Accessory intervention inadmissibility: failure to prove personal, legitimate, and current interest under the Code of Civil Procedure.

Cerere de intervenție accesorie. Condiții de admisibilitate din perspectiva dispozițiilor art. 33 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Părțile

Index alfabetic: acțiune în despăgibiri

intervenție accesorie

interes

C. proc. civ., art. 33, art. 37, art. 61

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare sau prin intervenirea într-un proces în desfăşurare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut şi actual.

Simpla enumerare şi expunere a unor excepţii procesuale, invocate de către terț prin cererea de intervenție accesorie formulată, nu pot conduce spre concluzia că terţul are un interes propriu, legitim și actual în a interveni în favoarea uneia dintre părți.

Este adevărat că intervenţia voluntară accesorie are natura unei apărări, însă intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

Astfel, intervenientul accesoriu nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit; el trebuie să îndeplinească condiţia existenţei unui interes actual, determinat şi propriu în participarea la judecarea procesului respectiv, iar nu a unuia general sau eventual.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1184 din 05 iunie 2019

Prin sentinţa nr. 91/12.07.2018, îndreptată prin încheierea din 27.08.2018, Tribunalul Gorj, Secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de C.S. A, prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâţii Societatea C. S.A, Consiliul Judeţean Gorj, Consiliul Local Târgu Jiu, Uniunea Sindicatelor D. şi E. I.P.U.R.L., administrator judiciar al C.S. A., a obligat pârâţii să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând contravaloarea cotizaţiei, la care se adaugă dobânda legală şi indicele de inflaţie după cum urmează: Societatea C. S.A. suma de 6.398.608,88 lei, Consiliul Local Târgu Jiu suma de 2.090.028,93 lei, Consiliul Judeţean Gorj suma de 512.303,65 lei şi Uniunea Sindicatelor D. suma de 414.525,03 lei; a respins acţiunea faţă de pârâta S.C. F. S.A şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 14.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, C.S. A., prin administrator special B. şi administrator judiciar E. I.P.U.R.L., Societatea C. S.A, Consiliul Judeţean Gorj şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu au declarat apel.

La 21.01.2019 Asociaţia Sportivă Fotbal Club G. a formulat o cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelanţilor-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu şi Consiliul Judeţean Gorj.

Prin încheierea din 23.01.2019, pronunţată în dosarul nr. x/95/2017, Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Sportivă Fotbal Club G. în favoarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu şi Consiliului Judeţean Gorj.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea a unei apărări, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia intervine, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului; a subliniat, în acest context, că titularul cererii de intervenţie nu invocă şi nu probează un interes propriu.

Împotriva acestei încheieri, Asociaţia Sportivă Fotbal Club G. a declarat recurs, solicitând anularea sa şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie.

În motivare, a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea sa de intervenţie, reţinându-se lipsa interesului.

Astfel, a susţinut că are interes în dosar, atât timp cât pretenţiile C.S. A. vizează fonduri publice, din bugetele locale, care au ca sursă inclusiv bugetul de stat; mai mult, a arătat că atât Asociaţia Sportivă Fotbal Club G., cât şi reclamanta sunt membre ale Federaţiei Române de Fotbal, astfel că hotărârea pe care instanţa o va pronunţa va afecta raporturile din cadrul Federaţiei şi concurenţa loială în cadrul competiţiilor sportive.

A subliniat că are un interes propriu, legitim şi actual în cauză, urmărind să îşi protejeze drepturile în cadrul Federaţiei, afectate grav atât de participarea la luarea deciziilor în cadrul Adunării Generale, cât şi de participarea în competiţiile fotbalistice a unor structuri care funcţionează şi sunt finanţate cu încălcarea normelor de ordine publică, precum C.S. A.

În opinia recurentei, prin sentinţa nr. 91/2018, Tribunalul Gorj a dispus deturnarea de fonduri publice, legiferând o nouă metodă de finanţare nerambursabilă din fonduri publice a persoanelor juridice de drept privat fără scop patrimonial, neprevăzută de lege, respectiv cotizaţia.

În final, a arătat că prin cererea sa de intervenţie urmăreşte ocrotirea unui interes general, în conformitate cu prevederile art. 37 C.proc.civ.

Analizând încheierea atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Conform art. 61 C.proc.civ., „(1) oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.”

Potrivit acestor texte, persoana care formulează cererea de intervenţie voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenţia este principală sau accesorie.

Aşadar, legiuitorul a condiţionat dreptul terţilor de a interveni în proces de respectarea unor cerinţe de formă şi de fond, pentru evitarea participării la proces a oricărei persoane, care nu ar justifica niciun interes conex, cu implicaţii asupra limitelor cadrului procesual subiectiv.

În speţă, Asociaţia Sportivă Fotbal Club G. a formulat o cerere de intervenţie accesorie în favoarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu şi Consiliului Judeţean Gorj, în procesul vizând solicitarea C.S. A. de obligare a acestora, în calitate de membri fondatori ai clubului, la plata cotizaţiilor asumate.

Înalta Curte subliniază că interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare sau prin intervenirea într-un proces în desfăşurare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut şi actual.

Astfel, conform art. 33 C.proc.civ., „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.”

Pentru a stabili îndeplinirea condiţiei justificării unui interes, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv obţinut în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Analiza cererii de intervenţie accesorie formulate de Asociaţia Sportivă Fotbal Club G. relevă că autoarea acesteia nu a justificat un interes personal, ci a invocat o serie de excepţii procesuale.

Or, aşa cum în mod judicios a reţinut şi curtea de apel, simpla enumerare şi expunere a unor excepţii procesuale nu pot conduce spre concluzia că terţul are un interes propriu, legitim și actual în a interveni în favoarea apelanţilor Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj.

Este adevărat că intervenţia voluntară accesorie are natura unei apărări, însă intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

Astfel, intervenientul accesoriu nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit; el trebuie să îndeplinească condiţia existenţei unui interes actual, determinat şi propriu în participarea la judecarea procesului respectiv, iar nu a unuia general sau eventual.

Cum prin demersul judiciar iniţiat, C.S. A. urmăreşte obligarea membrilor săi fondatori la plata cotizaţiilor, nu se poate susţine, cu temei, că admiterea acţiunii ar prejudicia în vreun fel drepturile unui alt club sportiv.

De altfel, chiar recurenta a susţinut că prin cererea sa de intervenţie urmăreşte ocrotirea unui interes general, în conformitate cu art. 37 C.proc.civ., însă instanţa supremă subliniază că invocarea unui interes public nu întruneşte exigenţele art. 33 C.proc.civ., care impun justificarea unui interes personal, născut şi actual.

Nici susţinerile recurentei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 37 C.proc.civ., nu pot conduce spre o altă concluzie. Aceasta, întrucât acest text de lege conferă legitimare procesuală unor persoane, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general, însă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege.

Aşadar, un interes colectiv ar justifica o intervenţie voluntară accesorie într-un litigiu care priveşte interese individuale ale părţilor iniţiale, numai în ipoteza în care o dispoziţie legală expresă conferă legitimare procesuală grupului, e.g. sindicatele sau asociaţiile pentru protecţia consumatorilor.

Cum, în speţă, o astfel de ipoteză nu se regăseşte, încheierea atacată se dovedeşte a fi legală, astfel că Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1), raportat la art. 64 alin. (4) C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.