Lawyers' Congress decisions upheld; plaintiff's challenge dismissed as unfounded with costs.

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8.02.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Hotărârilor privind componenţa congresului efectiv al avocaţilor, constituirea Consiliului U.N.B.R. a Comisiei Permanente şi a celorlalte organe ale profesiei ce au în componenţă membrii care, în opinia reclamantului, nu aveau dreptul de a fi aleşi şi nici chiar să participe.

2. Prin Sentinţa nr. 234/F-Cont din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 800 RON.

Motivele de casare invocate de recurent

3. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că a solicitat Curţii de Apel Piteşti anularea Hotărârii nr. 6 a Congresului Avocaţilor din 6-7 iunie 2015 (aflată la dos. fond), a Hotărârii nr. 7 a Congresului Avocaţilor din 6-7 iunie 2015 precum şi a Hotărârii Consiliului UNBR din 07.06.2015 privind alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR deoarece sunt contrare dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit acestui text legal, Consiliul UNBR (Consiliul) este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Or, actualul Consiliu (ales în urma votului Congresului Avocaţilor din 6-7 iunie 2015) a fost ales prin votul tuturor membrilor Congresului, cu participarea inclusiv a membrilor vechiul Consiliu UNBR (ales în 2011). În opinia recurentului, membrii vechiul Consiliu nu ar fi trebuit nici să participe la vor, nici să poată fi aleşi în noul Consiliu. Drept urmare, 42 de avocaţi fac parte fără drept din noul Consiliu, ceea ce atrage nulitatea Hotărârii nr. 6 a Congresului Avocaţilor din 6-7 iunie 2015.

Această nelegalitate are consecinţe şi în ce priveşte alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR. Astfel, având în vedere că potrivit art. 66 lit. n) din Legea nr. 51/1995, membrii Comisiei permanente a UNBR (Comisia) sunt aleşi dintre membrii Consiliului UNBR şi că din cei 42 de membrii fără drept ai Consiliului, 8 au fost aleşi în Comisie, rezultă că şi Hotărârea Consiliului UNBR din 07.06.2015 privind alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR (aflată în copie la dos. fond) este nelegală deoarece include în componenţa Comisiei membrii fără drept.

În ce priveşte Hotărârea nr. 7 a Congresului Avocaţilor din 6-7 iunie 2015, privind alegerea Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor (Consiliul CAA), recurentul arată că doi avocaţi fac parte atât din Consiliul UNBR cât şi din Consiliul CAA. Această situaţie este considerată nelegală deoarece potrivit art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul UNBR coordonează activitatea Consiliului CAA şi, în anumite împrejurări, poate suspenda Consiliul CAA.

Recurentul critică sentinţa Curţii de Apel Piteşti pentru că omite să ia în considerare aceste argumente precum şi pentru că a reţinut greşit că anumite probe, a căror administrare a fost solicitată (înregistrarea audio a dezbaterilor, procesul-verbal de şedinţă a lucrărilor Congresului UNBR), ar fi considerate neutile cauzei chiar de către reclamant (în realitate, această apreciere a aparţinut pârâtei UNBR). De asemenea, a considerat că hotărârea este contradictorie în condiţiile în care, deşi reţine că printre atribuţiile Congresului UNBR nu se regăseşte şi aceea de alege Consiliul UNBR, respinge totuşi acţiunea.

4. Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Analiza motivelor de casare

5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

6. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 6 şi 8, pretinzând că hotărârea este contradictorie şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

7. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate; dacă nu există altă specificaţie, în continuare va fi avută în vedere doar această variantă), organele de conducere ale UNBR sunt: a) Congresul avocaţilor; b) Consiliul UNBR; c) Comisia permanentă a UNBR; d) preşedintele UNBR.

8. Recurentul pune în discuţie, pe de-o parte, componenţa Congresului avocaţilor iar pe de alta, atribuţia acestui organ de a alege membrii Consiliului UNBR.

Cu privire la prima chestiune, Înalta Curte constată că, aşa cum bine arată instanţa de fond, potrivit art. 62 din Legea nr. 51/1995 Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului UNBR.

Singurul Consiliu UNBR existent la data de 6 - 7 iunie 2015 era cel constituit în 2011 şi, în consecinţă, membrii acestuia erau în acelaşi timp şi membrii de drept ai congresului avocaţilor.

9. Cu privire la a doua chestiune (respectiv, atribuţia Congresului avocaţilor, aşa cum era compus la data de 6 - 7 iunie 2015, de a alege membrii viitorului Consiliu UNBR) se constată că, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Consiliul UNBR este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.

Recurentul pretinde că prin reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei trebuie să se înţeleagă "delegaţii aleşi de adunările generale ale fiecărui barou să facă parte din Congresul avocaţilor".

Interpretarea este eronată.

Astfel, potrivit art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, adunarea generală a baroului alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor.

Aşadar, adunările generale ale barourilor nu aleg membrii care să facă apoi parte de drept din Consiliului UNBR, aşa cum pretinde recurentul, ci aleg doar delegaţii la Congresul avocaţilor.

Este adevărat că la data adoptării hotărârilor contestate, nici Legea nr. 51/1995 şi nici Statutul profesiei de avocat nu arătau expres cine alege membrii Consiliului UNBR (alţii decât decanii barourilor, care sunt membrii de drept), ceea ce a dat naştere prezentului litigiu (în urma modificării şi completării Legii nr. 51/1995 prin Legea nr. 25/2017, chestiunea a fost clarificată de legiuitor, în sensul că această atribuţie revine Congresului avocaţilor, cf. lit. a1), nou introdusă în cuprinsul art. 64 alin. (1) din lege).

Totuşi, deşi nu era arătat expres, rezultă pe cale de interpretare că atribuţia revenea Congresului avocaţilor şi nu membrilor adunărilor generale ale barourilor.

Într-adevăr, aşa cum s-a arătat, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare în 2015), adunarea generală a baroului alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor.

Este de aşteptat că, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost ca delegaţii baroului să fie membrii de drept în Consiliul UNBR, ar fi reglementat explicit această situaţie.

Rezultă însă din logica întregului proces de constituire a organelor de conducere a barourilor şi a UNBR, care se bazează explicit pe vot şi pe alegere, că adunarea generală a baroului are doar atribuţii în alegerea celorlalte organe de conducere ale baroului (consiliul baroului, decanul) şi a altor organe de nivel local (comisia de cenzori, comisia de disciplină), pe când Congresul UNBR are, în mod similar, atribuţii la nivelul Uniunii.

Simpla omisiune de a stipula expres în lege această atribuţie nu poate conduce, în condiţiile date, la altă concluzie.

Aşa fiind, Hotărârile Congresului UNBR din 6 - 7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului UNBR şi a Comisiei permanente a UNBR sunt legale.

10. Referitor la Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaţilor din 6 - 7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor (Consiliul CAA), se constată că recurentul o consideră nelegală deoarece ar exista incompatibilitate între calitatea de membru atât în Consiliul UNBR cât şi în Consiliul CAA.

Înalta Curte reaminteşte că potrivit unei practici consolidate a instanţelor de contencios administrativ, legalitatea actelor administrative se examinează de instanţă prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, ţinând seama de principiul legalităţii şi de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, recurentul nu a indicat nici un text legal care să instituie pretinsa incompatibilitate ci a ajuns la această concluzie pe cale de interpretare a dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

În lipsa unui text legal explicit, raportat exclusiv la critica recurentului, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaţilor din 6 - 7 iunie 2015 este legală, fiind conformă cu actele normative cu caracter superior în ierarhia actelor normative.

11. În consecinţă, pentru cele arătate la pct. 8, 9 şi 10 din prezentele considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente în cauză, motivul de casare bazat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiat .

12. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele recurentului sunt de asemenea neîntemeiate deoarece rezultă din cele ce preced că nu există contradicţie între a respingerea acţiunii şi constatarea că atribuţia Congresului UNBR de a alege membrii Consiliului UNBR nu este expres prevăzută de lege.

13. În sfârşit, criticile referitoare la respingerea unor cereri în probaţiune formulate de recurent în faţa instanţei de fond nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ele pot fi luate în considerare în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

Dincolo de orice considerente legate de faptul că recurentul, deşi a fost solicitat să precizeze motivele de casare, nu a indicat şi pct. 5, este evident că toate aspectele litigioase deduse judecăţii antamează probleme de drept, astfel încât administrarea probei cu înscrisuri (procesul-verbal de şedinţă a lucrărilor Congresului UNBR) sau audierea înregistrării audio a dezbaterilor de la Congresul UNBR, ar fi fost lipsite de utilitate.

14. Pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant, în calitate de parte ce a pierdut procesul, la plata către intimatul-pârât a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 234/F-CONT din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2018.

Procesat de GGC - GV