Tax assessment suspension upheld for procedural omission and imminent financial harm
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) dismissed the tax authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that had granted the company’s request to suspend execution of a tax assessment decision (Decizia de impunere nr. 417/30.12.2015) until the merits of the underlying annulment action are decided. The dispute arose from a request under Article 14 of Law No. 554/2004 to suspend a fiscal decision imposing additional tax liabilities of over RON 20,000,000 pending a challenge to its legality. The Court held that the conditions for suspension were cumulatively met: a "well-justified case" existed because the assessment decision lacked the required mention of the taxpayer’s hearing contrary to Article 43(2)(j) of the Fiscal Procedure Code (OG No. 92/2003), the taxpayer’s objections were only partially admitted without full access to the control body’s findings, and these circumstances created serious doubt as to the act’s legality; and "imminent damage" was established because executing the decision would gravely harm the company’s economic-financial situation, as defined by Article 2(1)(ş) of Law No. 554/2004. The appeal, based on Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, failed on both grounds, and the lower court’s suspension order remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Tax assessment suspension upheld for procedural omission and imminent financial harm: În susţinerea apărării sale, intimata a precizat că toate argumentele expuse prin cererea de suspendare au probat suficient îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea r. 554/2004, recursul formulat de recurentă fiind practic lipsit de substanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea formulată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 18.01.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 417/30.12.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare având ca obiect această decizie de impunere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin prin Sentinţa nr. 30 din 12 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 417/30.12.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, reţinând cauza spre rejudecare să se pronunţe o hotărâre prin care să se respingă cererea de suspendare.
În critica sentinţei recurate, pârâta a apreciat că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, având în vedere doar dispoziţiile art. 43 alin. (2), lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a avea în vedere prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.181/23.08.2007 privind modelul şi conţinutul raportului de inspecţie fiscală publicat în M.O. nr. 611/04.09.2007, şi prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.021/29.07.2013 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului "decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice" publicat în M.O. 501/08.08.2013.
Analizând speţa doar în baza dispoziţiilor art. 43 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu ignorarea dispoziţiilor celor două ordine mai sus indicate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece dispoziţiile art. 43 din C. proc. fisc. reprezintă cadrul general privind conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal, iar ordinele indicate de noi mai sus conţin dispoziţii speciale cu privire la conţinutul raportului de inspecţie fiscală şi respectiv, la conţinutul formularului "decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice".
Pe cale de consecinţă, recurenta a apreciat că împrejurările reţinute de către instanţa de fond nu sunt de natură a contura existenţa cazului temeinic justificat, motiv pentru care solicităm instanţei de recurs să constate că această condiţie impusă de lege nu este îndeplinită.
În ce priveşte cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, recurenta apreciază că instanţa de fond nu a motivat soluţia cu privire la îndeplinirea acestei condiţii, aducând în susţinere doar motive de ordin teoretic, fără să facă referire la motivele aduse de reclamantă şi de pârâtă în apărare, cu privire la acest aspect.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susţinerea apărării sale, intimata a precizat că toate argumentele expuse prin cererea de suspendare au probat suficient îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea r. 554/2004, recursul formulat de recurentă fiind practic lipsit de substanţă.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin încheierea din 13 martie 2018.
Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.
În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 417/30.12.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de susţinerile reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut în motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a executării că se poate susţine încălcarea dreptului contribuabilului la apărare având în vedere: că în decizia de impunere (şi nu în raportul de inspecţie fiscală) nu există menţiuni cu privire la audierea contribuabilului, contrar prevederilor art. 43 alin. (2) lit. j) C. proc. fisc. , că reclamanta nu a avut acces la cercetările organului de control la data la care a primit proiectul de raport de inspecţie fiscală şi a formulat obiecţiunile - 18.12.2015, că după ce s-a asigurat accesul la informaţiile deţinute de organul de control fiscal, 23.12.2015, nu s-a mai asigurat reclamantei dreptul de a formula obiecţiuni fiind emisă decizia de impunere.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind relevant şi faptul că obiecţiunile la proiectul de raport, din data de 18.12.2015, au fost parţial admise, chiar în condiţiile în care contribuabilul nu a avut acces la informaţiile deţinute de organul de control, şi astfel debitul iniţial a fost diminuat.
În critica acestei opinii, recurenta-pârâtă a precizat că prima instanţă a reţinut în mod greşit analiza îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat motivat că nu s-au respectat dispoziţiile art. 43 alin. (2), lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a se raporta şi la prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.181/23.08.2007 privind modelul şi conţinutul raportului de inspecţie fiscală publicat în M.O. nr. 611/04.09.2007, şi prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.021/29.07.2013 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului "decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice" publicat în M.O. 501/08.08.2013.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corect că în cauză condiţia cazului bine justificat este îndeplinită în raport de argumentele prezentate de părţi.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)"
Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.
În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Înalta Curte analizând considerentele instanţei de fond, în raport cu criticile prezentate prin cererea de recurs privitoare la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, apreciază că nerespectarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2), lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală la întocmirea actului fiscal contestat şi faptul că obiecţiunile la proiectul de raport, din data de 18.12.2015, au fost parţial admise reprezintă motive întemeiate care determină, ca asupra actului administrativ contestat să planeze o îndoială serioasă de natură a atrage îndeplinirea în cauză a acestei condiţii.
În ceea ce priveşte criticile recurentei-pârâte privitoare la motivarea primei instanţe prin care aceasta a reţinut că în cauză este îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte apreciază de asemenea, că şi aceste critici sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înţelege "prejudiciul material viitor şi previzibil, sau după caz perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau un serviciu public".
Înalta Curte, analizând argumentele primei instanţe ce urmăresc îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în raport cu critica recurentului-pârât, apreciază că, instanţa de fond a interpretat corect cauza şi sub acest aspect, având în vedere că decizia de impunere, instituie în sarcina reclamantei o obligaţie fiscală de peste 20.000.000 RON. Astfel, în raport de valoarea considerabilă a obligaţiei fiscale reţinute în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. 417/30.12.2015, consecinţele executării acestui act fiscal, conduc inevitabil la prejudiciere gravă a situaţiei economico-financiare a reclamantei.
În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, sunt neîntemeiate, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 30/2016 din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2019.
GGC - NN