Conflict of interests in local councilor’s vote on lease suspension upheld; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2015 sub nr. de dosar x/2015 pe rolul Curţii de Apel C., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/30.04.2015 emis de pârâtă, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 207/CA/2016 - P.I. pronunţată în data de 5 octombrie 2016, Curtea de Apel C., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a dispoziţiei din Raportul de evaluare nr. x/21.05.2013 emis de pârâtă privind sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria de pe lângă Judecătoria Satu Mare cu privire la existenţa de indicii referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzută la art. 301 alin. (1) C. pen. şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în totalitate şi, rejudecând cauza să se admită acţiunea şi să se anuleze raportul de evaluare.

Precizează că îşi menţine solicitarea conexării cauzei la contestaţia depusă împotriva raportului de evaluare nr. x/30.04.2015, care face obiectului Dosar nr. x/2015, întrucât au la bază aceeaşi lucrare de evaluare nr. x/S/II/21.05.2015, formulată şi în fata instanţei de fond, deoarece există o strânsă legătură intre starea de fapt şi implicit de drept a cauzei.

S-a susţinut că, în cauză conflictul de interese constă în faptul ca recurentul contestator a votat pentru suspendarea unui contract de locaţiune pentru o societate unde soţia sa era administrator, faptă ce nu se încadrează în conţinutul dispoziţiilor art. 90 din cuprinsul Legii nr. 161/2003 actualizată, întrucât locaţiunea nu este un beneficiu.

Recurentul contestator susţine că a fost ales consilier local pentru perioada 2004 - 2008, iar în anul 2008, în urma alegerilor din data de 01 iunie 2008, a ocupat funcţia de viceprimar al localităţii Odoreu, conform Hotărârii nr. 5/20.06.2008 privind alegerea viceprimarului comunei. În prezentul raport de evaluare a conflictului de interese se face o corectă aplicare a legii raportat la faptul că demnitatea de viceprimar este incompatibilă cu cea de consilier local, în baza dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 actualizată, drept pentru care, aplicarea în cazul dat a Legii nr. 393/2004 raportat la Statutul aleşilor locali este conformă.

Totodată se arată că, din acelaşi raport rezultă, în mod real, de ce nu s-a putut controla adoptarea contractului de locaţiune al SC B. SRL, în timpul mandatului de consilier local al reclamantului, care a fost încheiat în 24 iunie 2006, deci anterior perioadei legale de control, iar de asemenea se are în vedere un act adiţional, nr. 1/29.04.2011 şi Hotărârea nr. 25/24.06.2011 a Consiliului Local Odoreu, în adoptarea căreia reclamantul contestator nu s-a abţinut, deşi soţia sa era administratorul societăţii.

Aşa cum a arătat, în relatarea situaţiei de fapt intimata pârâtă a atins aspecte multiple care într-o anumită opinie, singulară, ar putea atrage situaţia incompatibilităţii şi conflictului de interese. Astfel, în mod vag se are în vedere perioada în care contestatorul a deţinut funcţii şi demnităţi publice, fără a fi delimitată exact şi fără a se numi exact calităţile acestor funcţii, se verifică competenţa de evaluare, se indică textele legale incidente, generic vorbind, în speţă, ulterior se enumeră documentele solicitate, din această enumerare putându-se defalca eventuale stări, situaţii contrare legii.

Susţine că, raportul de evaluare este netemeinic, nu are în vedere dispoziţiile actului adiţional votat, respectiv suspendarea efectelor contractului de locaţiune, care nu putea să reprezinte pentru reclamant şi pentru familia sa decât un dezavantaj.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare solicitând în principal nulitatea recursului, nemotivare şi, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar declanşat de reclamantul A. are ca obiect verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/30.04.2015.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului prin care a solicitat anularea acestui act, iar împotriva acestei soluţii s-a exercitat calea de atac a recursului, dar criticile sunt nefondate.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 75 lit. a) şi lit. c) din Legea 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Odoreu, a participat şi a votat la lucrările şedinţei extraordinare a Consiliului Local Odoreu din data de 24.06.2011 în urma căreia s-a adoptat H.C.L. Odoreu nr. 25/24.06.2011 privind aprobarea Actului adiţional nr. x/29.04.2011 la Contractul de locaţiune nr. x/21.04.2006 prin care se suspendă Contractul de locaţiune nr. x/21.04.2006, pe perioada implementării şi monitorizării unor lucrări de investiţii la Căminul Cultural Odoreu, urmând ca perioada suspendării să se adauge duratei iniţiale a contractului.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar conform art. 77 din acelaşi act normativ: "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare."

Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că: "Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.".

În cauză sunt incidente şi prevederile art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora: "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (...) c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri", precum şi dispoziţiile art. 77 din aceeaşi lege, potrivit cărora: "(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă"

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut existenţa conflictului de interese, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

Principala critică formulată de reclamantul A. în cadrul recursului o reprezintă greşita interpretare de către instanţa de fond a situaţiei de fapt, respectiv că, prin actul adiţional adoptat prin hotărârea de consiliu local la a cărei adoptare a participat i s-a creat un dezavantaj.

Înalta Curte nu poate fi reţine susţinerea recurentului-reclamant în sensul că "locaţiunea nu este un beneficiu" şi a "inexistenţei unui folos material pentru sine, soţul său ori rudele sale de gradul I", atât timp cât, urmare participării în calitate de viceprimar la lucrările şedinţei extraordinare a Consiliului Local Odoreu din data de 24 iunie 2011 şi votării HCL Odoreu nr. 25/24.06.20011, a aprobat actul adiţional nr. x/2006 la contractul de locaţiune nr. x/21.04.2016. Contractul de locaţiune fusese încheiat între Consiliul Local Odoreu şi SC B. SRL, societate la care reclamantul a deţinut calitatea de asociat şi administrator, ulterior administrator devenind soţia acestuia.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că inexistenţa unui avantaj de natură patrimonială, rezultă ca urmare a faptului că, acel contract a fost suspendat, urmând a se prelungi durata contractului de locaţiune, care are drept efect diminuarea patrimoniului său.

În realitate, textele de lege incidente în materia conflictului de interese (anterior citate) utilizează expresiile "interes personal" sau "interes personal de natură patrimonială", în ceea ce priveşte beneficiile pe care le-ar putea obţine alesul local. Or, noţiunea de "interes" denotă o sferă a beneficiilor mult mai largă decât un simplu avantaj de natură financiară, calculat matematic, pe care reclamantul l-ar putea obţine din semnarea contractului de locaţiune. Interesul vizat de dispoziţiile legale se raportează la posibilitatea alesului local de a prefigura obţinerea unui beneficiu de natură patrimonială, pentru sine sau pentru soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, prin prisma deciziei luate în exercitarea funcţiei publice.

Potrivit art. 2 din Contractul de locaţiune nr. x/2012, societatea SC B. SRL a închiriat imobilul "Cămin cultural" de la Consiliul Local Odoreu pe o perioadă de 10 ani, pentru care plătea o chirie lunară. Astfel, chiar dacă contractul a fost suspendat, acesta urma să fie reluat în momentul în care se finalizau reparaţiile la imobil, context în care reclamantul nu era în pierdere nefiind obligat la plata chiriei şi, totodată obţinea beneficiul unei locaţii renovate.

În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant vizând existenţa a două rapoarte de evaluare şi în acest context, a unei duble sancţionări pentru aceeaşi faptă, Înalta Curte nu o poate reţine, întrucât fiecare raport vizează instituţii juridice diferite cu aplicarea altor temeiuri de drept, respectiv conflictul de interese, în cazul raportului de evaluare contestat în prezenta cauză şi incompatibilitatea, în cazul Raportului nr. x/21.05.2015.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 207/CA/2016 - PI din 05 octombrie 2016 a Curţii de Apel C., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2019.

GGC - GV