Nullity of judgment due to mandatory participation of anti-corruption prosecutor in civil procedure.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the lower court’s decision and remanded the case for retrial, effectively siding with both the prosecution and the defendant by finding that the initial ruling was void. The dispute concerned a convicted inmate’s request to merge cumulative prison sentences from two separate convictions (totaling 13 years before merging) under the old Penal Code, where the Court of Appeal had applied the more favorable old law to calculate a new total sentence of 9 years, annul a conditional release, and reapply mandatory prohibitions. The decisive legal basis was the absolute procedural nullity arising from the mandatory participation of a prosecutor from the National Anti-Corruption Directorate, as required by Article 5(3) of Law No. 255/2013 and Article 281(1)(d) of the Code of Criminal Procedure; because the first-instance proceedings lacked this specific functional jurisdiction participation, the Court ordered the annulment of the sentence and referred the matter back to the Court of Appeal Constanța to be re-adjudicated with the correct prosecutorial representation.
Legislator headnote
AI generatedart. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 36 alin. (2) C. pen, art. 5 C. pen, art. 64 C. pen, art. 35 alin. (3) C. pen; Nullity of judgment due to mandatory participation of anti-corruption prosecutor in civil procedure: The dispute concerned a convicted inmate’s request to merge cumulative prison sentences from two separate convictions (totaling 13 years before merging) under the old Penal Code, where the Court of Appeal had applied the more favorable old law to calculate a new total sentence of 9 years, annul a conditional release, and reapply mandatory prohibitions. The decisive legal basis was the absolute procedural nullity arising from the mandatory participation of a prosecutor from the National Anti-Corruption Directorate, as required by Article 5(3) of Law No. 255/2013 and Article 281(1)(d) of the Code of Criminal Procedure; because the first-instance proceedings lacked this specific functional jurisdiction participation, the Court ordered the annulment of the sentence and referred the matter back to the Court of Appeal Constanța to be re-adjudicated with the correct prosecutorial representation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for the ruling that judicial costs incurred in solving the appeals remain in the charge of the state.
Legal basis cited in the dispositive for the ruling that the honorarium of the ex-officio defense counsel is to be paid from the funds of the Ministry of Justice.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis cererea formulată de condamnatul A., ns. la 21 ianuarie 1965, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.
A constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin: Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite şi aplicându-se pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară (fapte din 7 iulie - 7 iulie 2012) şi Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite şi aplicându-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară (fapte din noiembrie 2012 - februarie 2013) sunt concurente.
A anulat liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 22 februarie 2018.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969;
- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969;
- şi pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969;
- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final, condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
În baza art. 64 C. pen. din 1969, a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. 1969, a dedus din pedeapsa aplicată, în final, condamnatului, durata reţinerii de 24 ore de la data de 19 martie 2014 şi arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015 (dedusă potrivit Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală).
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, a dedus din pedeapsa aplicată, în final, condamnatului, durata pedepsei deja executată de la data de 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 şi de la data de 8 aprilie 2019 la zi.
A menţinut măsura de siguranţă dispusă prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, în Dosarul nr. x/2014.
A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 2517/21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, şi în baza Sentinţei penale nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014) şi emiterea unor noi forme de executare potrivit dispoziţiilor sentinţei contestate. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţelor mai sus menţionate. A constatat că judecarea cauzei a avut loc cu condamnatul deţinut.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a arătat că, în cauză, infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat sunt concurente, fiind săvârşite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele şi că este aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, deoarece operaţiunea de contopire este efectuată între pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi şi pedepse aplicate în temeiul Noului C. pen., pentru infracţiuni săvârşite sub imperiului C. pen. anterior.
În drept, Curtea de Apel a constatat că, în prezenta cauză, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile operaţiunii de contopire.
Văzând pedepsele aplicate condamnatului prin sentinţele menţionate anterior, instanţa a reţinut faptul că niciuna din infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat nu a fost săvârşită sub imperiul legii noi.
Prin urmare, s-a arătat că se pune problema analizării legii penale mai favorabile prin raportare la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni. Atâta vreme cât dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prevăd aplicarea unui spor obligatoriu în cazul existenţei unui concurs de infracţiuni, instanţa a apreciat că, din acest punct de vedere, legea veche este legea mai favorabilă, care, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., reglementa cumulul juridic al pedepselor fără aplicarea unui spor obligatoriu, ci cu aprecierea asupra unui spor facultativ de până la 5 ani.
S-a precizat că, de la analiza legii penale mai favorabile va fi înlăturat argumentul petentului condamnat, potrivit căruia, conform vechii reglementări, liberarea condiţionată nu putea fi anulată, fiind o instituţie nereglementată. Este adevărat că dispoziţiile art. 61 şi următoarele din vechiul C. pen. nu prevedeau, în mod expres, anularea beneficiului liberării condiţionate în ipoteza descoperii unei infracţiuni săvârşite anterior acordării liberării, însă consecinţele juridice rezultând din condamnarea inculpatului pentru o faptă săvârşită anterior liberării sunt relative inclusiv la fracţia care ar fi trebuit îndeplinită pentru acordarea acestui beneficiu după contopire, astfel că se impune ca un astfel de mijloc de individualizare a executării pedepsei să fie înlăturat de la aplicare. Cu atât mai mult cu cât liberarea condiţionată este lipsită de eficienţă în ipoteza în care, după reglarea situaţiei juridice a condamnatului, era necesară reîncarcerarea.
Faţă de aspectele învederate, Curtea de Apel a constatat că legea penală mai favorabilă este legea veche şi a pronunţat soluţia expusă în cele ce preced.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi condamnatul A., motivele acestora fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 1 iulie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionarea acesteia la data de 1 octombrie 2019.
Înalta Curte, examinând contestaţiile declarate, constată că acestea sunt întemeiate şi vor fi admise, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "la judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenta acesteia în condiţiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Înalta Curte constată că în cele două cauze, în care petentul A. a fost condamnat la pedepsele rezultante de 5 ani închisoare şi de 8 ani închisoare, cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie, potrivit legii vechi, rechizitoriile fiind întocmite de către această unitate de parchet. Se reţine că, cererea formulată de petentul condamnat, prin care a solicitat contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti, se încadrează în noţiunea de "oricare alte cereri", menţionată de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, anterior citate. Se reţin, totodată, dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care prevăd că încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie, potrivit legii, determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute.
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, nu au fost respectate dispoziţiile privind participarea procurorului la judecata în primă instanţă, având în vedere că la soluţionarea cererii formulate de condamnatul A. nu a participat un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, participarea acestuia fiind obligatorie, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este lovită de nulitate absolută, având drept consecinţă desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanţa, pentru soluţionarea cererii formulate de petentul condamnat cu participarea unui procuror competent din punct de vedere funcţional, respectiv cu participarea unui procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.
Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, spre rejudecare.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiilor vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, spre rejudecare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiilor rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM