Drug trafficking and premises provision: admissibility of cassation for factual re-evaluation under art. 438 pct. 7 CPP

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 11 din 11.01.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 10 luni, rezultând în final o pedeapsă de 6 (şase) ani şi 4(patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata a doi ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 19.07.2018 la zi.

Prin decizia penală nr. 1116 din data de 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii B., C. şi D..

În temeiul disp. art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de inculpaţii B., şi A., zis "E."împotriva sentinţei penale nr. 11 din 11.01.2019 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul disp. art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile formulate de inculpaţii C. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 11.01.2019 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondate.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B. şi A., sub aspectul laturii penale şi rejudecând:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare;

A descontopit pedeapsa rezultantă, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor;

A redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la 5 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 8 luni, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare;

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor B., A., C. şi D. durata arestării preventive, de la 11.01.2019 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că, nu există probe certe de vinovăţie cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea sa, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pe motiv că fapta nu există, iar, în ceea ce priveşte infracţiunea de punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, achitarea, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Criticile formulate de recurentul inculpat A. nu pot fi examinate în temeiul cazului menţionat, dar nici al celorlalte cazuri prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac, întrucât reprezintă critici de netemeinicie, ce ţin de modalitatea în care instanţele au reţinut vinovăţia acestuia, solicitându-se, implicit, o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceleaşi critici şi în faţa instanţei de apel, iar curtea de apel, având competenţa examinării cauzei în fapt şi în drept, a analizat apărările acestuia şi a apreciat că nu sunt întemeiate .

În raport cu situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, se constată că, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. corespund modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi de punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local pentru consum ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2019.