Conflict of Interest for Local Councilor Participating in Vote on Concession Extension to Employer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.11.2016 întocmit de către inspectorul de integritate.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 138 din 29 iunie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamant, anulând Raportul de evaluare nr. x/15.11.2016, emis de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine pronunţarea sentinţei de către prima instanţă cu încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 70 şi 77 din Legea nr. 161/2003, precum şi a disp. art. 46 din Legea nr. 2115/2001 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, din probele de la dosar, reiese că intimatul-reclamant a participat la deliberarea şi adoptarea HCL Horezu nr. 24/08.05.2014.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care funcţionarii publici sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soţilor, rudelor, afinilor, prietenilor sau asociaţilor lor, un anumit avantaj.

Aceste situaţii includ şi împrejurările în care, existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor sale, astfel că, simpla prezenţă, prezintă un potenţial pericol de corupţie.

Intimatul-reclamant avea obligaţia de a respecta regimul juridic al conflictelor de interese şi trebuia să se abţină de la deliberarea şi adoptarea hotărârii, deoarece, susţine recurenta-pârâtă, avea un interes personal în adoptarea acesteia.

Existenţa interesului patrimonial generează în sarcina alesului local două obligaţii:

- anunţarea la începutul dezbaterilor a interesului personal pe care îl are în problema respectivă;

- abţinerea de la deliberarea şi adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Prima obligaţie nu a fost îndeplinită, deoarece intimatul-reclamant nu a declarat la începutul şedinţei în plenul adunării consilierilor faptul că se află în conflict de interese şi nu participă la deliberarea şi adoptarea hotărârii.

Intimatul-reclamant a menţionat existenţa interesului personal doar înaintea votului final, după ce până atunci participase, în mod activ, la dezbaterea proiectului de hotărâre.

În ceea ce priveşte cea de-a doua obligaţie, nici aceasta nu a fost respectată, deoarece abţinerea de la deliberarea şi adoptarea hotărârii presupune ca persoana aflată în conflict de interese să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii.

Deliberarea, în cazul organelor colegiale, presupune discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor şi contraargumentelor, urmate de dezbateri asupra acestora, finalizate prin vot.

Din procesul-verbal al şedinţei din 08.05.2014, rezultă că intimatul-reclamant participat la şedinţa consiliului local luând cuvântul, iar la vot s-a abţinut, astfel că se consideră că acesta a participat la vot.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Potrivit disp. art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Conform disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003, conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii comisiilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

La rândul lor, prevederile art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, stabilesc că aleşii locali - consilieri judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, caz în care aceştia sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

Deşi intimatul-reclamant a avut calitatea de consilier local în perioada 2012 - 2016, prima instanţă a considerat că acesta nu s-a aflat în conflict de interese, pe de o parte, pentru că a respectat dispoziţiile legale incidente şi, pe de altă parte, pentru că în perioada 10.02.2014 - 12.05.2014, locul său de muncă nu se mai afla la Punctul de lucru Horezu, ci la Autobaza Râmnicu Vâlcea.

Din actele dosarului, Înalta Curte observă că, intimatul-reclamant a îndeplinit funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Horezu, judeţul Vâlcea, în mandatul 2012 - 2016.

Totodată, intimatul-reclamant, în aceeaşi perioadă a fost angajat la S.C. B. S.A., societate care a încheiat un contract de concesiune de exploatare a serviciului public de salubrizare cu Consiliul Local al oraşului Horezu, încă din anul 2006.

Pentru că în data de 08.05.2014, când a avut loc şedinţa ordinară a Consiliului Local Horezu, iar pe ordinea de zi figura "Proiect de hotărâre cu privire la aprobarea prelungirii Contractului de concesiune a serviciului public de salubrizare", intimatul-reclamant era detaşat de la punctul de lucru Horezu, la Autobaza Râmnicu Vâlcea, prima instanţă a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile privitoare la conflictul de interese, deoarece partea nu are niciun interes personal, patrimonial în cazul în care se adoptă hotărârea.

Înalta Curte susţine că şi în această situaţie subzistă interesul personal de natură patrimonială, avându-se în vedere că intimatul-reclamant era angajat la S.C. B. S.A. Râmnicu Vâlcea, iar din cuprinsul actului adiţional nr. x la contractul individual de muncă, reiese că, începând cu data de 01.05.2014, revine la locul de muncă iniţial - punctul de lucru din Horezu.

De asemenea, nu are relevanţă împrejurarea susţinută de intimatul-reclamant şi preluată de prima instanţă conform căreia se afla în concediu medical până în data de 12.05.2014, reglementările în vigoare nefăcând nicio distincţie în sensul arătat.

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant, întrucât era angajat la S.C. B. S.A., avea un interes personal de natură patrimonială pentru aprobarea proiectului de prelungire a contractului de concesiune a serviciilor de salubritate, cel puţin din perspectiva locului său de muncă şi care i-a influenţat atribuţia de consilier local.

Se mai reţine că nu are importanţă funcţia deţinută de intimatul-reclamant la S.C. B. S.A., deoarece textele legale analizate şi incidente în speţă nu conţin nicio precizare expresă, astfel că o astfel de interpretare ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor.

În continuare, urmărind firul logic al prevederilor legale ce reglementează conflictul de interese, intimatul-reclamant, pentru că avea un interes de natură patrimonială pentru adoptarea hotărârii consiliului local, avea două obligaţii de îndeplinit.

Prima obligaţie, potrivit disp. art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, ce îi revenea intimatului-reclamant, era să anunţe, la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în cauză, consemnat în procesul-verbal al şedinţei, iar cea de-a doua obligaţie, conform aceloraşi dispoziţii, să nu ia parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri.

Prima instanţă a concluzionat că intimatul-reclamant şi-a îndeplinit obligaţiile legale anunţând că nu participă la vot, iar prezenţa lui în sala de dezbateri nu este interzisă, acesta răspunzând doar unor întrebări adresate de ceilalţi consilieri.

Înalta Curte, analizând şi interpretând dispoziţiile legale ce conţin obligaţiile consilierului local în cazul conflictului de interese, reţine că îndeplinirea dispoziţiei legale se realizează numai în cazul în care condiţiile sunt îndeplinite cumulativ.

Cu alte cuvinte, intimatul-reclamant trebuie să urmeze paşii arătaţi expres în norma legală, respectiv:

- să anunţe la începutul şedinţei că se află în conflict de interese;

- să nu participe la deliberări şi la vot;

- să se înscrie în procesul-verbal situaţia arătată.

Or, intimatul-reclamant nu a anunţat la începutul şedinţei că se află în conflict de interese, a participat în mod clar la deliberări, din conţinutul procesului-verbal de şedinţă reieşind că acesta nu a răspuns la întrebări, ci a luat cuvântul spunându-şi părerea în legătură cu activitatea S.C. B. S.A. şi câte eforturi face această societate pentru îndeplinirea contractului de concesiune.

Este adevărat că intimatul-reclamant a declarat în final că se abţine de la vot, însă declaraţia nu concordă cu obligaţia legală de a "nu participa la vot".

Intimatul-reclamant a participat la deliberare, iar la vot şi-a exprimat opţiunea de a se abţine, fiind numărate 13 voturi "pentru", 1 vot "împotrivă" şi 1 "abţinere".

"A nu participa la vot" are semnificaţia neluării în seamă a consilierului local ca prezenţă la adoptarea hotărârii consiliului local.

Desigur, absenţa de la deliberări şi de la vot poate presupune ieşirea consilierului local din sală, dar şi rămânerea acestuia în sală, dacă ceilalţi consilieri locali nu se opun, deoarece textul legal nu impune/întârzie vreuna dintre opţiuni.

Important este ca persoana în cauză să nu formeze cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii şi nu doar să declare că se "abţine" de la vot.

În concluzie, se va reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, fiind astfel întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, urmând a se casa hotărârea şi, în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 138 din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - NN