Expropriation compensation claim assigned to tribunal as common-law court, not administrative forum

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, la 02.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi Guvernul României,

- obligarea pârâtei CNAIR la finalizarea fazei administrative a procedurii de expropriere şi, pe cale de consecinţă, că emită, în baza art. 18 şi 19 din Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere şi hotărârea privind cuantumul despăgubirilor şi modul de plată

- obligarea pârâţilor ca, în temeiul art. 7 şi 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 53/2011, să iniţieze procedura de expropriere şi să procedeze la efectuarea formalităţilor necesare adoptării actelor normative pentru suplimentarea efectivă şi de îndată a Coridorului de expropriere necesar realizării obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş-Turda - lotul I", cu consecinţa suplimentarii Listei imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere cuprinsă de Anexa nr. 2 a H.G. nr. 399/2014 în sensul includerii imobilului teren (diferenţa de teren neexpropriat în suprafaţă de 645,03 mp înscris în CF x Alba Iulia, situat administrativ în localitatea Oarda de Sus, municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, teren care a făcut parte din acelaşi nr. cadastral x, fiind corp comun cu terenul în suprafaţă de 156,97 mp înscris în Anexa nr. 2 a H.G. nr. 399/2014) şi imobilului construcţie (casă) aferent terenului mai sus-menţionat, în suprafaţă totală de 227,73 mp, ridicată pe 3 nivele, respectiv 5+P+M şi care reprezintă domiciliul reclamanţilor, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/14.03.2013;

- obligarea pârâţilor să suplimenteze cuantumul sumelor reprezentând despăgubirile aferente imobilului descris mai sus ce urmează a fi acordate reclamanţilor cu valoarea acestora (valoare ce solicită a fi stabilita prin expertiza ce se va efectua în cauza).

Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2018, Tribunalul Alba a disjuns capătul al doilea al acţiunii şi a format Dosarul nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 1450 din 3 octombrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, reţinând că actul administrativ contestat este emis de o autoritate centrală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 271 din 13 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Alba.

A reţinut instanţa că, practic, reclamanţii urmăresc prin cerere obligarea pârâţilor la demararea şi finalizarea procedurii de expropriere a imobilului teren în suprafaţă de 654,03 mp, înscris în CF x Alba Iulia, situat administrativ în localitatea Oarda de Sus, Municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, teren care face parte din acelaşi nr. cadastral x, fiind corp comun cu terenul în suprafaţă de 156,97 mp înscris în Anexa nr. 2 a H.G. nr. 399/2014 şi care a fost expropriat.

Astfel, chiar dacă se solicită modificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 399/2014, această cerere se întemeiază pe prevederile art. 7 şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, iar, conform art. 23 din lege, competenţa aparţine instanţelor de drept comun.

A mai reţinut Curtea că excepţia necompetenţei materiale a fost soluţionată de Tribunal la 19.10.2018 cu depăşirea termenului legal, contrar art. 130 alin. (2) C. proc. civ.. În cauză, primul termen de judecată a fost la 27.06.2018, când s-a încuviinţat cererea de amânare formulată de reclamanţi.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii reclamanţilor (disjunsă) constă în obligarea pârâţilor ca, în temeiul art. 7 şi 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, să iniţieze procedura de expropriere şi să procedeze la efectuarea formalităţilor necesare în vederea adoptării actelor normative pentru suplimentarea Coridorului de expropriere necesar realizării obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş-Turda Lotul 1", cu consecinţa suplimentării Listei imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere cuprinsă în Anexa 2 la H.G. nr. 399/2014 în sensul includerii imobilului teren (diferenţa de teren neexpropriat).

Acest capăt de cerere a fost subsecvent cererii reclamanţilor, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010, de obligare a Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi Guvernului României la finalizarea fazei administrative şi la emiterea deciziei de expropriere, precum şi la suplimentarea cuantumului sumelor reprezentând despăgubiri aferente imobilului ce urmează a fi suplimentar adăugat exproprierii.

3.2. Reclamanţii nu au solicitat anularea H.G. nr. 399/2014 sau modificarea acesteia, ci au solicitat mărirea cuantumului sumelor stabilite prin decizia de expropriere în urma includerii întregului imobil în procedura de expropriere.

În raport cu temeiul acţiunii şi cu finalitatea urmărită de reclamanţi, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii nu are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic sau a unui act administrativ asimilat, necircumscriindu-se sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 255/2010 şi nu cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, după cum a reţinut şi Curtea de Apel Alba Iulia, "Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun.".

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Alba, instanţa de drept comun de la domiciliul reclamanţilor.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi Guvernul României în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV