Contest against revision dismissal is inadmissible where original judgment was appealable

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68/2019 a Tribunalului Braşov, în baza art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată revizuentul A. având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 217/S din 28.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 236/Ap din 23.03.2017 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 217/S din 28.11.2016 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/Ap din 23.03.2017 a Curţii de Apel Braşov, revizuentul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la evaziune fiscală prevăzută de art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. la o pedeapsă principală de 6 luni închisoare şi la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. de la 1969, pedepse care au fost suspendate condiţionat conform art. 81 din C. pen. de la 1969.

De asemenea, a subliniat că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se tinde la desfiinţarea hotărârii pronunţate, pentru îndreptarea unor erori de fapt, erori comise de organele judiciare cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă.

În ceea ce priveşte temeiul de drept al cererii de revizuire, s-a constatat că instanţa nu este ţinută de cel invocat de revizuent, ci are în vedere aspectele de fapt la care acesta face referire în cuprinsul cererii sale. În acelaşi timp s-a observat că revizuentul a formulat mai multe cereri de revizuire de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare dispuse prin sentinţa penală nr. 217/2016 a Tribunalului Braşov (sentinţa penală nr. 26/S/2018, sentinţa penală nr. 192/2017, sentinţa penală nr. 155/2017, toate pronunţate de Tribunalul Braşov), anterior fiind analizate şi o parte din criticile expuse în prezentele cereri de revizuire reunite.

Astfel, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

În primul rând s-a constatat că revizuentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale referitor la eventuale nulităţi ale actelor întocmite de organele de cercetare penală civile, iar Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017 nu are relevanţă în speţă, în condiţiile în care urmărirea penală pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea revizuentului A. se efectuează de Parchetele civile, nu de cele militare. În aceste sens, s-a subliniat că nu are relevanţă calitatea de militar în rezervă a persoanei condamnate, căci fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin sentinţa penală nr. 217/2016 a Tribunalului Braşov nu are legătură cu această calitate (art. 56 alin. (4)-(6) din C. proc. pen.). Pe de altă parte, acest aspect privind competenţa organelor de urmărire penală este o chestiune care se putea invoca în procedura camerei preliminare, iar în condiţiile în care s-a dispus începerea judecăţii pricinii s-a constatat implicit că instanţa era legal sesizată.

De asemenea, s-a reţinut că revizuentul nu a invocat un veritabil caz de fals în acte oficiale (art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), ci a susţinut că organul de urmărire penală a realizat acte nelegale, chestiunea invocată având în vedere tot aspecte care privesc competenţa procurorului civil de a dispune o soluţie de sesizare a instanţei cu rechizitoriu.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a constatat că nu s-a invocat şi nu s-a susţinut că ar fi existat vreo sesizare privind eventuale fapte comise de organele de cercetare penală care au instrumentat cazul. De altfel, dovedirea eventualei fapte penale trebuie făcută prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal prin care instanţa, pronunţându-se asupra fondului acuzaţiei penale, să constate existenţa infracţiunii în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; nu au relevanţă eventuale soluţii de clasare, cu excepţia celor care privesc dispoziţiile art. 16 lit. e)-j) din C. proc. pen.. Întrucât nu s-a indicat şi nu s-a făcut dovada existenţei vreunei hotărâri penale din cele menţionate şi nu s-a invocat vreun eventual impediment în acest sens, tribunalul a apreciat că acest caz de revizuire nu este fondat.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., instanţa a constatat că argumentele prezentate de revizuent au în vedere nemulţumirea sa cu privire la de soluţia de condamnare dispusă prin sentinţa penală nr. 217/2016 a Tribunalului Braşov, menţinută în calea de atac. Aspectele precizate de revizuent privesc apărări care puteau fi formulate pe fondul cauzei, inclusiv în apel şi nu constituie fapte şi împrejurări necunoscute de instanţa fondului care să ducă la admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate. În acest sens s-a constatat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2017 nu are aplicabilitate în speţă, vizând în fapt soluţiile de achitare care sunt definitive şi faţă de care legiuitorul nu permite tuturor părţilor (în special părţile civile) să beneficieze de un tratament juridic egal în condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (paragraful 21 şi următoarele).

Totodată s-a constatat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sunt incidente în situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Legea are în vedere situaţii de fapt noi, respectiv imposibilitatea - dată de diverse motive - ca anumite probe să nu fi fost cunoscute instanţei de fond şi nu la mijloace de probă. Revizuirea nu este o cale de atac prin care se tinde la extinderea probaţiunii, ca mod de completare a dovezilor pentru împrejurări deja avute în vedere şi verificate. Partea trebuie să indice expres care a fost motivul pentru care eventuale probe noi propuse a se administra nu au putut fi aduse la cunoştinţa instanţelor de fond. Partea nu se poate apăra susţinând că a aşteptat ca organele statului să identifice sau să propună acele probe pe care persoana interesată (inculpat, parte civilă) le deţinea. În caz contrar, prin administrarea unor noi probe pe calea revizuirii, probe cunoscute la momentul soluţionării pe fond a pricinii, s-ar crea o puternică instabilitate în ceea ce priveşte hotărârile penale definitive, ceea ce ar afecta nu doar finalitatea unei cereri de revizuire - înlăturarea unor erori judiciare - care trebuie să se circumscrie unor cazuri limitativ prevăzute de lege, ci însăşi esenţa procesului penal. Este evident că interesul aflării adevărului trebuie să primeze atât în cazul soluţionării pe fond, cât şi în cazul revizuirii unei cauze, însă această din urmă cale de atac nu reprezintă o modalitate de reapreciere a aceloraşi probe avute în vedere de instanţă la momentul soluţionării fondului dosarului.

În prezenta cauză, revizuentul nu a solicitat administrarea unor noi probe pentru a dovedi existenţa unor situaţii necunoscute de instanţei la momentul judecării sale. În ceea ce priveşte neaudierea unui martor propus de inculpat, s-a constatat că acest aspect nu constituie un aspect de noutate; înscrisurile la care face referire revizuentul au fost avute în vedere, în parte, la soluţionarea cauzei, au primit o interpretare pe fond, iar înscrisurile noi prezentate nu aduc elemente noi în raport de aspectele verificate pe fondul procedurii penale. În acest sens, s-a observat că, din cuprinsul înscrisurilor, au fost evidenţiate trunchiat anumite aspecte care însă nu privesc cadrul limitativ şi excepţional vizat de textul procesual invocat - art. 453 lit. a) din C. proc. pen.. Împrejurarea că în cursul procedurii penale sau ulterior acesteia s-a încercat identificarea unor modalităţi de rezolvare a aspectelor generate de pretenţii civile formulate de ANAF, nu poate avea relevanţă sub aspectul laturii penale a cauzei.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de revizuentul A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia penală nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 68/S/17.04.2019 a Tribunalului Braşov, care a fost menţinută.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 627 RON, a fost înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, că, deşi petentul nu a indicat în mod concret care sunt cazurile de revizuire pe care le invocă, ci a criticat aspecte generale de nelegalitate, instanţa a făcut o analiză a cazurilor de revizuire care ar putea fi invocate şi, faţă de aceste aspecte, a constatat netemeinicia cererii de revizuire.

Astfel, curtea de apel a subliniat că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. deoarece revizuentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale referitor la eventuale nulităţi ale actelor întocmite de organele de cercetare penală, iar Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017 nu are relevanţă în speţă din moment ce urmărirea penală a fost făcută de organele competente.

De asemenea, s-a observat că nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece revizuentul nu a invocat care sunt înscrisurile false folosite în proces. Împrejurarea invocată de revizuent, respectiv că organul de urmărire penală ar fi realizat acte nelegale nu se suprapune cu cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. c) din C. proc. pen., ci constituie aspecte care puteau fi invocate doar în cursul camerei preliminare sau în cursul judecăţii.

Totodată, s-a reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., deoarece nu se invocă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, ci se invocă apărări de fond. Or, s-a subliniat că, în această cale extraordinară de atac nu poate fi rejudecată cauza şi nu pot fi administrate alte probe cu privire la aspectele care au fost analizate de instanţă la judecarea pe fond a cauzei, deoarece s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice.

Deopotrivă s-a reţinut că, în cauză, nu există niciun indiciu că ar fi incidente celelalte cazuri de revizuire.

Împrejurarea că judecătorul cauzei a soluţionat, în dosarul nr. x/2017, o altă cerere de revizuire a petentului referitoare la o altă hotărâre nu atrage incompatibilitatea acestuia de a soluţiona prezenta cerere de revizuire. În dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Braşov judecătorul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii de cameră preliminară pronunţată la 25.03.2017 în dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Braşov, formulată de A.. Or, prezentul dosar are alt obiect.

Pentru aceste motive, curtea de apel a respins apelul declarat de revizuentul A..

Împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2018., a formulat contestaţie condamnatul A., susţinând, în esenţă, că a fost în imposibilitate să îşi motiveze în mod corespunzător cererea de apel, întrucât hotărârea Tribunalului Braşov i-a fost comunicată ulterior pronunţării deciziei atacate.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, prin care a fost respins apelul formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire.

Decizia contestată este, însă, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 4251 din C. proc. pen.

Astfel, se observă că, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Dispoziţiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., care reglementează etapa admiterii în principiu a căii extraordinare de atac a revizuirii, prevăd că sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

Or, în cauză, hotărârea la care se referă revizuirea, respectiv sentinţa penală nr. 217/S din 28.11.2016 a Tribunalului Braşov, este supusă căii de atac a apelului. Ca atare, şi sentinţa prin care a fost respinsă cererea de revizuire a fost supusă apelului. Hotărârea contestată a fost pronunţată în calea ordinară de atac a apelului, fiind, aşadar, definitivă şi neputând fi suspusă contestaţiei în condiţiile art. 4251 din C. proc. pen.

În consecinţă, contestaţia formulată de A. împotriva hotărârii judecătoreşti (decizia penală nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2018) prin care a fost respins apelul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate în etapa admiterii în principiu a cererii de revizuire, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.