, schimbându-se sentința în parte și dispunându-se obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere de la data hotărârii la comunicarea deciziei prevăzute de Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că este justificată concluzia instanței de fond în sensul că unitatea pârâtă și-a încălcat obligația legală de a răspunde la notificare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta a susținut în esență că:
- nu este deținător al bunului în litigiu, imobilul fiind expropriat dar neieșind în fapt nici un moment din posesia reclamantei iar instanțele nu s-au pronunțat asupra mijloacelor de apărare care atestă această împrejurare;
- obligarea pârâtei la daune cominatorii nu are, în acest context, nici o justificare.
Examinând cauza în lumina criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Ambele instanțe au încălcat în mod evident dispozițiile art. 129 C. proc. civ. cu privire la rolul activ în stabilirea raporturilor juridice reale dintre părți și administrarea probatoriilor, nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de apărare importante și au dat motivări contradictorii.
Astfel, este de observat în primul rând că tribunalul și Curtea de Apel au soluționat cauza fără ca la dosar să se afle notificarea reclamantei, înscrisul cel mai important și care a declanșat litigiul. În lipsa notificării nu se poate stabili ce anume a solicitat reclamanta (restituie în natură sau alte forme de dezdăunare) și în funcție de aceasta, ce dispoziții ale Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile.
Pe de altă parte, instanțele nu au avut în vedere susținerea recurentei pârâte, confirmată și prin raportul din 20 februarie 2003 al comisiei tehnice pentru identificarea imobilelor expropriate în sensul că nu este „deținător” al bunului, care este stăpânit în continuare de către reclamantă.
În fine, ambele instanțe, presupunând că prin notificare s-au solicitat despăgubiri, obligă pârâta să emită o dispoziție motivată deși, așa cum se arată de altfel în considerentele sentinței, într-o astfel de situație competența de a rezolva cererea aparține Prefecturii.
Așa fiind, hotărârile pronunțate sunt criticabile în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., astfel încât Curtea va admite recursul și în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal în vederea lămuririi, pe bază de probatorii, a aspectelor esențiale menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.N.L. O. S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 215 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 165 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secția civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.