Insurance guarantee fund liability: application of "new replacement value" vs. "real value" clauses in total loss calculation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Insurance Guarantee Fund, thereby upholding the appellate court's ruling that mandated the payment of approximately 179,000 RON in damages to the insured claimant. The dispute centered on the validity of an administrative decision by the Fund, which had initially refused a payment claim based on its calculation of the insured property's value using depreciated inventory figures and specific policy clauses. The court determined that the Fund erred by applying inapplicable insurance conditions; specifically, it violated Article 16.5(1)(a)(i) of the General Insurance Conditions, which required compensation based on the replacement value of new property rather than the actual value cited by the Fund, and misapplied Article 1.1.42 regarding the definition of property value, which was not in force at the time the policy was concluded. The decisive legal basis included Articles 16.5 and 1.1.42 of the General Insurance Conditions, Article 12(2) of Law No. 213/2015 regarding the applicable legal provisions at the time of the insured event, and Article 496 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Insurance guarantee fund liability: application of "new replacement value" vs. "real value" clauses in total loss calculation: Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat şi, în consecinţă, nu este posibilă analizarea acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.10.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea în tot a Deciziei nr. 1841/13.08.2016 emisă de pârât şi obligarea pârâtului la plata sumei de 179.316,46 RON cu titlu de despăgubire în dosarul de daună x, valoare calculată în conformitate cu prevederile Condiţiilor de asigurare aplicabile la poliţa nr. x - "Clădiri şi conţinut", având cod x.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1176 din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 1841/13.08.2016 în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată formulată de reclamant pentru suma de 179.316,46 RON, a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 179.316,46 RON, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 2850 RON (din care 2500 RON onorariu avocat şi, 350 RON taxa de timbru), precum şi suma de 40,87 euro, ce vor fi plătiţi în RON, la cursul BNR din data plăţii (cheltuieli transport).
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a dezvoltat motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că la instrumentarea dosarului de daună s-a ţinut seama de clauzele contractuale convenite de părţi.
Astfel, la art. 1.1.42 din "Condiţiile de asigurare" privind asigurarea bunurilor tip "conţinut" aparţinând persoanelor fizice este definită "valoarea bunurilor" ca "valoarea de nou a bunului (înţeleasă ca fiind valoarea de achiziţie, pe piaţa locală, neafectată de cazuri de forţă majoră), diminuată cu uzura produsă în condiţii normale de folosire".
Totodată, în acelaşi contract de asigurare încheiat între reclamantul asigurat şi Societatea B. S.A., asiguratorul, se prevede la art. 16.5 lit. b) pct. b.1) că, prin cuantumul daunei se va înţelege, în cazul în care: b) valoarea de asigurare reprezintă valoarea reală, despăgubirea bunurilor se va face: b.1) în caz de daună totală, la valoarea de asigurare la data producerii sau apariţiei oricărui eveniment asigurat, a bunurilor distruse sau dispărute, din care se scade valoarea la aceeaşi dată a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuinţa şi valorifica.
Coroborând cele două clauze contractuale, susţine recurentul-pârât, în cadrul instrumentării dosarului de daună, s-a constatat că nu se justifică acordarea sumei de 179.316,46 RON, în calculul valorii solicitate de plata cu titlu de despăgubire.
La bunurile amortizate cu 100% s-a luat în considerare valoarea de inventar din ultimul an de amortizare, iar la restul bunurilor sustrase s-a luat în calcul valoarea de inventar rămasă neamortizată la data evenimentului şi înscrisă în contabilitatea intimatei-reclamante, astfel că s-a considerat justificată suma de 20.349 RON.
Se mai arată că recurentul-pârât nu are calitatea de asigurător, nu se subrogă în drepturile şi obligaţiile asigurătorului, nu preia ope legis obligaţiile asigurătorilor aflaţi în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei asigurătorilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat şi, în consecinţă, nu este posibilă analizarea acestuia.
De asemenea, argumentul adus prin concluziile orale, în sensul că, în cuprinsul sentinţei recurate nu se regăseşte modul de calcul şi de stabilire a sumei în cuantum de 179.316,46 RON, nu a fost invocat prin cererea de recurs depusă şi motivată în termenul procedural impus de dispoziţiile C. proc. civ., astfel că nu va fi avut în vedere de instanţa de recurs, la analiza motivelor de casare.
Singurul argument care este apt să fie încadrat la cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este încălcarea de către prima instanţă, a prevederilor art. 1.1.42 şi art. 16.5 lit. b) pct. b.1) din "Condiţiile de asigurare".
Din actele dosarului, rezultă că intimatul-reclamant a încheiat cu Societatea B. S.A., poliţa x - Clădiri şi conţinut, în vigoare din data de 09.03.2012.
La acea dată erau în vigoare Condiţiile generale de asigurare din anul 2012, iar instanţa de fond a arătat în mod corect că, disp. art. 16.5 lit. a) pct. a.1) din condiţiile generale de la data încheierii poliţei, prevedeau că, prin cuantumul daunei se va înţelege, în cazul în care: a) valoarea de asigurare reprezintă valoarea de înlocuire de nou, despăgubirea bunurilor se va face: a.1) în caz de daună totală - prin înlocuirea bunului asigurat cu un bun nou, identic sau similar, din punct de vedere constructiv, al caracteristicilor şi performanţelor de acelaşi tip şi aceeaşi calitate cu bunul iniţial.
Potrivit disp. art. 16.5 lit. b) pct. b.1) din aceleaşi condiţii generale, în cazul în care: b) valoarea de asigurare reprezintă valoarea reală, despăgubirea bunurilor se va face: b.1) în caz de daună totală la valoarea de asigurare la data producerii sau apariţiei oricărui eveniment asigurat, a bunurilor distruse sau dispărute, din care se scade valoarea la aceeaşi dată a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuinţa şi valorifica.
Cum reclamantul-intimat a încheiat poliţa de asigurare în cuprinsul căreia s-a stipulat că despăgubirea trebuia stabilită în funcţie de valoarea de înlocuire de nou, respectiv, conform art. 16.5 lit. a) pct. a.1), nu există niciun temei ca recurentul-pârât să aplice disp. art. 16.5 lit. b) pct. b.1) din Condiţiile generale de asigurare.
Referitor la prevederile art. 1.1.42 din Condiţiile generale de asigurare, se constată că cele invocate de recurentul-pârât sunt valabile la 25.07.2008 şi nu la 09.03.2012.
Definirea valorii bunului este realizată în cuprinsul condiţiilor generale de asigurare incidente în speţă (09.03.2012), la pct. 8.1.1. lit. b).
Astfel, prin valoarea de nou se înţelege în mod convenţional, pentru "utilaj, echipament, mobilier", costul de înlocuire al bunurilor asigurate cu altele noi, egale sau echivalente ca randament economic, inclusiv cheltuielile de transport, montaj şi fiscale, normă legală interpretată şi aplicată în mod corect de prima instanţă.
Avându-se în vedere că, potrivit disp. art. 12 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, la instrumentarea dosarelor de daună se au în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat, precum şi condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât avea obligaţia să respecte aceste prevederi legale, în caz contrar, instanţa de fond a sancţionat conduita părţii prin dispoziţia de anulare a actului administrativ atacat şi obligarea la emiterea unui act prin care să se dispună plata unei despăgubiri în sumă de 179.316,46 RON.
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva Sentinţei nr. 1176 din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.
GGC - NN