Execution challenge for ambiguity of judgment dismissed as inadmissible due to repetition of arguments already decided and lack of new grounds under criminal procedure.

Deliberând asupra contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2015, în opinie majoritară, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea A. cu privire la dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi şi instituite prin Decizia penală nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005; s-a desfiinţat, în parte, decizia penală contestată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând societăţii A. şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, în aceste limite, la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.

În rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva Sentinţei penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2005. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, în fond, rejudecând în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 249 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra activelor patrimoniale ale A. în limita sumelor stabilite a fi confiscate prin Decizia penală nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2005, respectiv: 2.321.292.608.133,96 ROL în echivalent RON la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare; 91.166.300 USD în echivalent în RON la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare; 57.768.138 USD în echivalent la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare; 13.133.541 EUR în echivalent la data plăţii, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare.

Prin Decizia penală nr. 170 din 20 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de reprezentantul Ministerului Public şi excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de contestatorul B..

De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 947/A din data de 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia penală nr. 348 din data de 28 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte a reţinut că au fost invocate disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută), caz ce este incident în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăţi în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu valabilitatea ei.

Însă, în fapt, contestatoarea a solicitat clarificarea nelămuririi ce vizează măsurile desfiinţate prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016, în sensul modificării acesteia, prin înlăturarea măsurii confiscării speciale şi a măsurilor asigurătorii ce însoţesc o astfel de măsură. Aşadar, aspectele solicitate de contestatoare nu pot fi asimilate unor veritabile nelămuriri, în sensul art. 598 lit. c) C. proc. pen. şi care să justifice admiterea contestaţiei la executare; în fapt, contestatoarea solicită o completare a dispozitivului Deciziei penale nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, aspecte ce au fost analizate şi cenzurate atât, în rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cât şi prin soluţionarea contestaţiei de către Înalta Curte prin Decizia penală nr. 170 din 20 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2015, contestatoarea SC A. a formulat o nouă contestaţie la executare, întemeiată tot pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În susţinerea contestaţiei la executare, au fost invocate, în esenţă aceleaşi argumente prezentate instanţei supreme şi în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019, arătându-se că elementul de noutate este reprezentat de elementul de extraneitate, compania A. putând fi executată doar pe teritoriul Elveţiei.

Examinând contestaţia la executare formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Astfel, aceste dispoziţii statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate, aceasta putând fi formulată numai în cele 4 cazuri anterior menţionate.

În consecinţă, pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârii şi, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate în prezenta cauză, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

De asemenea, art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."

Analizând motivele invocate de către contestatoare, Înalta Curte constată că acestea sunt similare cu cele invocate în Dosarul nr. x/2019, singurul element de noutate prezentat fiind elementul de extraneitate.

În acest sens, se are în vedere şi susţinerea apărătorului contestatoarei la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2019, atunci când, la interpelarea instanţei, acesta a arătat că motivarea diferă numai sub aspectul extraneităţii invocate în cursul contestaţiei referitoare la situaţia specială a contestatoarei A., fapt ce a condus la formularea de declaraţii de abţinere de către membrii completului de judecată care pronunţaseră hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia la executare anterioară, declaraţii de abţinere ce ulterior au fost admise.

Înalta Curte constată că, şi în prezenta cauză, ceea ce solicită contestatoarea este înlăturarea măsurii confiscării speciale, aducând ca element suplimentar, elementul de extraneitate întrucât compania A. poate fi executată doar pe teritoriul Elveţiei.

Însă, elementul de extraneitate invocat de către contestatoare, nu reprezintă un element de noutate, ci este invocat de către aceasta pentru a da aparenţa unor motive diferite de cele invocate în contestaţia la executare anterior formulată.

Astfel, în realitate, solicitarea de clarificare a nelămuririi ce vizează măsurile desfiinţate prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016, priveşte, de asemenea, completarea dispozitivului deciziei penale atacate în sensul înlăturării măsurii de siguranţă a confiscării bunurilor contestatoarei A., aspecte ce au fost invocate şi analizate anterior (prin Decizia nr. 348 din data de 28 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2019).

În consecinţă, verificând din nou, în cadrul procedurii prevăzute de art. 598 - 599 C. proc. pen.., susţinerile contestatoarei, Înalta Curte constată că solicitarea acesteia de lămurire a dispozitivului hotărârii atacate a fost anterior formulată pe calea contestaţiei la executare, aşa încât prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.., referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei la executare ulterioare dacă o alta cu identitate de persoană, temei legal, motive şi apărări a fost deja soluţionată, sunt incidente, drept pentru care contestaţia la executare de faţă va fi respinsă ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM