Negative jurisdictional conflict: territorial competence for partition of specific inherited immovable property as real action vs. succession estate claim
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Buzau Court of First Instance is competent to hear the case, effectively rejecting the Bucharest Sector 5 Court’s declination and the initial Buzau Court’s refusal. The dispute involved a negative jurisdictional conflict regarding a partition action for 9.5 hectares of agricultural land inherited from a deceased individual, where the Buzau court initially dismissed the case for territorial incompetence as a succession matter, while the Bucharest court deemed it a real partition of an individual immovable. The decisive legal basis was the classification of the claim as a real partition action for a specific immovable property (*ut singuli*) rather than a component of the hereditary estate, which triggered the jurisdiction of the court in the territory where the immovable is located under Article 13(1) of the Code of Civil Procedure, rather than the jurisdiction of the last domicile of the deceased under Article 14.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 C. proc. civ, art. 13 alin. (1) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict: territorial competence for partition of specific inherited immovable property as real action vs. succession estate claim: În această situație, competența de soluționare a cauzei aparține, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., instanței în circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 decembrie 2003, reclamantul M.B.I. a investit Judecătoria Buzău cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect partajarea unui teren agricol în suprafață de 9.500 ha situat pe raza comunei Merei, sat Lipia, județul Buzău, rămas de pe urma defunctului F.G.
Prin sentința civilă nr. 767din 16 februarie 2004, Judecătoria Buzău a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantul M.B.I. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la un teren în suprafață de 9,50 ha, drept reconstituit, potrivit Legii nr. 18/1991, în favoarea părților în calitatea lor de moștenitori ai defunctului F.G., cu ultimul domiciliu pe raza Judecătoriei sectorului 5 București.
Astfel, Judecătoria Buzău a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora litigiile dintre moștenitori având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale sunt de competența instanței ultimului domiciliu al defunctului.
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 2556 din 14 mai 2004, s-a considerat necompetentă să judece cauza, care a fost calificată ca o acțiune având ca obiect partajarea unui bun imobil, privit ut singuli și nu ca parte componentă a averii succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., calificare ce atrage competența de soluționare a Judecătoriei Buzău.
Împotriva sentinței nr. 2556 din 14 mai 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, au declarat recurs pârâtele F.V. și F.I.C.
Prin decizia nr. 188 R din 29 iulie 2004, Tribunalul București a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că în cauză este vorba de o acțiune reală de partaj, privitoare la un bun imobil individual determinat, care atrage competența de soluționare a instanței în raza căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.
Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind investită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, consideră ca fiind competentă să soluționeze cauza dedusă judecății Judecătoria Buzău, pentru motivele ce vor urma.
Atât prin cererea principală, cât și prin cererea reconvențională, reclamantul și pârâtele au solicitat instanței partajarea unui bun imobil, teren în suprafață de 9,50 ha, rămas de pe urma defunctului F.G., fără a contesta drepturile conferite de calitatea de moștenitori ai acestuia.
Prin urmare, obiectul acțiunii îl constituie partajarea unui bun imobil privit ut singuli, și nu ca parte componentă a masei succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., fiind deci vorba de o acțiune reală de partaj privitoare la un bun imobil individual determinat.
În această situație, competența de soluționare a cauzei aparține, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., instanței în circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M.B.I. împotriva pârâtelor F.V. și F.I., precum și a cererii reconvenționale, în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.