Electoral fraud conviction upheld after cassation appeal in referendum ballot falsification case

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 71/2018 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condiţiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2010 coroborat cu art. 96 alin. (4) şi alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011 şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin sentinţă, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a dispus executarea acestei pedepse prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa principală aplicată, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 din Legea nr. 3/2000, în România suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.

În acest sens, la data de 29 iulie 2012 a avut loc referendumul naţional pentru demiterea Preşedintelui României, inculpata A. având calitatea de membru al Biroului electoral al secţiei de votare nr. 422.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, operaţiunile pentru desfăşurarea referendumului au loc în circumscripţiile electorale şi la secţiile de votare, organizate potrivit prevederilor Legii nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza copiilor de pe listele electorale permanente şi a celorlalte liste electorale prevăzute de lege, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 151 din prezenta lege, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 21 din acelaşi act normativ statuează că, cetăţeanul care, în ziua referendumului naţional, se află într-o altă localitate decât cea în care este înscris în lista electorală poate să îşi exercite dreptul de vot în localitatea respectivă, la orice secţie de votare, urmând a fi înscris într-o listă suplimentară de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare, pe baza actului de identitate sau a adeverinţei care ţine loc de act de identitate.

În acest sens, la data de 29 iulie 2012, în contextul referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, la secţia de votare nr. 422 din comuna Priboieni au funcţionat, în calitate de preşedinte al Biroului electoral de secţie de votare, inculpata B. şi, în calitate de membri ai Biroului electoral al secţiei de votare, inculpaţii C., D., E., F., A. şi G..

Procesul de vot s-a desfăşurat după cum urmează: participantul la vot se legitima cu cartea de identitate şi în funcţie de cum fuseseră distribuite listele permanente, se adresa unui membru al biroului sau preşedintelui, dacă vota pe lista suplimentară; membrul îl identifica pe participant pe lista permanentă, iar dacă nu se regăsea pe aceasta, era înscris pe lista suplimentară de inculpata B. şi apoi i se solicita să semneze în dreptul numelui său; membrul biroului îi înmâna participantului ştampila, reţinând actul de identitate al participantului, iar exclusiv preşedinta secţiei B. îi înmâna un buletin de vot; participantul era îndrumat să-şi exercite dreptul de vot într-o cabină destinată acestui scop, iar apoi introducea buletinul de vot în urnă; participantul restituia ştampila de vot şi primea de la acesta actul de identitate pe care i se aplicase autocolantul cu menţiunea "votat", iar apoi părăsea secţia.

În faza cercetării judecătoreşti inculpata A. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare.

Instanţa de fond a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză, a reieşit că rezultatul votului a fost denaturat având în vedere faptul că, în cuprinsul proceselor-verbale ce au constatat rezultatul referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României la secţia de votare nr. 422 s-au consemnat valori neadevărate cu privire la rubrica nr. 2 privind numărul participanţilor.

Procesul electoral trebuie să fie echitabil, această realitate având la bază necesitatea de a proteja principalele atribute ale votului, printre care mai ales caracterul său egal. Pentru a se asigura echitatea sufragiului au fost prevăzute o serie de măsuri de natură administrativă şi proceduri care au natura de a garanta, pe de o parte, fiecărei persoane că poate să-şi exercite dreptul, iar pe de altă parte, că şi ceilalţi o vor face în aceleaşi condiţii.

În ceea ce priveşte obiectul juridic al infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei, prima instanţă a reţinut că scopul pentru care au fost create incriminările în materie electorală este acela de a proteja relaţiile sociale privind exercitarea dreptului de vot şi a celui de a fi ales, precum şi integritatea, transparenţa şi echidistanţa procedurilor electorale.

Infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei este o infracţiune de pericol, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru corecta desfăşurare a procedurilor de vot, precum şi relativ la obţinerea unui rezultat al sufragiului care să fie conform cu dorinţa membrilor corpului electoral.

Din punct de vedere al laturii obiective, dispoziţia legală sancţionează falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale, iar noţiunea generică de falsificare folosită de legiuitor include atât falsificarea materială, cât şi falsificarea lor intelectuală.

În cauză, inculpata avea obligaţia de a asigura corectitudinea procesului electoral şi integritatea procedurilor electorale.

Procesele-verbale pentru consemnarea rezultatului referendumului întocmite conform art. 43 indice 1 din Legea nr. 3/2000, însuşite prin semnătură de inculpată, reprezintă produsul infracţiunii, întrucât fiecare astfel de înscris atestă fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, atestate prin semnătură de membra secţiei de votare.

Sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că, la secţia de votare nr. 422 Priboieni, rezultatul final al votului a fost denaturat în procesul-verbal final cu 4 voturi.

În consecinţă, coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatei A., fapta fiind săvârşită de aceasta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Astfel, s-a constatat că în drept, fapta inculpaţilor B., C., D., E., F., A. şi G., care la data de 29 iulie 2012, cu ocazia referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, acţionând de comun acord, prima în calitate de preşedinte, iar restul în calitate de membri ai biroului electoral al secţie de votare nr. 422 Priboieni, au recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terţe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a acestei secţii de votare, deşi persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiaşi secţii de votare, despre I., J. şi K. că au semnat pe lista permanentă a secţiei de votare, deşi persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secţii de votare, iar despre martora L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secţiei, deşi aceasta nu a exercitat dreptul de vot şi au întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secţiei, în condiţiile în care listele electorale permanente şi suplimentare şi procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului constituie înscrisuri ale birourilor electorale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale în legătură cu referendumul, în modalitatea prev. de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condiţiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Deoarece la data săvârşirii infracţiunii inculpata A. se afla în stare de recidivă, în privinţa sa s-a reţinut infracţiunea în modalitatea prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condiţiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., normă potrivit căreia stabilirea naturii şi cuantumului pedepsei se realizează în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurarea şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivele săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În consecinţă, instanţa de fond a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen. în condiţiile art. 77 lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 3201 din C. proc. pen. din 1968, dispunându-se în temeiul art. 81 din C. pen. din 1969 suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 83 din C. pen. din 1969.

În consecinţă, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2010 coroborat cu art. 96 alin. (4) şi alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 939 din 3 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin nerecurare la data de 24 mai 2011 şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în cauză, inculpata executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 din C. pen., având în vedere existenţa stării de recidivă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 71/2018 din data de 12 aprilie 2018 pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, printre alţii, a declarat apel inculpata A.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Piteşti a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, materialul probator administrat în cauză dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, atât existenţa faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât şi vinovăţia inculpatei în comiterea acesteia.

Inculpata A. nu şi-a recunoscut vinovăţia pe parcursul procesului penal.

S-a reţinut că, aşa cum rezultă din materialul probator şi din descrierea situaţiei de fapt, cercetările au vizat modul în care s-a inserat în procesele-verbale de consemnare rezultatul votului exprimat cu ocazia referendumului de demitere a preşedintelui României din data de 29 iulie 2012, la secţia de votare numărul 422 Priboieni.

S-au avut în vedere dispoziţiile legale ce reglementează procedura de votare şi de consemnare a rezultatului voturilor, respectiv Legea nr. 35/2008 la care face referire şi Legea nr. 3/2000.

În cauză, cercetările au evidenţiat că au existat discrepanţe între numărul buletinelor de vot existente în urnă şi numărul participanţilor la vot care semnaseră listele electorale. De asemenea, după cum a rezultat chiar din declaraţiile inculpaţilor, nu au existat contestaţii din partea unora din ei cu privire la această inadvertenţă. Pe de altă parte, după cum rezultă din declaraţiile martorilor care au fost identificaţi de organele de urmărire penală ca fiind persoanele în dreptul cărora apăreau semnături ce atestau prezenţa acestora la vot, fie pe listele permanente, fie pe listele suplimentare, aceştia fie nu au participat deloc la procesul de votare, fie au participat, dar la alte secţii de votare. De asemenea, nici unul din martori nu şi-a recunoscut semnătura de pe listele prezentate de organele de poliţie. Or, tocmai aceste împrejurări de fapt au născut o puternică prezumţie în defavoarea inculpaţilor (pentru că alte persoane nu puteau falsifica aceste documente, în condiţiile în care aceste înscrisuri s-au aflat numai în posesia membrilor secţiei de votare) care, unită cu obligaţiile ce rezultau din Legea nr. 3/2000, cu referire la Legea nr. 35/2008 impuse tot lor au condus la dovedirea existenţei faptelor imputate inculpaţilor, dincolo de orice îndoială rezonabilă. La acestea s-au mai adăugat, în cazul inculpaţilor B., C., E., F., A., G. şi D., declaraţia acestuia din urmă, în cuprinsul căreia a narat împrejurările ce au dus la falsificarea semnăturilor martorilor şi consemnările din procesul-verbal.

Declaraţia inculpatului D. devoalează şi un mecanism al consemnării rezultatului votului în contradicţie cu etapele pe care legea le impunea a fi parcurse până la emiterea documentului final şi anume procesul-verbal de consemnare a rezultatului votului. Astfel, după cum rezultă din această declaraţie, acţiunea de falsificare a semnăturilor s-a realizat după închiderea urnelor de vot şi după numărătoarea voturilor, moment în care membrii secţiei de votare au realizat că numărul de persoane participante şi ale căror semnături apăreau în liste este mai mic decât numărul buletinelor de vot din urnă. S-a mai observat că membrii secţiei au procedat la compararea numărului persoanelor care au votat şi care reieşea din semnăturile ataşate pe listele permanentă şi suplimentară după deschiderea şi numărarea buletinelor de vot din urnă, deşi legea îi obliga să efectueze această operaţiune înaintea deschiderii urnei de vot. În cazul în care inculpaţii respectau etapele stabilite în lege aceştia îşi puteau da seama de discrepanţa dintre numărul persoanelor care au votat şi ale căror semnături apăreau în liste şi numărul buletinelor de vot utilizate înainte de deschiderea urnei, iar în acel moment se puteau formula contestaţii. Procedând însă contrar dispoziţiilor legale şi nesocotind etapele de consemnare a datelor ce reieşeau din procesul de vot, inculpaţii au creat un mecanism ce a condus în final la consemnarea greşită a rezultatului votului, mecanism ce s-a dovedit a fi unul fraudulos aşa cum rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpatului D. şi a dispoziţiilor legale încălcate de inculpaţi. Cu alte cuvinte, încălcarea etapelor de consemnare a rezultatului votului nu putea avea ca urmare decât consemnarea greşită a datelor, iar prezenţa unor acţiuni de falsificare a unor semnături a conferit acestor consemnări un caracter fraudulos.

Nu au fost primite apărările inculpatei A., legate de insuficienta probare a activităţii de falsificare, deoarece existenţa faptei a reieşit dincolo de orice dubiu rezonabil din coroborarea unor elemente de fapt cu obligaţiile ce derivau din lege. Este drept că cercetările nu au evidenţiat exact cine anume a realizat acţiunea de falsificare a semnăturilor, dar această împrejurare contează mai puţin în economia întregii activităţi infracţionale imputate inculpatei, în condiţiile în care acesteia i se reproşează nu numai falsificarea acestor semnături, ci şi consemnarea greşită a rezultatului votului în procesul-verbal întocmit la finalizarea procesului de votare, consemnare ce a fost însuşită şi de inculpată prin semnătura ce a fost ataşată la acest document.

Nu se poate spune nici că activitatea de falsificare ar constitui mai degrabă contravenţia prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 deoarece această acţiune este doar o parte din ceea ce i se reproşează inculpatei, ceea ce înseamnă că, în economia întregii acuzaţii deschise pe numele inculpatei, acţiunea de falsificare a semnăturilor de pe listele permanente sau suplimentare îşi pierde autonomia ilicitului contravenţional devenind parte din tipicitatea unui ilicit penal de o mai largă cuprindere.

Nu a fost primit nici argumentul cum că faptei imputate i-ar lipsi tipicitatea obiectivă deoarece acţiunile de falsificare nu au avut ca rezultat vicierea rezultatului referendumului. După câte se poate observa din conţinutul incriminării, legea nu leagă tipicitatea faptei de existenţa unui asemenea rezultat precum cel vizat de apărare, ci doar urmarea arătată în dispoziţiile art. 320 din C. pen. şi anume acţiunea trebuie să fie de natură să producă consecinţe juridice. Or, aceste consecinţe juridice nu trebuie să aibă amploarea vicierii unui rezultat la scară naţională, pe care, aşa cum s-a arătat, legea nu îl pretinde, ci rezultatul trebuie apreciat în funcţie de atribuţiile specifice entităţii publice în serviciul căreia acţionau inculpaţii. Cum aceste acţiuni au dus la consemnarea unor date greşite ce au produs consecinţe juridice în sensul că aceste date au fost folosite la rândul lor la consemnarea rezultatului final al referendumului, rezultă că tipicitatea obiectivă a faptei este pe deplin acoperită în cauza de faţă şi sub aspectul existenţei urmării imediate.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni şi de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din data de 12 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2016, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi s-a constatat că pedeapsa complementară rezultantă aplicată inculpatei B. a fost executată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul M..

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., E., N., O., F., A., P., G., Q.

Împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casaţie inculpata A..

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care este incident în situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin Încheierea din data de 8 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. a fost admisă în principiu, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen., sub aspectul chestiunii de drept invocată, în sensul că fapta săvârşită este o contravenţie, prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esenţă, criticile au vizat următoarele aspecte:

S-a arătat că dispoziţiile art. 391 din C. pen. incriminează activitatea de falsificare prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale, iar potrivit art. 392 din C. pen., aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum. Totodată, conform dispoziţiilor art. 49 lit. a) Legea nr. 3/2000, constituie contravenţie activitatea de înscriere cu bună ştiinţă a unei persoane în mai multe liste electorale ale localităţii de domiciliu ori înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive.

În opinia recurentei inculpate, situaţia de fapt descrisă de procuror şi preluată atât în sentinţă, cât şi în decizia Curţii de Apel Piteşti se suprapune peste o activitate pe care legiuitorul o încadrează în dispoziţiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000. S-a menţionat că referendumul din data de 29 iulie 2012 a fost invalidat de către Curtea Constituţională a României, împrejurare care lipseşte de consecinţe juridice fapta pentru care a fost condamnată. În aceste condiţii acţiunea de falsificare a unor semnături iese din tipicitatea unui fapt penal şi îmbracă forma ilicitului contravenţional.

Recurenta a susţinut că hotărârea Curţii Constituţionale a României de invalidare a referendumului organizat la data de 29 iulie 2012 face diferenţa dintre contravenţie şi infracţiune, întrucât în situaţia în care Curtea Constituţională nu ar fi invalidat referendumul pentru motivul neîndeplinirii cvorumului s-ar fi putut susţine că activitatea sa ar fi avut o consecinţă, fie în sensul unui vot popular pentru demiterea preşedintelui, fie pentru respingerea referendumului.

În raport de aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Drept urmare, verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondenţă deplină între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Prin urmare, criticile recurentei inculpate sunt analizate, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, s-a reţinut că, inculpata A., în calitate de membru al biroului electoral al secţie de votare nr. 422 Priboieni, la data de 29 iulie 2012, cu ocazia referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, acţionând de comun acord cu B. (în calitate de preşedinte al secţie de votare nr. 422 Priboieni) şi cu C., D., E., F. şi G. (în calitate de membri ai biroului electoral al secţie de votare nr. 422 Priboieni), a recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terţe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a acestei secţii de votare, deşi persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiaşi secţii de votare, despre I., J. şi K. că au semnat pe lista permanentă a secţiei de votare, deşi persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secţii de votare, iar despre martora L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secţiei, deşi aceasta nu a exercitat dreptul de vot şi a întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secţiei, în condiţiile în care listele electorale permanente şi suplimentare şi procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului constituie înscrisuri ale birourilor electorale.

Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) din C. pen., "(1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.", iar potrivit art. 392 din C. pen., "Dispoziţiile art. 385 - 391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum."

Recurenta a susţinut că nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată sub aspectul urmării imediate, întrucât referendumul din 2012 a fost invalidat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 6/2012 şi, în aceste condiţii, un rezultat care nu este valid nu poate produce efecte.

Înalta Curte reţine că prin incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 391 alin. (1) din C. pen. sunt protejate relaţiile sociale referitoare la corectitudinea desfăşurării votului în cadrul alegerilor (ori al referendumului), relaţii care presupun abţinerea persoanelor de a falsifica documentele de la birourile electorale.

În cazul acestei infracţiuni de fals, obiectul juridic este complex, pe lângă obiectul juridic special principal menţionat existând şi unul subsidiar, care interesează relaţiile sociale privitoare la încrederea publică în adevărul privind autenticitatea documentelor de la birourile electorale.

Elementul material al laturii obiective constă în falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale ori în falsificarea unui înscris de la birourile electorale cu prilejul întocmirii acestuia.

Falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, specie a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 din C. pen., respectiv a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., cuprinde orice operaţiune prin care documentele de la birourile electorale sunt contrafăcute ori alterate, respectiv prin care sunt atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin care se omite cu ştiinţă inserarea unor date sau împrejurări.

Deşi dispoziţiile art. 391 alin. (1) din C. pen. nu prevăd expres condiţia ca falsul să fie de natură să producă consecinţe juridice, aceasta rezultă intrinsec din natura documentelor a căror falsificare se urmăreşte, acestea fiind documente utilizate cu prilejul procesului electoral (în speţă, referendum) şi care produc efecte juridice prin voinţa legii.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale protejate de textul de incriminare, aceasta luând naştere prin înşelarea încrederii în veridicitatea documentelor de la birourile electorale.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actul falsificat să fie apt să producă consecinţe juridice. Un înscris oficial falsificat aduce atingere încrederii publice prin simplul fapt că este fals.

Aşa cum s-a reţinut în doctrină, în cazul infracţiunilor de fals, deşi alterarea adevărului se realizează printr-o activitate ilicită a persoanei, rezultatul acestei activităţi, şi anume înşelarea încrederii publice, se obţine prin produsul activităţii făptuitorului şi nu prin activitatea propriu zisă a persoanei care a realizat produsul menţionat. De exemplu, deşi falsul de înscrisuri este consecinţa alterării înscrisului de către făptuitor, înşelarea încrederii se produce prin conţinutul neadevărat al înscrisului care se bucură, obiectiv, de încrederea cetăţenilor şi nu prin efortul făcut, concomitent cu înscrisul, de către făptuitor.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica recurentei, în sensul că nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată sub aspectul urmării imediate, întrucât referendumul din 2012 a fost invalidat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 6/2012, având în vedere că, astfel cum s-a menţionat anterior, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale protejate de textul de incriminare, aceasta luând naştere prin înşelarea încrederii în veridicitatea documentelor de la birourile electorale. Condiţia ca falsul să fie de natură să producă consecinţe juridice rezultă intrinsec din natura documentelor a căror falsificare s-a realizat, acestea fiind documente utilizate cu prilejul referendumului şi care produc efecte juridice prin voinţa legii. Acţiunea inculpatei a condus la consemnarea unor date greşite care au fost folosite, la rândul lor, la consemnarea rezultatului final al referendumului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatei A., astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen.

Recurenta inculpată A. a susţinut că fapta pentru care a fost condamnată constituie, în realitate, contravenţia prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului "Constituie contravenţii, în măsura în care, potrivit legii, nu sunt infracţiuni, următoarele fapte: a) înscrierea, cu bună ştiinţă, a unei persoane în mai multe liste electorale ale localităţii de domiciliu; înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive ori care nu au drept de vot; (...)".

Astfel cum s-a menţionat anterior, fapta inculpatei corespunde tiparului de incriminare al infracţiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen., fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de norma penală de incriminare.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatei A. (în calitate de membru al biroului electoral a recurs la falsificarea mai multor semnături ale unor terţe persoane, atestând în fals că H. a semnat pe lista suplimentară a secţiei de votare, deşi persoana în cauză a semnat pe lista permanentă a aceleiaşi secţii de votare, despre I., J. şi K. că au semnat pe lista permanentă a secţiei de votare, deşi persoanele în cauză au participat la vot pe listele suplimentare ale altor secţii de votare, iar despre L. că a participat la vot pe lista electorală permanentă a secţiei, deşi aceasta nu a exercitat dreptul de vot şi a întocmit în fals procesul-verbal privind rezultatele finale ale referendumului la nivelul secţiei) nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de dispoziţiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, respectiv înscrierea, cu bună ştiinţă, a unei persoane în mai multe liste electorale ale localităţii de domiciliu sau înscrierea în listele electorale a unor persoane fictive ori care nu au drept de vot.

Prin urmare, având în vedere că fapta inculpatei nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de dispoziţiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 3/2000, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica recurentei, fapta săvârşită de aceasta (astfel cum a fost reţinută prin hotărârea definitivă de condamnare) întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută de art. 391 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 392 din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM