Appeal allowed in MP's absolute nullity suit over conflict-of-interest hiring; case remanded, limitation exception rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 4 octombrie 2016, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Camera Deputaţilor constatarea nulităţii absolute a contractului nr. x din 15 decembrie 2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 290 din 9 decembrie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Camera Deputaţilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008 încheiat de către pârâtul A. cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la conflictul de interese.

În motivarea recursului, în esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 176/2010, faţă de situaţia încheierii de acte sau contracte de către persoane găsite în stare de conflict de interese, acte pe care legea le consideră lovite de nulitate absolută.

A mai arătat că, în cauză, domnul A., deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale cu privire la conflictul de interese, întrucât a avizat încheierea Contractului Civil nr. x din 15 decembrie 2008 prin care acesta a angajat-o pe mama sa, pârâta B., în funcţia de consilier în cadrul Biroului Parlamentar al deputatului A., dovedindu-se faptul că acesta avea un interes personal în chestiunea angajării mamei sale aşa cum reiese din raportul de evaluare nr. x din 13 octombrie 2015.

În opinia recurentei, atâta timp cât intimatul-pârât A. avea obligaţia legală de a se abţine de la emiterea unui act prin care a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, sancţiunea nulităţii trebuie să intervină ca o consecinţă a lipsei de obiectivitate a acestuia.

În concluzie, constatându-se încălcarea regimului juridic al conflictului de interese printr-un raport de evaluare definitiv, actul juridic încheiat de către intimatul-pârât A. cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, este sancţionat conform dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, cu nulitatea absolută şi cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în vederea înlăturării în întregime a efectelor actului încheiat cu nerespectarea condiţiilor legale de validitate şi a acoperirii eventualelor prejudicii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 6 martie 2017, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

În opinia intimatului-pârât, munca prestată de mama sa în baza contractului a cărui nulitate se invocă nu poate fi anulată şi nici restituită, iar în raport de data încetării - 1 iunie 2010, cererea de chemare în judecată formulată este prescrisă.

A mai învederat că simpla înşiruire de texte legale de către autoritatea recurentă nu poate conduce la concluzia existenţei unei nelegalităţi, în condiţiile în care contractul civil a fost înregistrat atât la Camera Deputaţilor cât şi la autoritatea fiscală şi au fost plătite impozitele prevăzute de lege.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În şedinţa publică din data de 12 iunie 2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea punerii în discuţia contradictorie a părţilor a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, Înalta Curte constată că este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care "În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută".

Având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a unui contract civil încheiat de persoana evaluată în stare de conflict de interese, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1249 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând, iar conform art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ., acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic este imprescriptibilă.

Pe fondul recursului, examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Litigiul dedus judecăţii vizează constatarea nulităţii contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008, subsecvent rămânerii definitive a raportului de evaluare a conflictului de interese nr. x, ca urmare a necontestării acestuia în termen de 15 zile la instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Demersul judiciar iniţiat de recurenta-reclamantă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora:

"(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2)Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.

(3) Instanţa va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară."

Cum sesizarea instanţei a vizat constatarea nulităţii unui act juridic, pe calea procedurală instituită de Lega nr. 176/2010, în mod greşit instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.

Aceasta întrucât, dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 au în vedere toate actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, oricare ar fi natura juridică a acestora, chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.

Nu prezintă relevanţă din perspectiva analizată dacă actele juridice vizate de sancţiunea nulităţii mai sunt sau nu în vigoare la data sesizării instanţei şi nici dacă, subsecvent cererii de constatare a nulităţii, s-a solicitat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În speţa de faţă, situaţia premisă pe care s-a fundamentat acţiunea în constatarea nulităţii contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008 este reprezentată de raportul de evaluare nr. x din 13 octombrie 2015 necontestat în termenul legal de către persoana evaluată - intimatul-pârât A.

Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, se impunea examinarea pe fond a argumentelor prezentate de către părţile litigante, iar nu respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în contencios administrativ.

În raport de motivele mai sus reţinute, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să valorifice toate susţinerile şi apărările părţilor din proces şi, totodată, să aprecieze asupra incidenţei în speţă a Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Admite recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 290 din 9 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2019.

GGC - MM