Tax objection suspension lifted after criminal case closure; appeal allowed and lower judgment reformed to order partial annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s judgment, and partially granted the taxpayer’s action by ordering the regional tax authority to resolve the pending tax objection regarding an additional VAT assessment within 30 days under a daily penalty regime, while rejecting the lower court’s erroneous total annulment of the administrative decision. The dispute concerned the legality of the tax authority’s suspension of the objection procedure for a specific VAT amount based on ongoing criminal proceedings, which were subsequently closed, rendering the statutory grounds for suspension obsolete. The decisive legal basis included Article 214(1)(a) and Article 216(4) of Emergency Ordinance No. 92/2003 (Fiscal Procedure Code) governing the suspension of administrative procedures due to criminal investigations, applied in conjunction with Article 488(1)(6) of the Code of Civil Procedure as the ground for cassation due to contradictory reasoning and ultra petita relief.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 443 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ; Tax objection suspension lifted after criminal case closure; appeal allowed and lower judgment reformed to order partial annulment: Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, întrucât motivul de recurs menţionat nu se încadrează în motivul invocat, fiind aplicabile prevederile art. 443 din C. proc. civ. privind lămurirea hotărârii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.04.2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul De Soluţionare Contestaţii, anularea Deciziei de soluţionare nr. x/03.10.2014 emisă de către DGRFP Ploieşti, obligarea DGRFP Ploieşti la soluţionarea în fond a contestaţiei fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, obligarea organului de soluţionare, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere şi obligarea pârâtei la plata cheltuieli de judecata.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3462 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus admiterea acţiunii formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul de Soluţionare Contestaţii, a anulat Decizia de soluţionare nr. x/03.10.2014 emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la soluţionarea contestaţiei fiscale, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 100 RON pe zi întârziere, şi a obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că în mod greşit instanţa a dispus anularea în totalitate a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/03.10.2014, deşi prin acţiunea introductivă intimata-reclamantă a solicitat anularea în parte a acesteia, respectiv numai în ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON.
Ca atare, s-a arătat că instanţa de fond a acordat mai mult decât a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, recurenta a precizat că împotriva pct. 2 din Decizia de soluţionare nr. x/03.10.2014 emisă de DGRFP Ploieşti, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei, intimata-reclamantă a formulat acţiune separată, care formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, întrucât motivul de recurs menţionat nu se încadrează în motivul invocat, fiind aplicabile prevederile art. 443 din C. proc. civ. privind lămurirea hotărârii.
De asemenea, s-a arătat că, pe fondul recursului, cererea recurentei este neîntemeiată.
II. Procedura de soluţionare a recursului
1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18.01.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 15.03.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
2. Cu privire la fondul recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, motiv pentru care hotărârea instanţei de fond va fi casată şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Deciziei de soluţionare nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploieşti, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar; obligarea pârâtei DGRFP Ploieşti la soluţionarea contestaţiei fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 854 din 3.10.2014, DGRFP Ploieşti a dispus la pct. 1 suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar şi la pct. 2 s-a dispus respingerea contestaţiei ca neîntemeiată pentru suma totală de 504.422 RON, din care: 503.650 RON TVA stabilită suplimentar şi 772 RON dobânzi aferente TVA de plată.
Înalta Curte constată că instanţa de primă jurisdicţie a pronunţat o hotărâre nelegală, care cuprinde motive contradictorii, care nu susţin soluţia pronunţată, aceea de anulare în integralitate a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Pentru aceste motive, apărarea formulată de intimată nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 443 din C. proc. civ.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii faptul că acţiunea reclamantei este fondată sub aspectul cererii de anulare a deciziei cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, însă a dispus anularea deciziei în integralitatea sa, deşi acţiunea reclamantei viza numai pct. 1 din Decizia de soluţionare atacată.
Or, prin Decizia de soluţionare nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploieşti, la pct. 2, organul de soluţionare a contestaţiei administrative a dispus respingerea contestaţiei formulată de societatea A. SRL, ca neîntemeiată, pentru suma totală de 504.422 RON, din care: 503.650 RON TVA stabilită suplimentar şi 772 RON dobânzi aferente TVA de plată.
Instanţa de control judiciar reţine că prin adresa nr. x/9.12.2013 înregistrată la AJFP Prahova sub nr. x/10.12.2013, IGPR - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti a solicitat efectuarea unei inspecţii fiscale la SC A. SRL din Ploieşti, în interesul soluţionării dosarului penal nr. x/2013
Urmare a verificărilor făcute a fost încheiat Raportul de inspecţie fiscală nr. x/24.06.2014 prin care au fost stabilite obligaţii fiscale privind TVA în sumă totală de 2.574.073 RON şi accesorii TVA în sumă de 1.168 RON, din care societatea reclamantă contestă obligaţii fiscale privind TVA în sumă totală de 2.431.786 RON şi accesorii TVA în sumă de 772 RON, rezultate din neacordarea dreptului de deducere pentru TVA în sumă de 1.928.136 RON achitată în vamă aferentă importurilor de mărfuri pentru care societatea verificată nu a dovedit că are calitatea de proprietar şi din colectarea de TVA în sumă de 503.650 RON aferentă livrărilor de bunuri pentru care societatea comercială nu a justificat scutirea de taxă.
Cu adresa nr. x/2.07.2014, atât Raportul de inspecţie fiscală, cât şi Decizia de impunere nr. x/24.06.2014, au fost înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti.
Organul de soluţionare a contestaţiei a apreciat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) şi art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatând că există indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedură administrativă şi a dispus, în consecinţă, suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON.
Din probele administrate rezultă faptul că dosarul penal nr. x/2013 a fost soluţionat, fiind emise rezoluţiile de clasare: nr. x/D/P/2012 din 9.02.2015 de către DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi nr. x/P/2015 din 14.10.2015 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. Astfel, se constată că motivul care a justificat suspendarea soluţionării contestaţiei administrative în privinţa sumei 1.928.136 RON nu mai subzistă, nemaifiind incidente dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) şi art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, motiv pentru care, Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va anula în parte decizia atacată, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar.
Instanţa va obliga pârâta DGRFP Ploieşti la soluţionarea contestaţiei fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere.
De asemenea, văzând dezlegarea dată cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, constând în taxa de timbru achitată la instanţa de fond.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite în parte acţiunea reclamantei, va anula în parte decizia atacată, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar. Va obliga pârâta DGRFP Ploieşti la soluţionarea contestaţiei fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva Sentinţei civile nr. 3462 din 22 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SRL.
Anulează în parte Decizia nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploieşti, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar.
Obligă pârâta DGRFP Ploieşti la soluţionarea contestaţiei fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere.
Obligă pârâta DGRFP Ploieşti la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.
GGC - GV