Pimping convictions upheld; cassation appeals rejected as inadmissible.

Asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de recurenţii condamnaţi A. şi B. cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen.

Asupra recursurilor în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 8 decembrie 2017 de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016,

I. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen. inculpatul A., zis "Ali", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 374 alin. (1), (2) din C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului se află în concurs real între ele şi în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş def. la data de 24 martie 2016 prin D.P. nr. 316/A/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi prin S.P. nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş, def. la data de 7 martie 2017.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin D.P. nr. 316/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 24 martie 2016.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş def. la data de 24 martie 2016 în pedepsele componente, de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen. şi de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi repuse pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1), (2) din C. pen., 38 alin. (1) din C. pen. art. 39 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş şi cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin S.P. nr. 26/2017 a Jud. Mediaş def. la data de 22 martie 2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2+2+1+1+1) respectiv un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 2000 RON.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d) şi lit. k) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege; - dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d) şi lit. k) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege; - dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 72 din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 13 aprilie 2017.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 55 din 13 aprilie 2017.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) Din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 9650 EURO.

II. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen.. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.. art. 43 alin. (5) Din C. pen.., inculpatul C., zis "D.", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen.., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. art. 43 alin. (5) din C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din Codul penal, şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. p. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

S-a constatat că infracţiunile reţinute prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului se află în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.P. nr. 200 din 12 decembrie 2014 a Jud. Mediaş def. la data de 19 februarie 2015 şi prin S.P. nr. 155 din 6 octombrie 2015 a Jud. Mediaş def. la data de 25 februarie 2016.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.P. nr. 391 din 19 aprilie 2016 a Judecătoriei Deva, def. la data de 3 mai 2016, în pedepsele componente de:

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, mod. prin D.P. nr. 197/A din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru infracţiunea prev. de art. 334 alin. (1) Din C. pen.. cu aplic. art. 41 alin. (1) Din C. pen.. 43 alin. (5) Din C. pen..;

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, mod. prin D.P. nr. 197/A din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru infracţiunea prev. de art. 334 alin. (2) Din C. pen.. cu aplic. art. 41 alin. (1) Din C. pen.. 43 alin. (5) Din C. pen..;

- 9 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, mod. prin D.P. nr. 197/A din 19 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) Din C. pen.. cu aplic. art. 41 alin. (1) Din C. pen.. 43 alin. (5) Din C. pen..;

- 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 155 din 6 octombrie 2015 a Jud. Mediaş, def. la 25 februarie 2016, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 206 alin. (1) Din C. pen.. cu aplic. art. 35 alin. 1 Din C. pen.. 41 alin. (1) Din C. pen.. 43 alin. (5) Din C. pen.. 79 alin. (2) Din C. pen.

A fost înlăturat sporul de 15 luni închisoare aplicat inculpatului prin S.P. nr. 391/2016 a Jud. Deva.

În baza art. 40 alin. (1), (2) din C. pen. 38 alin. (1) din C. pen. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.. art. 43 alin. (5) din C. pen., de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea prev. de art. art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. art. 43 alin. (5) din C. pen., cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, 9 luni închisoare aplicată prin S.P. nr. 200/2014 a Jud. Mediaş, 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 155 din 6 octombrie 2015 a Jud. Mediaş, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani + 2 ani + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni+ 9 luni= 1/3 din 7 ani şi 9 luni) respectiv, un spor de 2 ani şi 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, 6 ani şi 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 4 ani, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n), o) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege;- dreptul de a comunica cu partea vătămată E. sau cu membrii familiei acesteia, - dreptul de a se apropia de locuinţa acesteia.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n), o) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege; - dreptul de a comunica cu partea vătămată E. sau cu membrii familiei acesteia, - dreptul de a se apropia de locuinţa acesteia.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 615 din 3 mai 2016 al Judecătoriei Deva şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de la 18 septembrie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul C. prin încheierea penală din data de 24 aprilie 2017 a Tribunalului Sibiu.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C. sumele de 1300 euro, 31.200 RON şi 457,33 franci elveţieni.

III. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen. inculpatul F., zis "G.", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din Codul penal, şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen. şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen.. inculpatului ia fost aplicată pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume:- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen.. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. inculpatului i s-a impus obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) Din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) Din C. pen..p, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Mediaş sau Primăriei Axente Sever, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) Din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen..p., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din C. pen.. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen..p. din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 13 aprilie 2017.

În temeiul art. 399 din C. pen..p. s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Decizia nr. 55 din 13 aprilie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 1700 euro ridicată de la inculpatul F., instituită prin ordonanţa procurorului din data de 6 mai 2016.

În baza art. 112 lit. a) din C. pen.. s-a dispus confiscarea sumei de 1700 euro ridicată de la inculpat la data de 11 mai 2017.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., de la inculpatul F. s-a confiscat suma de 37.660 euro.

IV. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen.. inculpatul B., zis"H.", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen.., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen.. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen.. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. inculpatului i s-a impus obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) Din C. pen..p, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Sighişoara sau Primăriei Mediaş, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) Din C. pen..p., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din C. pen.. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen..p din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 14 martie 2017.

În temeiul art. 399 din C. pen..p. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Decizia nr. 35 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., de la inculpatul B. s-a confiscat suma de 23.050 EURO.

V. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen.. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. inculpatul I., zis "J.", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului au fost interzice ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) Din C. pen.. acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 211 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.. acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului au fost interzise ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani+2 ani) închisoare, respectiv un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 72 din C. pen., raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 2 mai 2017.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin încheierea din data de 24 aprilie 2017 a Tribunalului Sibiu definitivă prin D.P. nr. 67/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

VI. În baza art. 367 alin. (1) din C. pen.. a fost inculpatul K., zis "L.", a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului au fost interzise, ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege

În temeiul art. 213 alin. (1) din C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i-au fost interzise ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;- dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. inculpatului i s-a impus obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dumbrăveni sau Primăriei Mediaş, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din C. pen., raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 24 aprilie 2017.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin încheierea penală din data de 24 aprilie 2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin D.P. nr. 67 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 5 alin. (5) Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., de la inculpatul K. s-a confiscat suma de 72.000 RON.

În baza art. 22 alin. (2) din C. proc. pen. s-a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă M., dom. jud. Cluj.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii C., F., B., K., la plata sumei de câte 4.500 RON fiecare, iar fiecare dintre inculpaţii A. şi I. la plata sumei de câte 4.625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la urmărire penală şi fond.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. s-a dispus ca sumele de câte 690 RON reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii I., K., suma de 390 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul C. precum şi onorariul avocatului din oficiu pentru partea vătămată M., în sumă de 195 RON, să rămână în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 156/2019 din 20 februarie 2019, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii K., I., B., N., A., DIICOT BT SIBIU împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 8 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/85/2016, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte latura penală, în speţă s-a constatat lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 din C. pen. reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor, a infracţiunii de pornografie infantilă reţinută în sarcina inculpatului A., a modului de individualizare şi executare a pedepsei de către acest inculpat, a obligaţiilor impuse de dispoziţiile art. 93 alin. (2) C. pen. cu privire la inculpaţii apelanţi K., B., N., şi sub aspectul reducerii termenului de supraveghere pentru inculpaţii K.,B., N..

1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în elementele componente (pedepse principale, complementare şi accesorii) şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul aplicat inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de pornografie infantilă, prevăzută la art. 374 alin. (1), (2) din C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. - dreptul de a alege

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea reţinuta prin prezenta decizie în sarcina inculpatului se află în concurs real între ele şi în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş def. la data de 24 martie 2016 prin D.P. nr. 316/A/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi prin S.P. nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş, def. la data de 7 martie 2017.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin D.P. nr. 316/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 24 martie 2016.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş def. la data de 24 martie 2016 în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) Din C. pen.. art. 5 din C. pen.., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.. art. 5 din C. pen.. şi de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen.. şi art. 5 din C. pen.. şi repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1), (2) din C. pen..38 alin. (1) din C. pen.. art. 39 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen.. s-a contopit pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate prin S.P. nr. 203/2015 a Jud. Mediaş şi cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin S.P. nr. 26/2017 a Jud. Mediaş def. la data de 22 martie 2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 1+1+1) respectiv un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) şi b din C. pen. a impus inculpatului obligaţiile:

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Mediaş sau Primăriei Dumbrăveni, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege,ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 9 mai 2016 - 8 februarie 2017; (mandat arestare preventivă nr. 19/UP din 10 mai 2016), arest la domiciliu: 8 februarie 2017 - 13 aprilie 2017, control judiciar: 13 aprilie 2017 - la 27 iunie 2018;

În temeiul art. 72 din C. pen.. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen..p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 9 mai 2016 până la data de 13 aprilie 2017. Constată ca inculpatul a fost deţinut un număr de 5 zile în condiţii necorespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 169/2017 potrivit adresei nr. x din 5 februarie 2019 a IPJ SIBIU.

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F. în elementele componente (pedepse principale, complementare şi accesorii) şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul aplicat inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., zis "G." de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) şi b din C. pen. impune inculpatului obligaţiile

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Mediaş sau Primăriei Axente Sever, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

S-a constatat ca inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 9 mai 2016 - 30 ianuarie 2017; (mandat arestare preventivă nr. 21/UP din 10 mai 2016), arest la domiciliu: 30 ianuarie 2017 - 3 martie 2017, control judiciar: 3 martie 2017 - la 10 iulie 2018;

S-a constatat că inculpatul a fost deţinut un număr de 5 zile în condiţii necorespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 169/2017 potrivit adresei nr. x din 5 februarie 2019 a IPJ SIBIU.

3. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. în elementele componente (pedepse principale, complementare şi accesorii) şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul aplicat inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A fost înlăturată interdicţia, impusă inculpatului de instanţa de fond de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) şi b) din C. pen. au fost impuse inculpatului obligaţiile:

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Sighişoara sau Primăriei Mediaş, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

A constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 9 mai 2016 - 8 februarie 2017; (mandat arestare preventivă nr. x/UP din 10 mai 2016), arest la domiciliu: 8 februarie 2017 - 14 martie 2017, control judiciar: 14 martie 2017 - la 27 iunie 2018;

A constatat că inculpatul a fost deţinut un număr de 3 zile în condiţii necorespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 169/2017 potrivit adresei nr. x din 5 februarie 2019 a IPJ SIBIU.

4. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I. în elementele componente (pedepse principale, complementare şi accesorii) şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, înlătură sporul aplicat inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

A fost majorată la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului I., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: a fost majorată la 4 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută la art. 211 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 3 ani) închisoare, respectiv un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 9 mai 2016 - 11 august 2016; (mandat arestare preventivă nr. x/UP din 10 mai 2016), arest la domiciliu: 11 august 2016 - 6 aprilie 2017, arest preventiv: 6 aprilie 2017 - 24 aprilie 2017,control judiciar: 24 aprilie 2017- la 27 iunie 2018;

S-a constatat că inculpatul a fost deţinut un număr de 3 zile în condiţii necorespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 169/2017 potrivit adresei nr. x din 5 februarie 2019 a IPJ SIBIU.

5. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului K., zis "L.", în elementele componente (pedepse principale, complementare şi accesorii) şi repune pedepsele în individualitatea lor, înlătură sporul aplicat inculpatului.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul K., zis "L." de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) Din C. pen., şi anume: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) şi b din C. pen. impune inculpatului obligaţiile:

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) Din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Dumbrăveni sau Primăriei Mediaş, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. pen..p., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 9 mai 2016 - 8 februarie 2017; (mandat arestare preventivă nr. x/UP din 10 mai 2016), arest la domiciliu: 8 februarie 2017 - 24 aprilie 2017, control judiciar: 24 aprilie 2017 - la 10 iulie 2018;

S-a constatat că inculpatul a fost deţinut un număr de 3 zile în condiţii necorespunzătoare, prevăzute de Legea nr. 169/2017 potrivit adresei nr. x din 5 februarie 2019 a IPJ SIBIU.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-au achitat onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 520 RON, pentru fiecare dintre inculpaţi şi în cuantum de 195 RON pentru persoana vătămată.

Împotriva Deciziei penale nr. 156/2019 din 20 februarie 2019, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., la datele de 15 şi 16 aprilie 2019.

Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a comunicării deciziei penale nr. x/2019 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016, a fost înaintată DIICOT BT SIBIU la data de 11 martie 2019, inculpaţilor A. şi B. la data de 17 aprilie 2019, comunicări pe care au semnat personal de primirea acestora, menţionându-şi datele de identificare înscrise în actul de identitate, respectiv serie şi număr.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 11 mai 2019 pentru DIICOT BT SIBIU şi la data de 18 mai 2019 pentru inculpaţii A. şi B., aceştia declarând recurs în casaţie la data de 15 şi 16 aprilie 2019.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată DIICOT BT SIBIU la data de 15 aprilie 2019 şi inculpaţilor.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care părţile puteau depune concluzii scrise, a expirat la data de 25 aprilie 2019.

La data de 22 aprilie 2019 DIICOT BT SIBIU a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 august 2019, sub nr. x/2016, stabilindu-se termen pentru data de 26 septembrie 2019 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

S-a constatat îndeplinită procedura de comunicare a recursului în casaţie cu DIICOT BT SIBIU şi părţile din dosar, fiind depuse concluzii scrise înlăuntrul termenului de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., de către DIICOT BT SIBIU.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi depus la dosar Raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, la data de 2 septembrie 2019, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.

1. Recurentul inculpat B., a criticat Decizia penală nr. 156/2019 din 20 februarie 2019, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016 pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul a arătat că soluţia dată prin decizia Curţii de Apel de a-i interzice să folosească bunurile comune ale familiei, fără a avea o motivare logică, completă şi legală, este eronată. Mai mult decât atât, instanţa nu îi dă de înţeles cum poate să procedeze în continuare, în condiţiile în care soţia sa, aşa cum au arătat şi el şi ea în declaraţiile date, refuză să înceteze a mai practica aceasta ocupaţie/meserie, apreciind astfel condamnarea sa pentru infracţiunea de proxenetism ca neavând la bază un temei legal, iar soluţia este nelegală, întrucât este împotriva legilor aplicabile.

Recurentul a menţionat că, prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, România a înţeles să aplice cu prioritate legislaţia Europeană, în condiţiile în care exista neconcordanţă între legislaţia română şi a Uniunii Europene. Această prevedere apare şi în art. 148 din Constituţia României. Regulamentul Uniunii Europene prevede:

"Pentru a promova creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană este esenţială o piaţă a serviciilor competitivă. În prezent, numeroase bariere în cadrul pieţei interne îi împiedică pe prestatorii de servicii, în special întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), să îşi extindă activităţile dincolo de frontierele naţionale şi să profite de toate avantajele pieţei interne. Această situaţie scade competitivitatea la nivel mondial a prestatorilor de servicii din Uniunea Europeană. O piaţă liberă care obligă statele membre să elimine restricţiile în calea circulaţiei transfrontaliere a serviciilor, crescând, totodată, transparenţa şi asigurând o mai bună informare a consumatorilor, ar oferi consumatorilor o posibilitate mai mare de a alege şi servicii de calitate mai bună, la preţuri mai mici. În aceste condiţii, banii obţinuţi în urma prestării serviciilor în ţara Uniunii Europene, ar trebui să poată fi folosiţi cu aceeaşi libertate cu care ar putea fi folosiţi de un cetăţean german în Germania.

Spre deosebire de cetăţeanul german, care poate folosi banii puşi la comun împreună cu soţia, recurentul, cetăţean român fiind, se găseşte în situaţia de a fi arestat pentru aceeaşi faptă.

În aceste condiţii, soluţia data prin decizia curţii de apel este în opinia recurentului în afara legii, încălcând Directiva nr. 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

Faţă de aceste considerente a solicitat admiterea recursului în casaţie şi să se dispună achitarea sa pentru fapta de proxenetism.

2. Recurentul inculpat A., a criticat Decizia penală nr. 156/2019 din 20 februarie 2019, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016 pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, recurentul inculpat a arătat că, "critica adusă deciziei penale recurate, vizează neraportarea instanţei de apel la legislaţia Uniunii Europene şi neaplicarea directă a acesteia, în temeiul principiului supremaţiei acesteia asupra legislaţiei interne.

Astfel, conform prev.art. 20 din Constituţia României:

(l) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte:

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Conform prev. art. 23 din Constituţia României: (12) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

Art. 1 din Codul Penal alin. (2) consacră obligativitatea normelor de procedură penală de a fi conforme cu prevederile Constituţiei, ale tratatelor şi reglementărilor UE precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, transpunând prev. art. 20 din Constituţie.

Art. 1 din Codul Penal consacră legalitatea încriminării transpunând art. 23 din Constituţie, art. 7 CEDO şi art. 49 TFUE.

Dreptul Uniunii Europene consacră prin Directiva nr. 2006/123 a CE următoarele: Considerentul 2 " ... O piaţă liberă care elimină statele membre să elimine restricţiile din calea circulaţiei transfrontaliere a serviciilor ..."

Considerentul 5 "în consecinţă este necesar să fie eliminate barierele din calea libertăţii de stabilire a prestatorului în statele membre şi barierele din calea liberei circulaţii a serviciilor între statele membre şi să li se garanteze beneficiarilor şi prestatorilor securitatea juridică necesară exercitării efective a acestor două libertăţi fundamentale prevăzute în tratat ..."

Considerentul 33 "Serviciile reglementate de prezenta vizează o gamă largă de activităţi într-o continuă schimbare ..."

Art. 4 prevede "în sensul prezentei directive se aplică următoarele definiţii:1. "serviciu" înseamnă orice activitate economic independent prestată în mod obişnuit în schimbul unor remuneraţii menţionată în art. 57 TFUE" întreaga stare de fapt se circumscrie următoarelor coordonate:

- Martora O., actuala soţie şi fosta concubină a acestuia practică legal şi autorizat prostituţia în Germania, unde această activitate este legalizată şi inclusă în cadrul activităţilor de prestări servicii, fără a-i fi restricţionată în vreun fel libertatea de mişcare sau libertatea de voinţă, de decizie.

- Recurentul a avut venituri proprii constante din activităţi lucrative, venituri care alături de cele ale fostei concubine/actualei soţii, au fost folosite pentru susţinerea traiului familiei, precum şi pentru achiziţionarea unor bunuri imobile şi mobile.

- Căsătoria acestora s-a efectuat sub regimul matrimonial al comunităţii legale de bunuri, regim care a guvernat şi relaţia de concubinaj anterioară.

- Prin urmare, recurentul în mod firesc a avut convingerea că sumele de bani câştigate de către concubina/soţia sa sunt venituri licite, provenind dintr-o activitate legală şi autorizată, desfăşurată într-un stat UE.

A apreciat că, în condiţiile în care în Germania, activitatea de prostituţie este licită atunci când se desfăşoară în cadrul legal impus de legislaţia acestui stat, iar activitatea de prostituţie a soţiei sale, s-a desfăşurat legal şi autorizat numai pe teritoriul acestui stat, având libertate de mişcare şi decizie neviciate în vreun fel, câtă vreme regimul matrimonial al subsemnaţilor, a fost şi este acela al comunităţii de bunuri iar recurentul a avut şi are, venituri proprii, instanţa de apel, trebuia să analizeze dacă fapta mai poate constitui baza unei infracţiuni de proxenetism în plan naţional şi să pronunţe o soluţie de achitare.

Chiar dacă, prin conţinutul art. 213 din C. pen., legiuitorul intern nu face distincţie în acest sens, chiar dacă este în sarcina acestuia să modifice prevederile legale adaptăndu-le noilor modalităţi sociale şi prioritar, să le pună în concordanţă cu legislaţia UE, având în vedere prevederile constituţionale invocate a apreciat că instanţa de apel putea dispune o soluţie de achitare făcând aplicarea direct a prevederilor normelor comunitare de aplicare invocate."

În probaţiune, s-a invocat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Faţă de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi să se dispună achitarea sa pentru fapta de proxenetism.

Verificând incidenţa dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen. şi examinând admisibilitatea cererilor de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie sunt făcute în termenul prevăzut de lege şi că s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi 6, fiind respectate şi dispoz. art. 438 din C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea şedinţei de Cameră de Consiliu din data de 26 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 156/2019 din data de 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală şi s-a trimis cauza completului care judecă recursul în casaţie, respectiv C9, în compunere de 3 judecători, acordându-se termen la data de 24 octombrie 2019, cu citarea părţilor.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că din examinarea cererilor de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că Decizia penală nr. 156/2019 din 20 februarie 2019, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2016 face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de recurenţii inculpaţi A. şi B., fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţiile de formă prevăzute de 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. se constată că acestea au fost îndeplinite, în sensul că, fiecare cerere a fost formulată în scris şi semnată de recurenţii inculpaţi A. şi B., care şi-au indicat CNP ul şi adresa, se arată hotărârea care se atacă şi motivele şi se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea.

Condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din indicarea temeiul de drept pe care se întemeiază recursul în casaţie şi anume dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv faptul că au fost condamnaţi pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Pe cale de consecinţă, s-a constatat că au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2019, în şedinţă publică, recurenţii condamnaţi A. şi B. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen. pentru motivele susţinute pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, precum şi în scris, astfel cum se află depuse la dosarul cauzei.

În esenţă, ambii recurenţi au formulat concluzii de admitere a cererilor şi, pe cale de consecinţă, au solicitat a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, apreciind că cererile formulate sunt admisibile, fiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia este invocată în faţa unei instanţe de judecată, de către o parte, priveşte un text legal în vigoare, textul atacat are legătură cu soluţionarea cauzei şi dispoziţiile criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o Decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Examinând, cu prioritate, solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate, ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

Din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe, stipulate expres de respectivul text de lege, şi anume:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

- activitatea legii, în sensul că excepţia trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate.

Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, adică a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

În orice caz, textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

Totodată, instanţa în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia ci, exclusiv a pertinenţei excepţiei, în sensul legăturii ei cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.

Alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că, excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, ceea ce înseamnă ca invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepţiei, în raport, cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanţa este situaţia în care o excepţie de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, aşadar nu este pertinentă pentru soluţionarea litigiului.

Din perspectiva argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 213 alin. (1) din C. pen. nu încalcă prevederile art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 privind tratatele internaţionale, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 25 privind libera circulaţie şi art. 41 privind dreptul la muncă din Constituţia României şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acelaşi timp, prevederile art. 213 alin. (1) din C. pen. nu împiedică participanţii la procesul penal să se adreseze instanţelor judecătoreşti, să îşi exercite dreptul la apărare şi să beneficieze de garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, context în care posibilitatea exercitării căilor extraordinare de atac, în condiţiile şi în limitele stabilite de lege, reprezintă o garanţie în plus a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, necesitatea existenţei unei legături directe între norma contestată şi soluţionarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în acest proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.

O altă condiţie necesară şi obligatorie este aceea a relevanţei excepţiei, aceasta trebuind să vizeze numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, condiţie ce în cauza de faţă nu este îndeplinită, întrucât, pe calea recursului în casaţie nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptelor pentru care recurentul a fost deja condamnat, ceea ce de fapt se vizează prin excepţia invocată.

Mai mult decât atât, prin motivele invocate, recurenţii au susţinut că norma penală criticată, respectiv prevederile art. 213 alin. (1) din C. pen. nu reglementează şi nu disting, nefiind în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene în ceea ce priveşte libera circulaţie a serviciilor, apreciind că din formularea problemei, decurg două consecinţe: calificarea subiectului pasiv al infracţiunii, care trebuie analizat prin prisma calităţii de concubină/soţie a făptuitorului şi atrage, pe cale de consecinţă, calificarea subiectului activ şi locul unde se practică prostituţia, este teritoriul unui stat străin în care această activitate este autorizată legal, pe teritoriul altui stat al Uniunii Europene, aceasta fiind, de facto, situaţia în speţa ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Înaltei Curţi.

Or, prin solicitarea de faţă se tinde la modificarea de către Curtea Constituţională a textului de lege invocat pretins a fi neconstituţional, prin completarea normelor din C. pen. cu noi dispoziţii, fapt ce contravine prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, partea fiind, de fapt, nemulţumită de inexistenţa unor elemente în conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism, deşi toată excepţia se referă la conduita de prostituţie.

Astfel, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen., cu motivarea anterior arătată, vizează, de fapt, adăugarea la lege, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care nu se poate subroga legiuitorului, fiind pe cale de consecinţă, o problemă de legiferare, iar nu una de neconstituţionalitate.

Pe de altă parte, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpaţi nu are efecte directe asupra soluţionării prezentului recurs în casaţie, căci eventuala pronunţare ulterioară a Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate nu va putea modifica în niciun fel situaţia juridică a recurenţilor condamnaţi de la acest moment procesual, astfel cum se va dezvolta în cele de urmează, cu atât mai mult cu cât deciziile Curţii Constituţionale sunt decizii interpretative şi nu de legiferare.

În concluzie, exercitarea acestui drept presupune respectarea cerinţelor impuse de legiuitor, norma criticată nu contravine exigenţelor constituţionale ori jurisprudenţei europene, o atare diferenţă legitimează impunerea de către legiuitor a unor condiţii diferite de incriminare a infracţiunii, fără a încălca prevederile art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 privind tratatele internaţionale, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 25 privind libera circulaţie şi art. 41 privind dreptul la muncă din Constituţia României, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la un proces echitabil şi liberul acces la justiţie.

Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 213 alin. (1) din C. pen. invocată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de inculpaţii A. şi B..

Examinând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Atât în C. proc. pen. din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, aşa cum se regăsea acesta în majoritatea legislaţiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX -lea, la modelul iniţial al recursului, aşa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislaţiilor şi în concepţia juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea sentinţelor şi deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greşit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate, care nu sunt prevăzute de lege drept cazuri de declarare a căilor extraordinare de atac, pot fi invocate doar prin intermediul căilor ordinare de atac, acestea fiind, potrivit noii legi, apelul şi contestaţia.

Astfel, instanţa constată că în materia recursului în casaţie nu se mai prevede, distinct, cum era în vechea reglementare, că se poate declara această cale de atac când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Totodată, faţă de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicţie, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de recurs în casaţie nu mai sunt susceptibile de o interpretare extensivă. Argumentele ce se regăsesc şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie nu mai subzistă sub noua reglementare. Recursul nu mai este o cale ordinară de atac, caz în care s-ar fi justificat extinderea controlului judiciar cu privire la motive de nelegalitate echivalente cu cele prevăzute expres de lege.

Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar nu aspecte privind situaţia de fapt.

Instanţa apreciază că această limitare a recursului în casaţie doar la anumite probleme de drept, nu îngrădeşte accesul la justiţie prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenţie), atâta timp cât inculpaţilor li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia au putut invoca interpretarea posibil eronată a probelor de natură a stabili incorect situaţia de fapt sau dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a existat posibilitatea de reparaţie a urmărilor pe care le-ar fi putut produce o condamnare posibil eronată. Instanţa europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluţii favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăşi existenţa ei (Vilvarajah şi alţii c. Regatului Unit).

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În esenţă, acest caz de casare este o expresie a principiului legalităţii incriminării, prevăzut atât la nivel constituţional - art. 23 alin. (12), cât şi la nivel convenţional - art. 7 paragraful 1.

Tradiţional, în materie procesual penală, "prevederea faptei de legea penală" şi "întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii" au fost apreciate drept noţiuni distincte şi au fost tratate diferit. O faptă poate fi prevăzută de legea penală, dar în concret să-i lipsească un element constitutiv, în schimb, nu există o faptă care să nu fie prevăzută de legea penală, dar să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Deşi se poate susţine şi ideea că noţiunea de "prevedere în legea penală" se suprapune cu noţiunea de conţinut juridic al infracţiunii, instanţa consideră că şi conţinutul juridic al infracţiunii este mai larg decât cel constitutiv care se referă exclusiv la actul de conduită incriminat.

Prevederea faptei de legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă sau ordonată, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare). Prin urmare, orice infracţiune trebuie să fie prevăzută de legea penală ca atare, dar nu orice faptă prevăzută de legea penală este şi infracţiune, fiindcă prevederea în lege este doar o trăsătură a acesteia.

Prin urmare, instanţa constată că legiuitorul nu a avut în vedere ca în cuprinsul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. să se verifice existenţa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, altfel ar fi prevăzut în mod expres un astfel de caz de casare, aşa cum a făcut-o în vechea reglementare, o astfel de analiză rămânând atributul exclusiv al instanţelor de fond. Or, dacă ar fi dorit ca prin intermediul acestui caz de casare să se analizeze şi întrunirea/neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, ar fi folosit sintagma "fapta nu constituie infracţiune" şi nu "fapta nu e prevăzută de legea penală". Cum legea procesual penală este de strictă interpretare, nu se poate extrapola o prevedere legală la alte situaţii neprevăzute de aceasta.

De altfel, o analiză a existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii, astfel după cum solicită inculpatul, implică o cercetare în fapt, o analiză a probelor, activitate specifică judecării cauzei în fond şi în căile ordinare de atac şi nu a aspectelor de drept, de legalitate, aşa cum este prevăzut a se proceda în cazul recursului în casaţie.

Critica referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni atinge starea de fapt, în drept ea vizează modul judicios în care latura de drept a cauzei a fost rezolvată prin corecta interpretare a legii şi mai ales prin evitarea oricăror încălcări a normelor de drept de natură a influenţa rezolvarea cauzei. Recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care prima instanţă sau instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune, fiind corespondentul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. anterior.

Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial, administrativ sau disciplinar, pe care legea penală nu le-a prevăzut ca infracţiuni, dar şi cazul faptei care fusese prevăzută ca infracţiune de legea penală, dar între timp a fost dezincriminată.

Fapta neprevăzută de legea penală şi fapta care nu constituie infracţiune sunt două noţiuni diferite, tratate distinct în C. pen. anterior (art. 10 lit. b) şi 10 lit. d) C. proc. pen.), implicând situaţii concrete diferite, astfel încât, în opinia Înaltei Curţi, nu se poate extinde înţelesul sintagmei "fapta nu e prevăzută de legea penală" şi la situaţia când fapta nu întruneşte elementele constitutive prevăzute de lege ale unei infracţiuni, punct de vedere conturat la nivelul jurisprudenţei secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ex. Încheierea nr. 131/RC din 25 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi reconfirmat în Şedinţa de secţie din 20 ianuarie 2015.

Prin urmare, faţă de considerentele teoretice mai sus prezentate, susţinerile inculpatului A. în sensul că a apreciat că, în condiţiile în care în Germania, activitatea de prostituţie este licită atunci când se desfăşoară în cadrul legal impus de legislaţia acestui stat, iar activitatea de prostituţie a soţiei sale, s-a desfăşurat legal şi autorizat numai pe teritoriul acestui stat, având libertate de mişcare şi decizie neviciate în vreun fel, câtă vreme regimul matrimonial al lor, a fost şi este acela al comunităţii de bunuri, iar el a avut şi are, venituri proprii, instanţa de apel, trebuia să analizeze dacă fapta mai poate constitui baza unei infracţiuni de proxenetism în plan naţional şi să pronunţe o soluţie de achitare, nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs, în condiţiile în care nu putem vorbi în acest caz de o faptă neprevăzută de legea penală, ci de norme de procedură care ţin de administrarea de probatorii şi care reglementează modul de desfăşurare a procesului penal în căile ordinare de jurisdicţie. Totodată, astfel de critici nu pot fi circumscrise niciunui alt caz de casare prevăzut de lege.

Pe de altă parte, însuşi recurentul în motivele sale recunoaşte faptul că, "prin conţinutul art. 213 din C. pen., legiuitorul intern nu face distincţie în acest sens".

Aprecierea sa cu privire la faptul că este în sarcina acestuia să modifice prevederile legale adaptăndu-le noilor modalităţi sociale şi prioritar, să le pună în concordanţă cu legislaţia UE, având în vedere prevederile constituţionale invocate, de asemenea, nu poate forma obiectul criticii în recursul în casaţie şi nu se circumscrie cazului de casare indicat.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, constată că fapta inculpatului A., zis "Ali", care, în perioada 2013 - 2015 a înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele O. şi P., prin introducerea lor în cluburi sau case private unde se practica prostituţia, identificarea de clienţi cu care martorele să întreţină contra cost raporturi sexuale, prin adăpostirea acestora în perioada 2013 - 2014 într-un apartament închiriat de el şi fratele său, inculpatul C., în loc. Nurenberg, Germania, sau adăpostirea în cursul anului 2015 a martorei P. la locuinţa sa de la Dumbrăveni, prin asigurarea transportului acestora la locaţiile unde urmau să practice prostituţia (fie transportul lor în Germania, fie la locaţiile unde practicau prostituţia în ţară - Glasul Pădurii sau Fântâna Şpanului) şi obţinerea repetată de foloase patrimoniale de către inculpatului A., zis "Ali", de pe urma practicării prostituţiei de către cele două martore - O. (înlesnire şi obţinere de beneficii materiale de pe urma practicării prostituţiei în perioada 2013 - 2015) şi P. (obţinere de beneficii materiale de pe urma practicării prostituţiei în perioada 2013 - decembrie 2015, mai exact în perioadele în care fratele său era încarcerat, existând suspiciunea că banii încasaţi reveneau în final tot inculpatului C.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 213 alin. (1) din C. pen. .

În aceeaşi ordine de idei, susţinerile inculpatului B. în sensul că decizia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, este în afara legii, încălcând Directiva nr. 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs, în condiţiile în care nu putem vorbi în acest caz de o faptă neprevăzută de legea penală, iar astfel de critici nu pot fi circumscrise niciunui alt caz de casare prevăzut de lege.

În propriul demers analitic, achiesând la concluziile instanţei de apel, Înalta Curte constată că, deşi în statul german activitatea de practicare a prostituţiei este una legala, prostituatele plătind impozite şi taxe, fiind angajate în localuri specializate, beneficierea în ţară de sume de bani ca urmare a desfăşurării prostituţiei în străinătate, constituie infracţiune. Mai mult, din probele de la dosar a rezultat că inculpatul şi martora Q. au coabitat, în prezent fiind soţi, iar banii erau destinaţi uzului casnic, aspect care este recunoscut de către inculpat.

Cu toate că inculpatul B. a dovedit, prin martorii propuşi spre audiere (R. şi S.. x d.f.vol 6) faptul că a comercializat un număr mare de autoturisme, acest fapt nu este în măsură să înlăture răspunderea penală pentru această infracţiune, constatându-se ca tipică infracţiunea de proxenetism, pentru care acesta a fost trimis în judecată. Inculpatul nu a fost judecat pentru că ar fi primit sume de bani de la numiţii O. şi A., ci pentru faptul că a primit bani din activitatea de prostituţie desfăşurată de soţia sa în străinătate, astfel apărarea acestuia nu îşi are rostul la acest moment raportat la sumele de bani încasate prin T. de la soţia sa. Astfel, de la acesta a fost confiscată în temeiul legii suma totală de 23050 de EURO, primită în perioada 2007 - 2015 de la numita Q..

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că în mod corect, în ceea ce priveşte solicitarea achitării sale, cu privire la infracţiunea de proxenetism, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. Atât timp cât inculpatul a beneficiat în ţară de sume de bani provenite din activitatea de prostituţie desfăşurată de soţia sa în străinătate, acesta a comis infracţiunea de proxenetism, pe teritoriul României, pentru care trebuie sancţionat, înlăturându-se astfel întemeiat apărarea inculpatului care susţine că nu şi-a constrâns soţia să practice prostituţia, întrucât textul de lege care incriminează infracţiunea de proxenetism, şi anume art. 213 alin. (1) din C. pen., nu impune condiţia constrângerii pentru existenţa elementului material.

S-a demonstrat astfel, fără putinţă de tăgadă, că din probele administrate a rezultat că inculpatul B. a înlesnit practicarea prostituţiei de către numita Q. în perioada 2007 - 2016, şi totodată în perioada 2013 - 2016 a obţinut de beneficii materiale, constând în sume de bani care îi erau trimise în ţară prin T., de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 213 alin. (1) din C. pen.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior expuse, Înalta Curte constată că indiferent de aprecierea motivelor de recurs invocate de recurenţi, referitor la reevaluarea materialului probator în scopul verificării temeiniciei soluţiei atacate, ca reprezentând un motiv de nelegalitate ori netemeinicie, acesta nu poate fi valorificat în contextul cazurilor exprese şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Astfel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., în calea de atac a recursului în casaţie nu poate fi verificată temeinicia hotărârii pronunţate, ci doar legalitatea acesteia.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, urmează a respinge cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de recurenţii condamnaţi A. şi B. cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen.

Totodată, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 156/2019 din data de 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de recurenţii condamnaţi A. şi B. cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din C. pen.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 156/2019 din data de 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I., C., K. şi F., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 octombrie 2019.

GGC - MM