Inadmissibility of restitution claim without annulment of administrative financial correction notifications

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.08.2015 reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică - IFT Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Organismul Intermediar pentru Cercetare solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestora la plata sumei totale de 1.444.199,09 RON ca fiind plată datorată şi neefectuată în baza contractului de finanţare nr. x/28.09.2010, la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data notificărilor de plată şi până la plata efectivă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3407 pronunţată la data de 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică - IFT Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Organismul Intermediar pentru Cercetare, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva Sentinţei nr. 3407 din 17 decembrie 2015 a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică-IFT Iaşi solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În susţinerea recursului reclamantul a apreciat că prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită, deoarece prin motivarea acestei conform căreia nu poate soluţiona o acţiune în despăgubire în lipsa anulării actului a antamat fondul cauzei.

A mai arătat recurentul-reclamant că instanţa de fond atribuie în mod nelegal caracter administrativ unui act care priveşte aplicarea corecţiilor financiare şi indică prin hotărârea sa că autorităţile pot reţine nelegal sume, fără temeiuri justificative şi în afara legii.

Recurentul-reclamant nu a indicat în mod expres motivele de casare pe care se întemeiază cererea de recurs, însă în raport de criticile invocate se apreciază că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal. nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat şi să se menţină ca temeinică şi legală sentinţa recurată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului acesta nefiind comunicat părţilor, deoarece prin încheierea din 9 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat efectuarea procedurilor prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte analizând actele dosarului constată că litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.444.199,09 RON, sumă rezultată în baza emiterii Notificării nr. x/08.08.2012 şi Notificării nr. x/13.11.2012 emise de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cererilor de plată şi până la plata efectivă.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect că cererea nu reprezintă o acţiune în răspundere contractuală, ci o acţiune prin care se solicită obligarea la plata unor sume de bani reţinute în baza Notificării nr. x/08.08.2012 şi Notificării nr. x/13.11.2012 emise de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în urma depunerii Cererilor de rambursare nr. x şi nr. y, aferente Contractului de finanţare nr. x/28.09.2010, având în vedere, precizările exprese făcute de reclamant şi consemnate în încheierea din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte constată că în mod greşit reclamanta a susţinut că notificările amintite mai sus sunt acte care nu au caracterul unor acte administrative, nefiind de natură a produce efecte juridice şi, nefiind emise în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aspecte reiterate parţial şi în criticile formulate prin cererea de recurs.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (...) prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Înalta Curte constată că Notificarea nr. x/08.08.2012 şi Notificarea nr. x/13.11.2012 reprezintă răspunsul autorităţii pârâte la Cererile de rambursare nr. x/28.11.2011 şi y/28.06.2012 formulate de reclamant privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de derularea Contractului de finanţare nr. x/28.09.2010 şi prezintă caracterele actului administrativ aşa cu acesta este definit în textul legal enunţat anterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011 (forma în vigoare la datele notificărilor), "autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli. (...) În aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, fie în raport cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia cazurilor în care: a) sancţiunile prevăzute în legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice impun aplicarea unor corecţii mai mari decât cele prevăzute în anexă; b) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanţarea proiectelor din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program".

Iar, potrivit art. 41 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 64/2009, "În termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data depunerii de către beneficiar la autoritatea de management sau la organismul intermediar, după caz, a cererii de rambursare întocmite conform contractului/deciziei/ordinului de finanţare, autoritatea de management notifică beneficiarului plata aferentă cheltuielilor autorizate din cererea de rambursare sau, în cazul plăţilor directe, notifică beneficiarului autorizarea cheltuielilor din cererea de rambursare. (...) 3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), notificarea beneficiarilor privind plata cheltuielilor aferente autorizate, în cazul aplicării unor reduceri procentuale de către autorităţile de management în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, se va realiza în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea plăţii."

În raport cu aceste dispoziţii legale, în mod corect prima instanţă a reţinut că Notificarea nr. x/08.08.2012 şi Notificarea nr. x/13.11.2012 sunt acte administrative cu caracter individual, de natură a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, fiind aşadar incidente şi din acest punct de vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 554/2004, aceste acte putând fi atacate distinct în faţa instanţei de contencios.

Înalta Curte este în acord cu raţionamentul primei instanţe întemeiat pe dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, conform căruia în contencios administrativ, formularea acţiunii în restituirea sumelor reţinute în baza unui act administrativ pretins nelegal nu este posibilă decât împreună cu acţiunea în anularea actului. În lipsa unei acţiuni în anulare, o acţiune, formulată individual, de natură a înlătura de la aplicare efectele unui act administrativ ce nu a fost desfiinţat de o instanţă judecătorească este inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în care se încadrează criticile invocate de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, este neîntemeiat. Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică Tehnică - IFT Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 3407 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2019.

GGC - NN