Ordinary appeal against a final appellate criminal decision barred by the principle of legality of appeals

Deliberând asupra admisibilităţii apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2263 din 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia penală s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii se află în concurs real cu infracţiunile definitiv judecate pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la: pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi interdicţia drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, dispusă prin sentinţa penală nr. 3526 din 28.10.2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 22 noiembrie 2016 (M.E.P.Î. nr. 4939/2016, inculpatul fiind liberat condiţionat, la data de 19 decembrie 2017, cu un rest rămas de executat de 266 zile); pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi interdicţia drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018 (M.E.P.Î. nr. 3094/2018, inculpatul fiind liberat condiţionat, la data de 24 octombrie 2018, cu un rest rămas de executat de 244 zile).

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018, şi menţinerea dispoziţiilor acestei sentinţe privind anularea liberării condiţionate a inculpatului din data de 19 decembrie 2017, rest rămas de executat de 266 zile.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare şi interdicţia drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentinţa penală nr. 3526 din 28 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 22 noiembrie 2016;

- 1 an închisoare şi interdicţia drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, dispusă prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018;

- sporul de 4 luni închisoare aplicat, în baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018.

S-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 2803 din 29 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 27 iunie 2018.

În baza art. 40 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului în cauză, cu pedepsele descontopite anterior menţionate, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse cu închisoarea aplicate aceluiaşi inculpat (24 luni +12 luni), dispunându-se ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultată, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. şi a art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore din data de 8 ianuarie 2015 până la data de 9 ianuarie 2015 şi a reţinerii de 24 ore din data de 31 august 2016 până la data de 1 septembrie 2016, a perioadei executate în baza M.E.P.Î. nr. 4939/2016, respectiv de la data de 23 noiembrie 2016 până la data de 19 decembrie 2017, precum şi a perioadei executate în baza M.E.P.Î. nr. 3094/2018, respectiv de la data de 27 iunie 2018 până la data de 24 octombrie 2018.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 25 C. proc. pen. şi art. 23 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., raportat la art. 1357 şi art. 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către aceasta a sumei de 6.000 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 RON, reprezentând partea cuvenită inculpatului din preţul obţinut (400 RON) ca urmare a vânzării bicicletei marca x.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus virarea, din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Timiş, a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului.

În baza art. 276 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă B. a sumei de 700 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând cuantumul pedepsei principale ce i-a fost aplicată în fond.

Prin Decizia penală nr. 1066/A din 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2263 din 27 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara şi obligarea părţii la cheltuieli judiciare către stat.

*

Împotriva acestei decizii, la data de 17 octombrie 2019, a formulat "apel" inculpatul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 noiembrie 2019, sub nr. x/2017*.

La termenul fixat în cauză, 6 decembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, concluziile acuzării şi apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1066/A din data de 15 octombrie 2019, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeaşi parte împotriva Sentinţei penale numărul 2263 din 27 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care aceasta a fost condamnată în fond.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunţată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentinţelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, şi, în cazurile expres prevăzute de lege, şi împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată şi împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speţă inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1066/A din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2019.

GGC - MM