Defective reasoning violating fair trial standards: failure to provide specific legal grounds in environmental financing reimbursement dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- în temeiul art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea 554/2004, obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional de prelungire a perioadei de valabilitate a contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/01.08.2011 respectiv a duratei de realizare a "proiectului cu denumirea Amenajare spaţii verzi în localitatea B., comuna A., judeţul Cluj"

- în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea 554/2004, obligarea pârâtei la achitarea sumei de 246.883,28 RON reprezentând contravaloarea cererii de rambursare nr. x înaintată în data de 10.04.2012 către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului pentru Mediu în conformitate cu clauzele contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/01.08.2011;

- în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea 554/2004, obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare de la data exigibilităţii creanţei şi până la data efectivă a plăţii;

- în temeiul art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3111 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de autoritatea pârâtă.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3111 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă critică sentinţa primei instanţe, în principal solicitând să se constate aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere motivarea superficială a sentinţei atacate.

Superficialitatea motivării sentinţei rezultă din faptul că instanţa de fond s-a limitat la preluarea şi interpretarea clauzelor contractului de finanţare, plecând de la premisa că suma reprezentând diferenţa neachitată din contravaloarea cererii de rambursare nr. x din data de 10.04.2012 reprezintă o cheltuială neeligibilă, însă a omis a menţiona motivul pentru care această sumă este neeligibilă.

Totodată, se poate constata cu uşurinţă faptul că în motivarea sentinţei nu există nicio trimitere cu privire la susţinerile formulate de recurenta reclamantă cu ocazia dezbaterii fondului, aspecte esenţiale pentru soluţionare corectă a pricinii.

În opinia recurentei, sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, aceasta rezumându-se să motiveze hotărârea plecând de la premisa că suma de 47.195,22 nu este eligibilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar sa reia pur şi simplu concluziile părţilor litigante.

Totodată, susţine recurenta că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat recurenta că din economia dispoziţiilor legale ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,rezultă faptul că procedura recursului permite remedierea oricărei nelegalităţi pe tărâmul dreptului substanţial, fiind circumscrise acestui motiv de casare ipotezele în care: instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă sau nu aplică un act normativ care este incident în speţă, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a înţeles să critice sentinţa atacată sub aspectul modului în care a fost soluţionat capătul 2 şi 3 din acţiune, susţinând în esenţă că părţile nu au convenit prin contractul de finanţare cuantumul daunelor moratorii, astfel încât cuantumul acestora se calculează potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar.

Referitor la termenul de la care încep să curgă dobânzile penalizatoare, a arătat faptul că contravaloarea cererii de rambursare nr. x în sumă de 246.883,28 RON a devenit o creanţă exigibilă începând cu data de 08.11.2012, termenul fiind stabilit prin art. 4 pct. 4.3 din contractul de finanţare -15 zile de la data întocmirii notei de control nr. x/23.10.2012 prin care s-a constatat că toate lucrările au fost executate în conformitate cu situaţiile de plată întocmite şi anexate cererii de tragere nr. 2.

În ceea ce priveşte capătul de cerere nr. x, motivul de nelegalitate a Sentinţei civile nr. 3111 din data de 23.11.2015, constă în faptul că instanţa, în mod eronat, a lipsit de aplicabilitate dispoziţiile art. 453 din noul C. proc. civ., ca o consecinţă a erorilor menţionate anterior.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25.04.2016, intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susţinând în esenţă că pârâta şi-a onorat obligaţiile prevăzute în contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/N/19.07.2010.

Intimata-pârâtă a mai susţinut că din valoarea totală solicitată prin cererea de tragere nr. x/10.04.2012, respectiv 246.883,28 a fost decontată în mod corect suma de 199.688,06 RON reprezentând cheltuieli eligibile.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, reţinând următoarele considerente:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că: "(1) Hotărârea va cuprinde: (...) b) (...) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Aceasta dispoziţie are caracter imperativ, aspect care rezultă din folosirea, de către legiuitor, a expresiei "va cuprinde", stabilind o obligaţie în sarcina instanţelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Confirmând şi întărind acest caracter imperativ, precum şi sancţiunea nulităţii, legiuitorul a înţeles să reglementeze un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi anume: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului: "30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, parag. 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, parag. 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, parag. 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, parag. 60)."

În strânsă legătură cu obligaţia de motivare a hotărârii, Înalta Curte reţine şi obligaţia judecătorului de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Raportând aceste consideraţii de ordin teoretic la hotărârea pronunţată în cauză, Înalta Curte constată că, din conţinutul acesteia, nu rezultă că prima instanţa s-ar fi pronunţat asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii.

În raport de pretenţiile expuse prin cererea de chemare în judecată şi de apărările pârâtului, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc o examinare efectivă a argumentelor şi motivelor expuse de reclamantă, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil.

Ca prim aspect de nelegalitate, Înalta Curte reţine că motivarea hotărârii de fond are un caracter atât de succint, încât nu permite exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deşi, strict formal, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra fondului cauzei.

Astfel, considerentele instanţei de fond se rezumă, în general, la preluarea din clauzele contractului de finanţare, fără a cuprinde o analiză proprie a instanţei. Astfel, deşi se constată că suma reprezentând diferenţa neachitată din contravaloarea cererii de rambursare nr. x din data de 10.04.2012 reprezintă o cheltuială neeligibilă, totuşi nu se arăta şi motivele pentru care această sumă este neeligibilă.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, face trimitere la nevoia expunerii în considerentele hotărârii a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părţi nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părţilor şi nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a prelua în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia din părţile cauzei, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, preluând argumentele părţii căreia i-a dat câştig de cauză.

În raport de soluţia de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-reclamantă, fondate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În consecinţă, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea Sentinţei civile nr. 3111 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva Sentinţei civile nr. 3111 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV