Murder conviction: validity of increased sentence within reduced statutory limits under guilty plea procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 53/P din 9 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzute de art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 30 august 2018 la zi.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner din material plastic de culoare neagră, având lungimea totală de 22,5 cm, din care lama de 12,5 cm lungime şi mâner de 10 cm lungime, aflat în coletul nr. 1 depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.

În temeiul art. 163 din C. proc. pen., s-a dispus conservarea mijloacelor de probă aflate în plicul ce conţine un suport optic tip CD-R marca x, înregistrat cu nr. x/2018.

În temeiul art. 19, art. 23 şi art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de B. şi C.. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B. suma de 16.000 RON, cu titlu de daune materiale şi părţii civile C. suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale. S-au respins, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 RON, s-a dispus a fi achitat Baroului Neamţ, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 700 RON din faza de urmărire penală).

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă C..

Prin decizia penală nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de apelanta parte civilă C. împotriva Sentinţei penale nr. 53/P din 9 aprilie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, referitor la apelul părţii civile, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale.

În baza art. 422 din C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestul preventiv, de la 9 aprilie 2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt, cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi a probelor care au fundamentat-o, fiind expuse argumentele faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 403 din C. proc. pen.

Instanţa de apel a reţinut că, în ziua de 29 august 2018, A. a aplicat o lovitură cu un cuţit de bucătărie, în partea dreaptă a toracelui victimei D., care îi era frate, producându-i o plagă penetrantă, rezultând astfel moartea violentă a victimei, datorită insuficienţei cardio-circulatorii acute, cu hemotorax masiv. Fapta a fost săvârşită la domiciliul comun al părţilor, din comuna Săvineşti, sat Săvineşti, judeţul Neamţ, pe fondul nemulţumirii inculpatului cu privire la condiţiile de coabitare cu victima.

Totodată, curtea de apel a constatat că, în baza art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen. şi a dispoziţiilor art. 396 din C. proc. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă ale cărei limite s-au redus urmare a aplicării procedurii simplificate, la individualizarea căreia au fost avute în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., respectiv împrejurarea că fapta a fost comisă prin violenţă, reprezentând o "ieşire" a inculpatului faţă de comportamentul victimei, dar şi comportamentul inculpatului ulterior săvârşirii faptei, concretizat în privarea victimei de acordarea primului ajutor şi anunţarea decesului ca şi cum s-ar fi produs din cauze naturale.

Astfel, instanţa de apel a stabilit limitele speciale de pedeapsă, rezultate potrivit cauzei de reducere a pedepsei cu o treime, cuprinse între 6 ani şi 8 luni închisoare şi 16 ani şi 8 luni închisoare şi a considerat necesară aplicarea unei pedepse mai aspre, proporţională şi cu gravitatea faptei şi cu valorile sociale importante lezate, majorând pedeapsa prin orientarea spre media limitelor de pedeapsă.

Împotriva Deciziei penale nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a formulat recurs în casaţie recurentul A., indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii şi pedeapsa ce i-a fost aplicată se află în alte limite, deşi a fost judecat în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul a mai arătat că instanţa de apel i-a majorat pedeapsa cu 4 ani închisoare, fără a se descoperi alte probe, de care prima instanţă nu ar fi avut cunoştinţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii, în principiu, a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

În raport de motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul A., s-a considerat că acestea se justifică a fi examinate prin prisma cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în ceea ce priveşte susţinerea că pedeapsa a fost aplicată în alte limite de pedeapsă (excepţie făcând critica referitoare la individualizarea acesteia).

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Dispoziţiile art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen., în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi cele ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen. care fac trimitere la cazurile de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Din această dispoziţie legală, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de apel, se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, limitele de pedeapsă de la 10 la 25 de ani închisoare prevăzute pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., au fost reduse ca efect al aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. privind procedura recunoaşterii învinuirii, aşa încât pedeapsa aplicată de curtea de apel, de 12 ani închisoare, este cuprinsă între limita minimă specială de 6 ani şi 8 luni închisoare şi limita maximă specială de 16 ani şi 8 luni închisoare.

Ca atare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel este legală, în raport de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel, care a majorat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă, ca şi evaluarea circumstanţelor personale şi reale, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate.

După cum s-a menţionat, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 682 din data de 04 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Faţă de soluţia dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM