Foreign sentence recognition upheld; sentence-merge request rejected as inadmissible in special procedure.

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins cererea de contopire formulată de persoana condamnată A., ca inadmisibilă.

S-a admis parţial cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep. cu privire la pedeapsa de 2 luni arest aplicată cetăţeanului român A. prin sentinţa penală nr. 95 pronunţată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013 pentru săvârşirea contravenţiei de deţinere abuzivă de arme prev de art. 697 C. pen. italian.

S-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep.şi s-a recunoscut:

- în parte Sentinţa penală nr. 95 pronunţată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013, numai cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa penală nr. 1456 pronunţată de Tribunalul din Rimini la data de 20 iunie 2012, definitivă la data de 28 septembrie 2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a 2 infracţiuni de furt calificat prev de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 7 C. pen. italian şi 1 infracţiune de tăinuire prev de art. 110, 648 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) şi tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentinţa penală nr. 585 pronunţată de Tribunalul din Pordenone la data de 9 mai 2016, definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev de art. 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 230/2016 din data de 7 ianuarie 2019 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 20 septembrie 2019 până la data de 2 octombrie 2019, inclusiv şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin adresa din 17 octombrie 2019 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare italiene privind recunoaşterea Sentinţelor penale nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini, definitivă la data de 28 septembrie 2012, nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la data de 8 octombrie 2013 şi nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, definitivă la data de 29 septembrie 2016 şi executarea în România a restului de 1186 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 11 luni închisoare aplicată prin aceste sentinţe cetăţeanului român A., cu ultimul domiciliu în Filiaşi, judeţul Dolj, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate, urmând ca instanţa să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii până la finalizarea procedurii de recunoaştere conform dispoziţiilor art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a arătat că din documentele înaintate rezultă următoarele:

- prin Sentinţa penală nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini, definitivă la data de 28 septembrie 2012, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni, furt calificat şi tăinuire, în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 c.1 nr. 2 şi 7, 648 C. pen. italian, infracţiuni prev. de art. 228 - 229 şi art. 270 C. pen. român (furt calificat şi tăinuire), constând în aceea că în data de 20 iunie 2012 şi anterior acestei date, în localitatea Rimini, împreună cu alte persoane, prin efracţie, a sustras din autovehiculele cu nr. x, cu nr. y aparţinând persoanelor vătămate B. şi C. 2 radiocasetofoane mărcile D. şi E. şi o pereche de ochelari de vedere în valoare de 300 EURO şi a primit/cumpărat 3 biciclete de damă sustrase de la persoane aflate în curs de identificare, cunoscând provenienţa ilicită a acestora.

- prin Sentinţa penală nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la data de 8 octombrie 2013, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire şi deţinere abuzivă de arme prev de art. 648, 697 C. pen. italian, infracţiuni prev. de art. 270 şi 342 alin. (1) C. pen. român (tăinuire şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor), constând în aceea că în perioada 20 - 24 iunie 2012 a primit/cumpărat autoturismul marca x cu nr. x sustras de la De B. în data de 20 iunie 2012, cunoscând provenienţa ilicită a acestuia şi a deţinut în mod ilegal 47 cartuşe de calibru 22 fără a informa autorităţile cu privire la acest aspect.

- prin Sentinţa penală nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, definitivă la data de 29 septembrie 2016, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, prev. de 624, 625 c.l nr. 2 C. pen. italian, infracţiune prev. de art. 228 - 229 C. pen. român (furt calificat), constând în aceea că în noaptea de 13/14 martie 2014, în localitatea Fossalta di Portogruaro, împreună cu alte persoane neidentificate, a sustras din incinta firmei F. mai multe bunuri: două grupuri electrogene electrice, un alimentator, o bobină de cablu electric, o maşină de tuns iarba, un aparat de sudură, etc. în valoare de cca 3.000 EURO.

Prin ordonanţa de cumulare, executare şi suspendare a pedepselor concurente nr. 230/2016 S1EP emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pordenone - Biroul Executări Penale s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor de: 1 an şi 10 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini,1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia şi 1 an şi 1 lună închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 11 luni închisoare în sarcina numitului A., din care au fost scăzute perioadele de încarcerare, respectiv 9 luni şi 14 zile, rămânând de executat o pedeapsă de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea executării.

Prin ordonanţa de revocare a suspendării executării nr. x/2016 SIEP emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pordenone - Biroul Executări Penale s-a constatat nerespectarea de către condamnat a condiţiilor de aplicare a suspendării executării pedepsei şi s-a dispus încarcerarea condamnatului pentru a executa pedeapsa de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare.

În concluzie, A. a executat din pedeapsa de 1410 zile închisoare (3 ani şi 11 luni închisoare) la care a fost condamnat, un număr de 284 zile închisoare (9 luni şi 14 zile închisoare) în arest preventiv, în perioada 20 iunie 2012, 24 iunie 2012 - 6 aprilie 2013, rămânând de executat 1186 zile închisoare (3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare).

În certificatul transmis de autorităţile italiene s-a specificat că în prezent persoana condamnată A. se află în stare de detenţie pe teritoriul României, întrucât a fost arestată la data de 26 mai 2016 în România în cadrul unui dosar al autorităţilor române, sfârşitul pedepsei fiind la data de 29 noiembrie 2020.

Din verificările efectuate în baza de date a ANP rezultă că în prezent A. se află în Penitenciarul Târgu Jiu în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 C. pen. român, fiind încarcerat la data de 26 mai 2016.

Din datele existente în cauză rezultă şi următoarele aspecte:

- pentru fiecare dintre sentinţele menţionate anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone a emis la data de 1 aprilie 2019, mandatul european de arestare nr. x/2016 SIEP.

- numitul A. a fost reţinut de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 20 septembrie 2019 pentru 24 de ore, în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene la data de 1 aprilie 2019, iar prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 15 zile, începând cu data de 20 septembrie 2019 până la data de 4 octombrie 2019 inclusiv.

- la data de 23 septembrie 2019 SIRENE România a comunicat că semnalarea transmisă de autorităţile judiciare italiene în baza mandatului european de arestare a fost ştearsă, iar mandatul european de arestare a fost revocat ca urmare a iniţierii de către Italia a procedurii de transfer al executării pedepsei.

Având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autorităţile judiciare italiene şi verificările efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 172 alin. (1) din aceeaşi lege, a propus admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare italiene privind recunoaşterea sentinţelor de condamnare în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de 1186 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 11 luni închisoare aplicată prin aceste sentinţe, urmând ca instanţa să aprecieze asupra solicitării statului emitent de arestare provizorie a persoanei condamnate.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a înregistrat cauza la data de 17 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004 rep., prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reţinut astfel că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin:

- Sentinţa penală nr. 95 pronunţată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian şi 2 luni arest pentru săvârşirea contravenţiei prev. de 697 din C. pen. italian;

- Sentinţa penală nr. 1456 pronunţată de Tribunalul din Rimini la data de 20 iunie 2012, definitivă la data de 28 septembrie 2012, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a 2 infracţiuni de furt calificat prev de art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 7 C. pen. italian şi 1 infracţiune de tăinuire prev de art. 110, 648 C. pen. italian;

- Sentinţa penală nr. 585 pronunţată de Tribunalul din Pordenone la data de 9 mai 2016, definitivă la data de 29 septembrie 2016, la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev de art. 624, 625 nr. 2 C. pen. italian.

A fost emisă adresă către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone pentru a preciza dacă îşi manifestă acordul pentru recunoaşterea parţială a Sentinţei nr. 95 din data de 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la 8 octombrie 2013, numai cu privire la infracţiunea de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian, iar în caz afirmativ să indice cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată în România.

Relaţiile solicitate au fost transmise la dosarul cauzei la termenul din data de 14 noiembrie 2019. În răspunsul comunicat autorităţile italiene au precizat, în esenţă, că sunt de acord cu recunoaşterea parţială a sentinţei, astfel că pedeapsa de executat este de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea de tăinuire.

Prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 230/2016 din data de 9 noiembrie 2018 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 3 sentinţe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 11 luni închisoare, rămânând restul de pedeapsă de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare, în urma deducerii duratei executate în arest preventiv de 9 luni şi 14 zile, respectiv din data de 20 iunie 2012 şi de la 24 iunie 2012 până la data de 6 aprilie 2013 pentru care s-a dispus suspendarea executării.

Prin ordonanţa de revocare a suspendării executării nr. x/2016 SIEP din data de 7 ianuarie 2019 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone s-a constatat nerespectarea de către condamnat a condiţiilor de aplicare a suspendării executării pedepsei şi s-a dispus încarcerarea condamnatului pentru a executa pedeapsa de 3 ani 1 lună şi 16 zile închisoare.

Din verificările efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că autorităţile judiciare italiene- Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone au emis la data de 1 aprilie 2019 mandatul european de arestare în dosarul nr. x 230/2016 faţă de persoana solicitată A., fiind transmisă semnalarea Biroului SIRENE în baza acestui mandat, formând obiectul dosarului nr. x/2019

În procedura de executare a mandatului european de arestare A. a fost reţinut la data de 20 septembrie 2019 pentru 24 de ore prin ordonanţa nr. 59/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin Încheierea nr. 59 din 20 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, de la 20 septembrie 2019 până la 4 octombrie 2019, inclusiv, măsură revocată prin Decizia nr. 469 din 1 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis contestaţia formulată de persoana solicitată.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 269 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 2 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2019, definitivă, în temeiul art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a luat act de revocarea executarea mandatului european de arestare emis la data de 1 aprilie 2019 de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, în dosarul nr. x 230/2016 pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce priveşte procedura de recunoaştere şi executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate, Curtea a reţinut că potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine, dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, neconstituind obiectul prezentei proceduri.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea 302/2004 republicată instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, întrucât hotărârile sunt definitive şi executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, respectiv în infracţiunile de tăinuire prev de art. 270 alin. (1) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Gorizia), furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Rimini) şi furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Pordenone).

Totodată, s-a reţinut că din actele dosarului rezultă că în cauză nu a intervenit prescripţia executării pedepsei cu privire la pedepsele aplicate de autorităţile judiciare italiene, potrivit legii penale române, instanţa reţinând de altfel că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep.

Raportat la solicitarea statului emitent de arestare provizorie, instanţa a avut în vedere atât pedeapsa aplicată în statul emitent şi natura infracţiunilor, cât şi atitudinea procesuală a persoanei condamnate care s-a prezentat de fiecare dată în faţa Curţii de Apel Craiova, conformându-se dispoziţiilor şi măsurilor organelor judiciare, fără a încerca să se sustragă procedurilor judiciare derulate faţă de acesta, prin urmare nu se impune luarea unei astfel de măsuri.

Cu privire la solicitarea condamnatului A. de contopire a pedepselor instanţa a reţinut că în prezenta cauză a fost învestită cu cererea autorităţilor judiciare italiene de recunoaştere şi executare a hotărârilor străine de condamnare, procedură reglementată de art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004 rep. Instanţa a mai reţinut şi că prin Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, obligatorie, s-a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Scopul urmărit prin procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine reglementat de Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare este acela al executării de către persoana ce se află pe teritoriul României a pedepsei aplicate de autorităţile judiciare străine.

De asemenea, s-a menţionat că, în considerentele Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că: "Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), situaţie ce se regăseşte în dosarul nr. x/2019 invocat de apărătorul ales al persoanei condamnate, dar nu şi în prezenta cauză.

Împotriva Sentinţei penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel condamnatul A. solicitând contopirea pedepselor.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu recunoaşterea şi executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de autorităţile italiene, procedură subsumată dispoziţiilor art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii autorităţilor străine.

Solicitarea de contopire a persoanei condamnate nu poate fi analizată în prezenta procedură, acesta având posibilitatea de a solicita contopirea pedepselor aplicate pe calea contestaţiei la executare, procedură ce atrage competenţa de soluţionare a unei alte instanţe.

În acest sens, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor apărării, că prin Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că pentru toate situaţiile în care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instanţele din România cu pedepse pronunţate de instanţe străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate în străinătate, instanţa competentă să soluţioneze astfel de cereri nu poate fi decât cea corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

În egală măsură, instanţa de control judiciar aminteşte că în considerentele Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine, acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării, competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun.

Astfel, se reţine că persoana condamnată are la dispoziţie o altă cale procedurală, respectiv cererea de contopire a pedepselor, ce va fi soluţionată de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006, pe www.x.ro).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM