European Arrest Warrant surrender upheld for Italian convictions despite family and health arguments

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus, în temeiul art. 14 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, admiterea cererii autorităţilor judiciare din Italia, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro şi punerea în executare a celor două mandate europene de arestare emise la data de 31.07.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, număr de referinţă dosar 347 - 2013 SIEP pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare italiene.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 07.12.2019 şi până la data de 05.01.2020 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza sentinţei pronunţate.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 ore (începând cu data de 22.11.2019, ora 13:36, până la data de 23.11.2019, ora 13:36) şi arestată provizoriu (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autorităţile judiciare italiene) pe o durată de 15 zile de la 22.11.2019 până la 06.12.2019, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin adresa din 22.11.2019, a solicitat punerea în executare a două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, în dosarul având număr de referinţă 347 - 2013 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. şi arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autorităţile judiciare italiene.

Instanţa a reţinut că mandatul de arestare european ce a avut la bază Ordinul de detenţie ca urmare a cumulării n. 347-2013 Siep - Hotărârea nr. 9/2013 a Tribunalului de Primă instanţă din Pesaro, pronunţată la data de 07.01.2013, definitivă şi cu autoritate de lucru judecat la data de 23.05.2012 (punctul 2 din cumulare), a fost emis în vederea executării pedepsei rămase de executat de 6 ani 7 luni şi 14 zile de închisoare (cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP) pedeapsă însoţită de pedeapsa complementară a interdicţiei de a exercita o funcţie publică timp de 10 ani - aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute şi pedepsite de articolele 110, 582 paragrafele unu şi doi, 583 n.1 585 C. pen., 10 ani şi 6 luni.

În fapt, autorităţile judiciare din Italia au reţinut, în esenţă, în sarcina persoanei solicitate A. următoarele:

"Infracţiunea prevăzută de art. 110, 581 paragrafele unu şi doi, 583 n.1,585 C. pen. pentru că, împreună cu alte persoane neidentificate deocamdată, a agresat cu lovituri de picioare şi cu pumnii pe B.. Mai mult, în timp ce acesta era la pământ şi inconştient, el a continuat să-l lovească folosind o cască, provocându-i leziuni personale grave în raport cu tipul acestora şi timpul de vindecare. El i-a provocat afecţiuni corporale, adică "un traumatism cranian facial cu fractură compusă a (indescifrabil) maxilarului stâng şi (indescifrabil); contuzie bordată de o laceraţie a arcadei supraorbitale stângă, zgârieturi pe faţă, contuzii generalizate pe corp şi pe fesa dreaptă; fractură părţii incizale a incisivului superior medial din stânga", cu un pronostic de mai mult de 40 de zile. Circumstanţă agravantă: comiterea faptei cu un mijloc susceptibil să rănească. Fapta a fost comisă la C. la data de 15.07.2009."

Cu privire la mandatul de arestare european ce a avut la bază Ordinul de detenţie ca urmare a cumulării n. 347-2013 Siep - Hotărârea Curţii de Apel din Bologna, Camera a doua, nr. 145/2013 confirmând Hotărârea nr. 546/2011 pe care judecătorul de instrucţie de pe lângă Tribunalul din Rimini a pronunţat-o la data de 11.10.2011, definitivă la data de 05.04.2013 (punctul 1 din cumulare) s-a reţinut că acesta a fost emis în vederea executării pedepsei rămase de executat de 6 ani 7 luni şi 14 zile de închisoare (cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP) pedeapsă însoţită de pedeapsa complementară: interdicţia de a exercita o funcţie publică timp de 10 ani - aplicate pentru săvârşirea a 6 infracţiuni: Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolele 81, 614 paragrafele 1, 2 şi 4 C. pen. cu 6 ani de închisoare; Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolele 624bis, 625 paragraful 2 C. pen. cu 6 ani închisoare; infracţiunea prevăzută şi pedepsită de 614 paragrafele 1, 2 şi 4 C. pen. cu 6 ani de închisoare; Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolele 81, 609bis, 609 ter paragrafele 1 şi 2 C. pen. cu 12 ani de închisoare; Infracţiune prevăzută şi pedepsită de articolele 81, 612 paragraful 2 în coroborare cu articolul 339, 61 numerele 2 şi 5 C. pen. cu 1 an de închisoare; Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolele 628 paragraful 1 şi 2 C. pen. cu 10 ani de închisoare.

În fapt, autorităţile judiciare din Italia au reţinut în sarcina persoanei solicitate A. următoarele: cu privire la infracţiunea prevăzută de articolul 81 C. pen. şi 614 paragrafele 1,2 şi 4, s-a arătat că inculpatul a intrat şi a rămas la D. împotriva voinţei acesteia, comiţând fapta cu violenţă împotriva obiectelor, adică a intrat forţând grilajul de protecţie de la uşa de intrare; apoi, a ameninţat partea lezată la ea acasă spunându-i:

"ticăloasă nenorocită, asta nu va rămânea aşa! Nu meriţi nimic - eşti o târfă - o să-ţi trimit câţiva albanezi care or să te pună cu botul pe labe". Fapta comisă prin mai multe acţiuni în cadrul aceleiaşi intenţii criminale. Fapta comisă la Cattolica (Rimini) între 11 şi 12 martie 2011.

Referitor la infracţiunea prevăzută de articolele 624 bis, 625 paragraful 2 C. pen. s-a arătat că el a luat un laptop E. model x 70 gri în servietă, furându-l de la D., după ce a intrat la ea forţând grilajul de protecţie de la uşa de intrare. Faptă a fost comisă cu scopul de a obţine profit. Faptă a fost comisă la Cattolica (Rimini) între 11 şi 12 martie 2011.

Infracţiunea prevăzută de articolul 614 paragrafele 1,2 şi 4 C. pen. a constat în aceea că a pătruns şi a rămas la D. împotriva voinţei acesteia, înarmat cu un cuţit şi ameninţând o a treia persoană (F.), pe care l-a obligat să se îndepărteze de locuinţă, ameninţându-l că va folosi cuţitul.

Infracţiunea prevăzută de articolele 60bis et ter paragraful 2 C. pen. a constat în aceea că, după ce a intrat la femeie cum s-a descris mai sus, a închis uşa de intrare cu cheia, a lăsat televizorul aprins cu sonorul dat la maxim şi a sustras telefonul mobil al lui D., împiedicând-o astfel să ceară ajutor; în continuare, ameninţând-o tot cu cuţitul, a obligat-o să se dezbrace şi să comită două acte sexuale cu penetrare, neprotejate şi împotriva voinţei ei. Fapta a fost comisă prin mai multe acţiuni, în cadrul aceleiaşi intenţii criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011;

Cu privire la infracţiunea prevăzută de articolul 81 - 612 paragraful 2 (în coroborare cu articolele 339 C. pen. şi 61 n.2 şi 5 C. pen.) s-a arătat că în cursul violului susmenţionat a ameninţat-o de mai multe ori pe D. într-un mod grav şi nedrept, spunându-i că o va omorî sau se va sinucide dacă ea nu va relua relaţia amoroasă cu el. Fapta a fost comisă prin mai multe acţiuni în cadrul aceleiaşi intenţii criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de articolul 628 paragraful n.1 şi 25 C. pen. s-a arătat că pentru a se asigura că nu va fi pedepsit pentru capetele de acuzare vizate la c,d,e, după ce a luat telefonul mobil marca x negru cu codul IMEI x sustrăgându-l de la D., temându-se de intervenţia forţelor de ordine, a închis-o cu cheia în casă, spunându-i:

"Vreau să văd cum vei face să te duci la carabinieri având în vedere că nu poţi să ieşi de aici". Fapta a fost comisă prin mai multe acţiuni în cadrul aceleiaşi intenţii criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011."

Instanţa de fond a mai arătat, în cuprinsul sentinţei contestate, că prezenta cauză a fost soluţionată în şedinţă publică, în prezenţa persoanei solicitate A.. Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate iniţial prin prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, avocat G. şi apoi de un avocat ales, avocat H..

Verificând cele două mandate europene de arestare, Curtea a constatat că acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că au fost emise de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, Italia, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

S-a reţinut că faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată definitiv de autorităţile judiciare din Italia au corespondent în legea penală română, respectiv în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă şi infracţiunea de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. român, sancţionată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Totodată, s-a constatat că una dintre infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate (viol) este prevăzută în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (pct. 28) respectiv este o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune (lovire sau alte violenţe) reţinută în sarcina persoanei solicitate, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, fapta constituind infracţiune şi potrivit legii române aşa cum s-a arătat anterior.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene şi, audiat fiind conform dispoziţiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a învederat faptul că problemele de sănătate nu îi permit o călătorie cu avionul, iar executarea pedepsei pe teritoriul statului italian nu îi va permite să aibă legături apropiate cu familia sa.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatelor, datele personale ale persoanei solicitate, precum şi motivele de ordin familial invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

S-a mai subliniat că motivul opţional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situaţie specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare raţiunile ce ţin, preponderent, de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii şi recunoaşterea şi încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

Având în vedere actele existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că nu se impune solicitarea hotărârilor judecătoreşti de condamnare de la autorităţile judiciare italiene, astfel cum a solicitat apărarea, constatând că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatelor europene de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, de punere în executare a celor două mandate europene de arestare, este pe deplin justificată.

Prima instanţă a mai arătat că din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Curtea a reţinut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate rămase de executat (6 ani, 7 luni şi 14 zile), Curtea a apreciat că punerea în executare a celor două mandate europene de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene este pe deplin justificată.

În ceea ce priveşte, solicitarea apărării de a se dispune faţă de persoana solicitată o măsură preventivă mai puţin severă, respectiv măsura arestului la domiciliu, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi adoptată în cauză.

Astfel, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, odată cu executarea mandatului european de arestare se dispune şi arestarea provizorie a persoanei solicitate.

Necesitatea arestării provizorii a persoanei solicitate în momentul luării deciziei de punere în executare a mandatului european de arestare rezultă şi din dispoziţiile art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora predarea se realizează de centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de deţinere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 23 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 22 iunie 2002 conform cărora persoana solicitată va fi predată cât mai repede posibil la o dată convenită între autorităţile interesate.

Astfel, faţă de aspectele invocate mai sus, văzând totodată şi caracterul urgent al procedurii executării mandatelor europene de arestare, instanţa de fond a considerat că măsura arestării persoanei solicitate este necesară pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a celor două mandate europene de arestare, ce au la bază principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raportat la considerentele expuse, s-a apreciat că măsura preventivă a arestului la domiciliu, nu poate fi dispusă în cauză.

În fine, s-a constatat totodată că, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Împotriva sentinţei penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat contestaţie persoana solicitată A., care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea solicitării de predare formulată de statul italian, iar în subsidiar, a solicitat recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare, cu posibilitatea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În susţinerea contestaţiei, persoana solicitată, prin apărător ales, a arătat că se opune predării în Italia, manifestându-şi opţiunea de a executa pe teritoriul României pedeapsa cu închisoarea. În acest sens, s-a arătat că persoana solicitată este cetăţean român, nu vorbeşte foarte bine limba italiană, existând, astfel, riscul să fie discriminat şi marginalizat. Totodată, s-a susţinut că este căsătorit, are un copil minor, dintr-o relaţie anterioară, actuala soţie are un copil cu grave probleme de sănătate, iar executarea pedepsei în România va permite persoanei solicitate să păstreze legăturile cu familia.

Au mai fost invocate problemele de sănătate ale contestatorului, respectiv că acesta suferă de claustrofobie, nu poate călători cu avionul, are rău de înălţime, astfel că o călătorie cu avionul în Italia i-ar pune sănătatea în pericol.

Totodată, persoana solicitată a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre ancheta penală derulată împotriva sa, care s-a finalizat cu cele două hotărâri de condamnare.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a fost cercetată şi condamnată prin Hotărârea nr. 9/2013 din data de 07.01.2013 a Tribunalului de primă instanţă din Pesaro, definitivă la data de 23.05.2013, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 110, 582 paragrafele unu şi doi, 583 n.1, 585 din C. pen. italian cu o pedeapsă de până la 10 ani şi 6 luni închisoare.

În concret, persoanei solicitate i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani şi 4 luni de închisoare, şi pedeapsa complementară a interdicţiei de a exercita o funcţie publică timp de 5 ani.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că la data de 15.07.2009, în localitatea C., împreună cu alte persoane (neidentificate) a agresat cu lovituri de picioare şi cu pumnii pe victima B.. Mai mult, în timp ce victima se afla la pământ şi inconştientă, inculpatul a continuat să-l lovească, provocându-i leziuni corporale grave în raport cu tipul acestora şi timpul de vindecare. Astfel, victima a suferit un traumatism cranian facial cu fracturi, laceraţie a arcadei supraorbitale stângă, zgârieturi pe faţă, contuzii generalizate pe corp şi pe fesa dreaptă, fractură a incisivului superior medial din stânga. S-a reţinut circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei prin folosirea unui mijloc susceptibil să rănească.

De asemenea, persoana solicitată A. a fost cercetată şi condamnată prin Hotărârea nr. 145/2013 a Curţii de Apel din Bologna, Camera a doua, care a confirmat Hotărârea nr. 546/2011 din data de 11.10.2011 pronunţată de judecătorul de instrucţie de pe lângă Tribunalul din Rimini, definitivă la data de 05.04.2013, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite:

- de art. 81, 614 paragrafele 1, 2 şi 4 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 6 ani închisoare;

- de art. 624 bis, 625 paragraful 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 6 ani închisoare;

- de art. 81, 609 bis, 609 ter paragrafele 1 şi 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 12 ani închisoare;

- de art. 81, 612 paragraful 2 coroborat cu art. 339, 61 numerele 2 şi 5 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 1 an închisoare;

- de art. 628 paragraful 1 numerele 1 şi 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În concret, persoanei solicitate i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani, 3 luni şi 14 zile şi pedeapsa complementară a interdicţiei de a ocupa o funcţie publică timp de 10 ani.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că în ziua de 11 spre 12 martie 2011 a pătruns şi rămas în imobilul din Cattolica (Rimini) în care se afla D., împotriva voinţei acesteia, comiţând fapta prin forţarea grilajului de protecţie aflat la uşa de la intrare. Ulterior a ameninţat victima proferând injurii şi ameninţări.

S-a mai reţinut că, după ce a pătruns cu forţa în domiciliul victimei D., acesta a sustras de la victimă un laptop E., model x70 gri în servietă. S-a arătat că fapta a fost comisă în scopul obţinerii unui profit.

Inculpatul, înarmat cu un cuţit, după ce a pătruns şi rămas în locuinţa victimei, împotriva voinţei acesteia, l-a ameninţat pe numitul F., pe care l-a obligat să părăsească locuinţa, ameninţându-l că va folosi cuţitul.

În sarcina persoanei solicitate s-a mai reţinut că în data de 20 martie 2011, după ce a pătruns în locuinţa victimei, a închis uşa de la intrare cu cheia, a lăsat televizorul pornit cu sonorul maxim, i-a sustras telefonul victimei D., punând-o în imposibilitate de a solicita ajutorul, după care a ameninţat-o cu cuţitul, obligând-o să se dezbrace şi să comită acte sexuale cu penetrare, neprotejate împotriva voinţei acesteia.

De asemenea, victima a fost ameninţată de mai multe ori că va fi omorâtă de către inculpat sau că acesta se va sinucide dacă ea nu va relua relaţia amoroasă cu el.

Ulterior, inculpatul pentru a se asigura că nu va fi pedepsit pentru faptele descrise anterior, i-a sustras telefonul victimei D. marca x negru cu codul IMEI x şi, temându-se de intervenţia forţelor de ordine, a închis-o pe victimă în casă.

S-a reţinut că faptele au fost comise prin mai multe acţiuni în cadrul aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În cuprinsul celor două mandate de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia în data de 31 iulie 2019 s-a arătat că pedeapsa rămasă de executat de către persoana solicitată A. este de 6 ani 7 luni şi 14 zile închisoare, după cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP, însoţită de pedeapsa complementară a interdicţiei de a ocupa o funcţie publică timp de 10 ani.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, din cuprinsul prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că cele două mandate europene de arestare emise la data de 31 iulie 2019 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, faţă de persoana solicitată A., au forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa şi în cauză nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării mandatelor europene de arestare.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului relativ la problemele sale de sănătate, acestea nu se circumscriu vreunui motiv de refuz din cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De altfel, menţiunile înscrise în adeverinţa medicală eliberată la data de 2.12.2019 nu constituie un impediment legal în vederea punerii în executare a mandatelor europene de arestare.

Totodată, cu privire la argumentele apărării, în sensul că reinserţia socială s-ar realiza mult mai bine în România unde persoana solicitată are familia, Înalta Curte reţine că acesta reprezintă un motiv opţional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Contestatorul a depus la dosar o serie de înscrisuri care atestă că este căsătorit din luna august 2019, că are un copil minor dintr-o relaţie anterioară, iar actuala soţie are un copil, dintr-o căsătorie anterioară, care suferă de mai multe afecţiuni medicale.

Examinând actele aflate la dosar, în raport cu susţinerile persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că motivul opţional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situaţie specială care ar impune refuzul predării.

În acest sens, faţă de natura infracţiunilor menţionate în cuprinsul mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate, durata pedepsei privative de liberate aplicate acesteia, punerea în executare a celor două mandate europene de arestare este justificată, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

Din fişa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că persoana solicitată a suferit mai multe condamnări şi pe teritoriul României, atât anterior, cât şi ulterior hotărârilor de condamnare din străinătate, aflându-se în stare de arest preventiv, precum şi în executarea pedepselor în perioada 3.08.2016-15.12.2016, respectiv în perioada 8.06.2017-18.07.2019.

Or, împrejurările invocate de contestatorul persoană solicitată, respectiv că are un copil minor născut la data de 5.09.2016 (conform certificatului de naştere aflat la dosarul instanţei de fond), în timp ce se afla în detenţie, fără a face şi dovada existenţei unei legături personale cu minorul, şi faptul că s-a căsătorit la o scurtă perioadă de timp în urma liberării condiţionate, respectiv la data de 14.08.2019 (conform certificatului de căsătorie aflat la dosarul instanţei de fond) sunt invocate în mod formal de către acesta şi nu constituie motive justificate obiectiv din care să rezulte că persoana solicitată are legături consistente cu ţara de origine şi ar impune, în consecinţă, refuzul de executare a mandatelor europene de arestare.

Nu în ultimul rând, cu privire la aspectul invocat de contestator, în sensul că nu a cunoscut despre ancheta derulată împotriva sa pe teritoriul Italiei, Înalta Curte reţine că aceste critici nu au constituit un motiv distinct de contestaţie şi au fost susţinute de către apărare pentru prima oară în calea de atac, nefiind invocate la instanţa de fond ca motiv opţional de refuz al executării mandatelor europene de arestare.

Pe de altă parte, criticile sunt nefondate, având în vedere că în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către a autorităţile judiciare italiene se indică faptul că, în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 9/2013 a Tribunalului de primă instanţă din Pesaro:

"persoana în cauză nu s-a prezentat personal la proces, însă a fost informată oficial şi efectiv prin alte mijloace privitoare la data şi locul stabilite pentru procesul care a dus la hotărâre, stabilindu-se astfel, fără echivoc, că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul prevăzut şi a fost informată că se putea da o hotărâre în cazul neprezentării", iar cu privire la Hotărârea nr. 145/2013 a Curţii de Apel din Bologna, Înalta Curte constată că persoana solicitată s-a prezentat personal la procesul care a dus la luarea hotărârii, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare .

Pe cale de consecinţă, se constată că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile italiene a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.