Shareholder withdrawal right upon delisting: irreversibility of statutory right to redemption under Law 151/2014 despite subsequent general assembly resolutions

Dreptul acționarului de a se retrage din societate. Condiții și efecte din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 151/2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților

Index alfabetic: acțiune în pretenții

retragere acționar

Piața Rasdaq

Legea nr. 151/2014, art. 3 alin. (1), art. 7 alin. (3)-(4)

Legea nr. 31/1990, art. 134

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 151/2014, „în situația în care ASF nu admite tranzacţionarea acţiunilor pe piaţa reglementată, acţionarii societăţii au dreptul de a se retrage din societate, în condiţiile stabilite la art. 3”, iar conform art. 3 alin. (1) din același act normativ, „în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Aşadar, în cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis retragerea de la tranzacționarea pe Piața Rasdaq a acțiunilor unei societăți, este de necontestat dreptul acţionarilor de retragere din societate, fiind întemeiată acţiunea în pretenţii formulată de aceștia prin care se solicită contravaloarea acţiunilor.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 905 din 18 aprilie 2019

Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 august 2015, Societatea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Vaslui să se dispună obligarea pârâtei la plata către A. a sumei de 3.599.365,14 lei reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ţinută să le răscumpere ca urmare a naşterii dreptului de retragere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 151/2014; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 45.189.29 lei calculată de la data scadenţei aferentă dreptului de retragere până la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1715/2015, Tribunalul Vaslui a admis excepţia lipsei inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată, cu această menţiune.

Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. S.A.

D. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi.

Prin decizia civilă nr. 261/2016, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul, a casat sentința nr. 1715/2015 a Tribunalului Vaslui şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

E. Hotărârea instanţei de fond după rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 224 din 27 februarie 2017, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamantele A. S.A. Bacău şi C. S.A. Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Vaslui pentru pretenţii şi a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 4.800 lei cheltuieli de judecată.

F. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Vaslui după rejudecare, au declarat apel A. S.A. şi C.

G. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă a admis apelul formulat de A. S.A. şi C. împotriva sentinței civile nr. 224 din 27 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea pârâtei S.C. B. S.A. Vaslui de obligare a reclamantei-apelante la plata sumei de 4.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond; a menținut celelalte dispoziții ale sentinţei apelate şi a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de la 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii invocate de intimat şi a respins proba cu expertiză evaluatorie solicitată de apelanți.

H. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2017 şi a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi au declarat recurs A. S.A. şi C. S.A., criticându-le sub următoarele motive de nelegalitate:

Referitor la încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2017, aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa respingând în mod nelegal proba cu expertiza evaluatorie, considerând că aceasta nu este utilă şi concludentă soluţionării cauzei, deşi la administrarea acestei probe în faza fondului, au fost încălcate dispoziţiile art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Instanţa de fond nu a încuviinţat pentru recurente un expert parte, iar instanţa de apel nu a admis cererea privind efectuarea unei noi expertize. Mai mult chiar, expertul care a întocmit raportul în faza fondului a fost sancționat de ANEVAR cu suspendarea calităţii de membru pe o perioadă de 6 luni, în legătură cu raportul de evaluare a acţiunilor societăţii B. S.A., la solicitarea A.

Cu privire la decizia nr. 824/2017 a Curţii de Apel Iaşi se arată că s-au aplicat greşit normele de drept incidente din cadrul Legii nr. 151/2014 cu privire la dreptul de retragere al acţionarilor.

Indiferent de efectele Hotărârii AGEA din 3 august 2015 dreptul de retragere a recurentelor din societatea B. S.A. s-a născut fie în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA din 20 februarie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacţionare a societăţii a produs efecte juridice; fie în temeiul art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA sus menţionată nu produce efecte juridice; fie în baza art. 7 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA din 20 februarie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacţionare a societăţii nu a produs efecte juridice şi că termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1, la care se raportează prevederile art. 4 alin. 1 lit. c) din lege, nu se aplică în cazul specific al B. S.A., întrucât ASF a respins tranzacţionarea acţiunilor B. S.A. în cadrul sistemului alternativ de tranzacţionare ACRO operat de BVB.

Prin decizia nr. 615/2016, prin care s-a soluţionat în mod definitiv acţiunea în anularea hotărârii AGEA B. S.A. din data de 3 august 2015, Curtea de Apel Iaşi nu a făcut niciun fel de apreciere cu privire la revocarea hotărârii AGEA B. S.A. din 20 februarie 2015.

Hotărârea din 3 august 2015 nu produce niciun efect asupra hotărârii AGEA B. S.A. din 20 februarie 2015, în baza căreia s-a născut dreptul de retragere al acţionarilor B. S.A., neexistând nicio hotărâre definitivă a unei instanţe care să se pronunţe cu privire la acest aspect.

Hotărârea AGEA din 3 august 2015 a decis în sensul neaprobării unei „modalităţi de plată a acţiunilor către acţionarii care doresc să se retragă din societate”, însă această hotărâre nu poate stinge dreptul de retragere al acţionarilor care s-a născut ope legis, respectiv în baza Legii nr. 151/2014, art. 3 alin. 91 sau în temeiul art. 4 alin. 1 lit. c) sau art. 7 alin. 3 şi 4.

O hotărâre AGA nu poate fi interpretată ca reprezentând un act juridic prin care acţionarii pot decide neaplicarea unei norme legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, „în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată cu modificările şi completările ulterioare”.

Hotărârea AGEA B. S.A. din 3 august 2015 nu poate produce niciun efect cu privire la drepturile acţionarilor care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile art. 1403 C. civ.

Hotărârea AGEA din 3 august 2015, adoptată potrivit Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 297/2004, nu poate revoca şi anula efectele unei hotărâri AGEA adoptate potrivit unei legi speciale, respectiv Legea nr. 151/2014, care prevede o procedură specială de adoptare a unei hotărâri AGA, ce include şi o serie de termene imperative ce trebuie respectate de părțile implicate.

Societatea B. S.A. avea posibilitatea de a revoca hotărârea AGEA adoptată la 20 februarie 2015 numai în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, termen ce a expirat la 25 februarie 2016, şi înainte ca acţionarii să îşi exprime intenţia fermă de a se retrage din societatea B. S.A. Doar în această situație, hotărârea AGEA prin care s-a decis delistarea putea fi revocată fără a afecta drepturile acţionarilor şi fără a aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice.

Singura hotărâre adoptată de societatea B. S.A. potrivit dispoziţiilor Legii nr. 151/2014 este cea din 20 februarie 2015, prin care s-a hotărât delistarea societăţii, astfel că dreptul de retragere al acţionarilor s-a născut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014.

B. S.A. are dreptul de a adopta oricând o hotărâre AGEA prin care să decidă cu privire la modalitatea de tranzacţionare a acţiunilor emise de societate, însă această hotărâre nu poate afecta drepturile acţionarilor deja câştigate de aceştia potrivit dispoziţiilor Legii nr. 151/2014.

Legea nr. 151/2014 nu prevede posibilitatea extinderii termenului de 120 zile sau posibilitatea de revenire asupra deciziei ulterior acestui termen, întrucât societăţile trebuie să-şi clarifice situaţia juridică, să fie listate, sau după caz, să finalizeze procedurile de retragere, până la momentul desfiinţării Pieţei Rasdaq (octombrie 2015).

În cazul societăţii B. S.A., acţionarii sunt captivi în societate, întrucât aceasta refuză să finalizeze procedura de retragere şi să achite contravaloarea acţiunilor deţinute de acţionarii ce şi-au exercitat dreptul de retragere, iar, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, societatea a efectuat demersuri pentru blocarea acţiunilor pentru care s-a exercitat dreptul de retragere. Societatea a fost delistată, la acest moment acţionarii ce şi-au exercitat dreptul de retragere şi societatea B. S.A. au interese contrarii.

Recurentele deţin un drept de creanţă asupra societăţii, născut şi actual, reprezentat de contravaloarea acţiunilor deţinute în cadrul societăţii B. S.A.

Dacă se admite că hotărârea AGEA B. S.A. din 3 august 2015 a fost convocată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 151/2014, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat în ce priveşte considerentele deciziei nr. 615/2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, atunci s-ar naşte dreptul de retragere potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 151/2014, întrucât AGEA nu s-a desfăşurat în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, termen ce a expirat la data de 25 februarie 2015.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1921 din 13 august 2015 ASF prin care pârâta intimată a fost obligată să continue procedura de retragere a acţionarilor din societate şi să solicite oficiului registrului comerțului, numirea unui evaluator independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Pârâta-intimată nu s-a conformat acestei decizii administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin Decizia nr. 3079 din 26 octombrie 2015 ASF a decis că se retrag de la tranzacţionarea pe BVB - Piaţa Rasdaq acţiunile emise de societatea B. S.A. Vaslui, începând cu data de 27 octombrie 2015, statuând şi că drepturile şi obligaţiile părţilor implicate rezultate în baza Legii nr. 151/2014 rămân neafectate, societatea având obligaţia achitării contravalorii acţiunilor pentru acţionarii îndreptăţiţi.

Chiar dacă s-ar considera că nu a fost deja născut dreptul de retragere al acţionarilor societăţii B. S.A., potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, în urma emiterii Deciziei ASF nr. 3079 din 26 octombrie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii B. S.A., dreptul de retragere s-ar fi născut potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 151/2014.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte de a apreciat că acestea sunt fondate şi le-a admis pentru următoarele considerente:

În mod greşit, Curtea de apel a reţinut că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamantele să solicite obligarea pârâtei la plata contravalorii acţiunilor deţinute la B. S.A., precum şi la plata dobânzii penalizatoare aferentă debitului principal, calculată de la data scadenţei plăţii aferente dreptului de retragere - 18 iunie 2015 şi până la momentul plăţii efective, reţinând că prin decizia acţionarilor din 3 august 2015 a fost revocată hotărârea AGEA a S.C. B. S.A. nr. 1 din data de 20 februarie 2015.

În realitate, temeiul de drept care conduce la naşterea dreptului de retragere a acestora din societatea B. S.A. este reprezentat de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014.

Potrivit acestui text de lege, „în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Aşadar, este de necontestat dreptul reclamantelor acţionare de retragere din societatea pârâtă, iar acţiunea în pretenţii reprezentând contravaloarea acţiunilor este întemeiată.

Curtea de apel a aplicat greşit normele legale incidente în cauză, reţinând că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamantele să solicite obligarea pârâtei la plata contravalorii acţiunilor deţinute la B. S.A.

Ca urmare a naşterii dreptului de retragere, reclamantele-intimate au depus în termen legal cerere de retragere din societatea B. S.A.

Este de menţionat că în acelaşi sens este şi poziţia Autorităţii de Supraveghere Financiară care a emis decizia nr. 1921 din 13 august 2015, în cadrul căreia a arătat fără echivoc faptul că societatea pârâtă este obligată să continue procedura de retragere a acţionarilor din societate. ASF a obligat pârâta-intimată să solicite, în termen de trei zile lucrătoare de la data deciziei, oficiului registrului comerţului numirea unui evaluator independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Cu toate că aceste argumente au fost aduse de reclamantele-recurente şi prin motivele de apel, Curtea de apel nu a răspuns în niciun fel acestora.

Mai mult decât atât, prin decizia nr. 3079 din 26 octombrie 2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis retragerea de la tranzacţionarea pe BVB - Piaţa Rasdaq a acţiunilor emise de societatea B. S.A. Vaslui începând cu data de 27 octombrie 2015.

Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că drepturile şi obligaţiile părţilor implicate rezultate în baza Legii nr. 151/2014 rămân neafectate, societatea având obligaţia achitării contravalorii acţiunilor pentru acţionarii îndreptăţiţi.

În aceste condiţii, sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 151/2014, potrivit cărora „În situația în care ASF nu admite tranzacţionarea acţiunilor pe piaţa reglementată, acţionarii societăţii au dreptul de a se retrage din societate, în condiţiile stabilite la art. 3”.

Pentru toate aceste considerente, este evident faptul că dreptul de retragere al acţionarilor societăţii B. S.A. Vaslui s-a născut potrivit dispoziţiilor Legii nr. 151/2014.

Pe de altă parte, societatea pârâtă-intimată are obligaţia de a achita acţionarilor ce şi-au exprimat intenţia de a se retrage din societate contravaloarea acţiunilor deţinute.

Pentru a se determina preţul pe acţiune cu respectarea dispoziţiilor legale este necesară efectuarea unei noi expertize.

Curtea de apel a greşit respingând această probă având în vedere motivele de apel, în care se arată faptul că prin încheierea de la 12 decembrie 2016 Tribunalul Vaslui a luat act de cererea modificatoare formulată de A. S.A., în sensul că aceasta înţelege să-şi majoreze cuantumul pretenţiilor, privind obligarea pârâtei la plata contravalorii acţiunilor la preţul de 23,65 lei/acţiune.

Pe de altă parte, este necesar ca preţul să reflecte valoarea reală a acţiunilor societăţii B. S.A., iar acest deziderat nu poate fi atins decât prin efectuarea unui nou raport de expertiză, iar părţile să aibă dreptul la un expert consilier parte, aceasta reprezentând o garanţie a unui proces echitabil.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, a admis recursurile declarate de reclamantele C. S.A. şi A. S.A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 şi a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă.

Pe cale de consecinţă, a fost casată în parte încheierea din 22 septembrie 2017 numai în ce priveşte soluţionarea cererii privind administrarea probelor.

A fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.