Cassation dismissal of appeals challenging recharacterization of continuous fraud into a single offense under the new Penal Code and misuse of material error correction to alter substantive sentencing.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public în temeiul art. 386 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina următorilor inculpaţi:

- A.: din două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), din două infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

- B.: din două infracţiuni de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fiecare cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969), din două infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiecare cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969).

S-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

a) În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, săvârşită în perioada 2006 - 2007, la pedeapsa de 4 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969), cu excepţia dreptului de a alege, pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

b) În baza art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, săvârşită în perioada 2006-2007, la pedeapsa de 7 ani închisoare. Potrivit art. 65 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969), cu excepţia dreptului de a alege, pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

c) În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 74, alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, săvârşită în perioada august 2006 - martie 2007, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969), cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969), cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului de la 17 februarie 2011 - 22 iunie 2011, inclusiv.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului B. este C. pen. din 1969.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul B., după cum urmează:

a) În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 37 lit. b) C. pen. (1969) şi art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. a) C. pen. (1969), pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, faptă din perioada anului 2007, la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 215 alin. (5) teza a II-a C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969) cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.

b) În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1969), pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969) cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969) cu excepţia dreptului de a alege.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. SA şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., D., E., B. şi partea responsabilă civilmente G. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 61.303 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile.

S-a luat act de faptul că persoana vătămată H. S.R.L., care a formulat pretenţii de natură civilă, a fost radiată şi că celelalte persoane vătămate nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 alin. (5) C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.184.755 RON reprezentând contravaloarea sumei ce face obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani de la inculpaţi, obţinute din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, şi care nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate: 414.919,43 RON de la inculpatul B., 254.567,32 RON de la inculpatul E., 4.976.715 RON de la inculpatul A., 994.990 RON de la inculpatul D., 2.380.432 RON de la inculpatul I., 1.601.293 RON de la inculpatul J., 1.601.293 RON de la inculpatul K.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului x tipul x, nr. de înmatriculare x, cu numărul de identificare x, serie motor x, proprietatea inculpatului A., autoturism lăsat în custodia acestuia prin Procesul-verbal din 6 mai 2008, instituită prin Ordonanţa nr. 14/D/P din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploieşti în vederea recuperării prejudiciului.

În baza art. 5491 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: aviz însoţire marfa şi facturi fiscale completate de A. şi consemnate în raportul de constatare ştiinţifică şi declaraţiile de conformitate; semnăturile aflate pe facturile şi declaraţiile de conformitate constate ca aparţinând lui A.; facturile fiscale şi declaraţiile de conformitate, înscrisuri completate de inculpatul E.; ordinele de plata numerar de la L., ordine de retragere numerar, M. completate de inculpatul K., aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/D/2007; ordine de plata numerar de la L., M., facturile fiscale, avizele de însoţire a mărfii, declaraţiile de conformitate şi rapoartele de inspecţie completate de inculpatul B., menţionate la fila x d.u.p.

În temeiul art. 5491 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate, din dosarul penal nr. x/2008: facturi fiscale aparţinând societăţilor G. SRL, N. SRL şi O. SRL şi declaraţii de conformitate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 70.000 RON (10.000 RON fiecare inculpat).

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut, printre altele, că, prin rechizitoriul nr. x/2007 din 5 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. (1969), J., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969), K., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. (1969) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea finală a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969), E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969), şi B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969).

Prin Sentinţa penală nr. 369 din data de 27 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2008, inculpaţii au fost condamnaţi la diferite pedepse cu executare în regim privativ de libertate.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin Decizia penală nr. 196 din data de 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost desfiinţată în întregime Sentinţa penală nr. 369 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, dispunându-se reluarea judecăţii.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 642 din 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul penal nr. x/2008, s-a dispus condamnarea inculpaţilor J. şi E., la pedepse cu închisoarea, conform prevederilor procedurii simplificate, prevăzute de art. 396, alin. (10) C. proc. pen., cauza fiind disjunsă faţă de ceilalţi trei inculpaţi, care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost menţionate în rechizitoriu.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel Ministerul Public şi inculpatul J.

Prin Decizia penală nr. 1218 din 3 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, împotriva Sentinţei penale nr. 642 din 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova, privind pe inculpaţii J. şi E., care a fost desfiinţată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, ca urmare a faptului că, printre altele, s-a dispus în mod nelegal judecarea celor doi inculpaţi conform prevederilor procedurii simplificate. Prin aceeaşi hotărâre a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul J.

Într-o altă cauză separată, prin Rechizitoriul nr. x/2008 din 2 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- D., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969);

- E., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- B., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969).

- I., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

Prin Sentinţa penală nr. 464 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr. x/2009, s-a dispus condamnarea inculpaţilor anterior menţionaţi la diverse pedepse cu închisoarea.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel Ministerul Public (care a adus critici legate de individualizarea pedepselor), partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii.

Prin Decizia penală nr. 161 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost desfiinţată în întregime hotărârea Tribunalului Prahova, cauza fiind trimisă spre rejudecare la această instanţă.

Prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus reunirea cauzelor nr. 5530/105/2008* (vizând Rechizitoriul nr. x din 5 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti) şi nr. 1045/105/2009 (vizând Rechizitoriul nr. x din 2 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti), urmând ca instanţa să soluţioneze cele două dosare reunite sub nr. x/2008.

După desfiinţarea cu trimitere a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în fond, ca urmare a reluării cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă (în Dosarele nr. x/2009, nr. y/2008* şi nr. z/105/2008, după reunirea celor două cauze): Raport de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar, declaraţia inculpatului E. (26 mai 2015), prin care a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, declaraţia inculpatului B. (22 iunie 2015), declaraţiile martorilor P. (10 septembrie 2015), Q., R. (2 noiembrie 2015), S., T., U., V., W. (23 noiembrie 2015), X., Y., Z. (11 ianuarie 2016,), AA. (8 februarie 2016,), BB., CC., DD., EE. (7 martie 2016), FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. (4 aprilie 2016), MM., NN., OO., PP. (25 aprilie 2016), QQ., RR., SS., TT., UU., VV. (26 mai 2016), WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF. (8 septembrie 2016), Raport de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.

La termenul de judecată din 8 martie 2017, când instanţa a rămas în pronunţare, Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A., E. şi B., din două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (în cazul inculpatului E., una dintre infracţiunile de înşelăciune nu a produs consecinţe deosebit de grave, pe cale de consecinţă s-a cerut schimbarea încadrării din două infracţiuni de înşelăciune, dintre care doar una cu consecinţe deosebit de grave, într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave), din două infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motivat de faptul că, în ambele cauze, cei trei inculpaţi au acţionat într-o manieră similară, prin acelaşi mod de operare, într-o perioadă identică, urmărind acelaşi scop şi folosind aceleaşi mijloace în realizarea scopului infracţional.

Cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public, a fost apreciată întemeiată şi, ca urmare, a fost admisă, reţinându-se că inculpaţii A., E. şi B. au acţionat într-o manieră similară în ceea ce priveşte săvârşirea celor trei infracţiuni, care vizează acelaşi tip de valori sociale ocrotite, sunt săvârşite în perioade similare şi în modalităţi similare, modul de operare fiind identic.

Schimbarea încadrării juridice s-a impus a fi soluţionată cu prioritate faţă de stabilirea legii penale mai favorabile deoarece inculpaţii au fost trimişi în judecată sub imperiul C. pen. din 1969, clarificarea acuzaţiilor formulate fiind considerată prioritară. Legea penală mai favorabilă a fost apreciată în situaţia fiecărui inculpat în funcţie şi de soluţia dispusă.

Din probatoriul administrat în ambele dosare de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte acuzaţiile formulate prin Rechizitoriul nr. x din 5 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, instanţa a reţinut că, la începutul anului 2007, inculpaţii A., J. şi K. au constituit un grup infracţional organizat la care, în perioada următoare, au aderat inculpaţii E. şi B., grup care a desfăşurat, prin intermediul S.C. GGG. SRL, activităţi ilicite de comercializare de produse petroliere de calitate inferioară, mărfuri provenite în special de la HHH. SA Câmpina şi vândute în calitate de motorină.

Cu referire la SC GGG. SRL s-a reţinut că aceasta avea sediul social declarat în sat Postârnacu, comuna Corneşti, nr. 257, judeţul Dâmboviţa, cod unic de înregistrare x, nr. de înregistrare la Registrul Comerţului J15/296 din 21 februarie 2007, un capital social subscris şi vărsat în valoare de 200 RON, aferent unui număr de 20 părţi sociale cu o valoare nominala de 10 RON fiecare parte socială, acţionariatul societăţii fiind compus din inculpaţii J. (18 părţi sociale, reprezentând 90% din valoarea capitalului social) şi K., (care deţinea 2 părţi sociale, 10% din valoarea capitalului social), părţile sociale fiind cedate la data de 27 august 2007 numitului III.. Obiectul principal de activitate al SC GGG. SRL era dat de codul CAEN 5151 - Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate.

Pe întreaga durată de activitate, SC GGG. SRL nu a organizat şi nu a condus niciun fel evidenţă contabilă şi nu a depus la organele fiscale teritoriale raportările financiar - fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, aspect ce reiese din adresa de răspuns a D.G.F.P. Dâmboviţa, încălcând în mod flagrant prevederile legislaţiei contabile, primare şi secundare.

În societatea SC GGG. SRL, inculpatul J. avea calitatea de asociat şi administrator, iar inculpatul K. calitatea de asociat, fiind desemnat în data de 7 martie 2007, prin intermediul unei procuri notariale, administrator cu puteri depline. Inculpaţii au asigurat interpunerea pe lanţul de comercializare a mai multor societăţi, însă în documentele de evidenţă contabilă primară (facturi fiscale) au înscris menţiuni false, în sensul că se valorifică motorină, deşi produsul achiziţionat era de altă natură (de exemplu, în cursul anului 2007, marfa livrată drept motorină era în realitate ulei TE 6, neaccizat).

S-a reţinut că cel mai important rol în această activitate infracţională l-a avut inculpatul A., acesta primind de la J. (care avea calitate oficială în SC GGG. SRL) facturile fiscale, alte documente fiscale şi ştampilele societăţii, care, de altfel, au şi fost găsite la cel dintâi cu ocazia efectuării percheziţiei. Între inculpaţi a existat o înţelegere, inculpatul A. urmând a-şi reţine un procent de 75% din valoarea vânzărilor, restul de 25% urmând a fi împărţit între ceilalţi acuzaţi, aspect care, în opinia primei instanţe, demonstrează o modalitate de acţiune planificată, caracteristică grupului infracţional organizat.

Pentru a induce în eroare beneficiarii produselor petroliere valorificate în calitate de motorină, inculpatul A., alături de învinuiţii E. şi B., au avut în vedere ca vânzarea acestora să se facă la un preţ inferior celui practicat pe piaţa liberă, incluzând, totodată, în preţul de vânzare, în majoritatea cazurilor, însă nu distinct, transportul acestor produse până la locul de descărcare, respectiv staţiile de alimentare cu benzină.

Pentru a îngreuna o eventuală depistare de către organele de cercetare penală, inculpaţii au înscris în facturile fiscale de livrare date fictive la rubrica delegaţilor, inclusiv la mijloacele de transport, completând numere de înmatriculare fictive, atribuite unor autoturisme marca x.

Din probatoriul administrat, s-a constatat că SC GGG. SRL, în toată perioada anului 2007, nu s-a aprovizionat cu nicio cantitate de motorină, dar a valorificat, prin documentele contabile identificate, produse catalogate în mod fals "motorină", iar, pe de altă parte, deşi s-a aprovizionat cu subproduse petroliere neaccizate, nu le-a valorificat, ceea ce conduce la concluzia că acestea au fost vândute drept "motorină".

Din înscrisurile existente la dosar (facturi fiscale) a rezultat că, în perioada 6 aprilie 2007 - 18 septembrie 2007, SC GGG. SRL s-a aprovizionat cu următoarele produse petroliere: 161.488 kg de "diluant" în valoare totală de 423.404,31 RON, 149.360 kg de ulei tip TE 6 A, în valoare totală de 323.483,89 RON şi 117.680 kg de ulei JJJ., în valoare totală de 290.930,96 RON, achiziţionate de la un singur furnizor (SC KKK. SRL) şi 536.398 kg de "diluant" în valoare totală de 1.411.052,11 RON, achiziţionat de la furnizorul LLL. SA. Din facturile fiscale emise de societatea GGG. SRL, a rezultat că, în perioada începutul anului 2007 până în luna august, au fost întocmite facturi fiscale prin care au fost livrate către societăţile beneficiare menţionate mai sus cantităţile de 1.929.269 lt. de "motorina Euro" în valoare totală de 5.607.690,77 RON şi de 26.040 lt. de "diluant" în valoare de 67.862,84 RON

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a rezultat că inculpatul A. a urmărit ca beneficiarii produsului petrolier, prezentat în mod fals drept motorină, să achite contravaloarea produselor.

Din analiza rulajelor de cont aparţinând SC GGG. SRL, s-a constatat că sumele de bani virate de aceşti cumpărători au fost folosite pentru achitarea de către inculpaţi a contravalorii produselor petroliere neaccizate, achiziţionate de societate de la furnizori, iar nu pentru plata unor cantităţi de motorină întrucât aceasta nu a achiziţionat niciodată un astfel de carburant.

Sumele de bani care reprezentau beneficiul ilicit erau retrase din SC GGG. SRL de către inculpatul K., singurul împuternicit să efectueze operaţiuni bancare în conturile societăţii, după care erau împărţite între inculpaţi, aspect care, de altfel, rezultă din declaraţiile acestora.

S-a reţinut că infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit prin achiziţionarea de către inculpaţi a unor produse de calitate inferioară pe care le-au vândut, prezentându-le drept motorină, însuşindu-şi contravaloarea taxelor şi accizelor. Au fost induse, astfel, în eroare mai multe persoane juridice: SC MMM. SRL, SC NNN. SRL Baia Mare, SC OOO. SRL Satu Mare, SC PPP. SRL Sibiu, Jud. Sibiu, SC C. SRL Reghin, SC QQQ. SRL Satu Mare, SC RRR. SRL Vaslui, SC SSS. SRL Sângeorz Băi, jud. Bistriţa Năsăud, SC H. SRL Năsăud, SC TTT. SRL Câmpia Turzii, SC UUU. SRL Sâmbăteni, Jud. Arad, SC VVV. SRL Sibiu.

S-a mai reţinut că inculpatul A. a avut rol de conducător şi coordonator al întregii activităţi infracţionale, folosindu-şi în acest scop, în cele mai multe cazuri, autocisternele aparţinând societăţilor sale, precum şi conducătorii auto angajaţi la respectivele firme.

Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifice grafoscopică numărul x din 23 mai 2008 (realizat în cursul urmăririi penale), inculpatul A. a completat mai multe documente false aparţinând mai multor societăţi comerciale - GGG. SRL, G. SRL, N. SRL şi O. SRL, deşi nu a avut nici o calitate în cadrul acestora (asociat sau administrator). De asemenea, s-a reţinut că inculpatul A. a completat şi alte documente cu date nereale (avize de însoţire marfă, facturi fiscale, ordine de plată, dispoziţii de ridicare în numerar, declaraţii de conformitate etc.), dintre care prima instanţă a menţionat: avizul de însoţire marfă seria x nr. x din 31 mai 2007, facturile fiscale seria x., nr: x.

Cu ocazia completării în fals a facturilor fiscale aparţinând SC GGG. SRL, prin care se atesta în mod fals vânzarea de "motorină" către diverse societăţi beneficiare, pentru a îngreuna identificarea, inculpatul A. a omis să menţioneze, în unele dintre aceste facturi, numerele de înmatriculare ale mijloacelor auto cu care au fost efectuate transporturile, iar, în altele, a inserat date necorespunzătoare adevărului, respectiv numere de înmatriculare ce nu au fost atribuite unor autovehicule (de exemplu în facturile seria x, nr. x din 7 martie 2007, nr. x din 4 aprilie 2007, nr. x din 11 aprilie 2007, nr. x din 23 aprilie 2007, nr. x din 2 mai 2007, nr. x din 14 mai 2007, nr. x din 4 iunie 2007, nr. x din 7 iunie 2007, nr. x din 16 iunie 2007, nr. x din 20 iunie 2007, nr. x din 20 iunie 2007 şi nr. x din 31 mai 2007).

Pentru a induce şi menţine în eroare beneficiarii cantităţilor prezentate în mod fals drept motorină, inculpatul A. a completat cu date nereale mai multe declaraţii de conformitate în care apare ca beneficiar al WWW. SA, Sucursala Petrobrazi, SC GGG. SRL, deşi între cele două societăţi nu a existat nicio livrare. În acest sens, în adresa din 9 iulie 2008 a WWW. SA, Sucursala Petrobrazi, s-a comunicat faptul că această societate nu mai emite declaraţii de conformitate din luna octombrie 2006, iar privitor la rapoartele de inspecţie falsificate de inculpaţi s-a precizat că acestea prezintă modificări la lotul analizat, data prelevării probei, au număr de înregistrare în sistem şi nu sunt transmise beneficiarilor.

Au fost ridicate declaraţiile de conformitate şi rapoartele de inspecţie falsificate de la societăţile MMM. SRL, NNN. SRL Baia Mare, PPP. SRL Sibiu, RRR. SRL Vaslui, H. SRL Năsăud, VVV. SRL Sibiu, beneficiare a "motorinei" valorificate de inculpaţi, aceste înscrisuri demonstrând săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, din punct de vedere al laturii obiective.

S-a mai reţinut că inculpatul A. a mai completat un număr ridicat de ordine de plată pentru a fi retrase sume de bani în numerar din conturile deschise de SC GGG. SRL, dar aceste documente au fost semnate de inculpatul J., iar ordinele de retragere în numerar de inculpatul K..

Deşi nu aveau nicio calitate în cadrul SC GGG. SRL, inculpaţii E. şi B. au completat cu date nereale şi în mod repetat, mai multe facturi fiscale, declaraţii de conformitate şi rapoarte de inspecţie. Astfel, inculpatul E. a completat cu date false facturile fiscale seria x, nr. x din 3 august 2007; seria x nr. x din 15 august 2007; seria x numărul x din 21 august 2007; seria x, nr. x din 3 septembrie 2007; seria x, nr. x din 3 septembrie 2007; seria x, nr. x din 5 septembrie 2007; seria x, nr. x din 7 septembrie 2007; seria x, nr. x din 17 septembrie 2007, precum şi declaraţiile de conformitate nr. x din data de 11 iulie 2007 şi nr. x din data de 17 august 2007.

Din cel de al doilea Raport de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică, nr. x din 2 iunie 2008, efectuat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciul Criminalistic, a rezultat că inculpatul B. a completat cu date nereale un număr mare de documente (facturi fiscale şi rapoarte de inspecţie), în numele aceloraşi societăţi comerciale, respectiv SC GGG. SRL, SC G. SRL, SC N. SRL şi SC O. SRL, înscrisuri pe care le-a falsificat pe parcursul anilor 2006 - 2007.

Referitor la SC GGG. SRL, s-a reţinut că inculpatul a completat facturile fiscale: seria x nr. x din 13 aprilie 2007; seria x nr. x din 16 aprilie 2007; seria x nr. x din 16 aprilie 2007; seria x nr. x din 7 mai 2007; seria x nr. x din 11 mai 2007; seria x nr. x din 25 mai 2007; seria x nr. x din 1 iunie 2007; seria x nr. x din 16 iunie 2007; seria x nr. x din 3 iulie 2007; seria x nr. x din 12 iulie 2007; seria x nr. x din 14 iulie 2007; seria x nr. x din 17 iulie 2007; seria x nr. x din 20 iulie 2007; seria x nr. x din 28 iulie 2007; seria x nr. x din 28 iulie 2007; seria x nr. x din 30 iulie 2007; seria x nr. x din 3 august 2007, precum, şi rapoartele de inspecţie din data de 11 iulie 2007 şi din data de 19 iulie 2007

Din actele şi lucrările dosarului, a rezultat că inculpatul B. a avut acelaşi mod de operare cu inculpatul A., completând cu date nereale două facturi fiscale cu aceeaşi serie, la date diferite şi către beneficiari diferiţi (seria x, nr. x din data de 16 iunie 2007, seria x nr. x, din data de 3 iulie 2007 şi seria x, nr. x din data de 17 iulie 2007, seria x, nr. x, din 20 iulie 2007) şi completând în mod fals în facturile fiscale date privind numerele de înmatriculare ale unor autovehicule, care din verificările efectuate în evidenţele de înmatriculare a autovehiculelor nu figurează ca fiind atribuite unor autovehicule înmatriculate.

Din acest mod de operare, a rezultat că între inculpaţi a existat o înţelegere frauduloasă, aceştia acţionând concertat, realizându-se, astfel, elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire (respectiv, de aderare sau sprijinire) a unui grup infracţional organizat.

Examinând facturile fiscale aflate la dosar, prima instanţă a constatat că, în perioada 6 aprilie - 18 septembrie 2007, societatea GGG. SRL s-a aprovizionat cu următoarele produse petroliere: 161.488 kg de "diluant" în valoare totală de 423.404,31 RON, 149.360 kg de ulei tip x în valoare totală de 323.483,89 RON şi 117.680 kg de ulei x, în valoare totală de 290.930,96 RON, achiziţionate de la un singur furnizor - societatea KKK. SRL; şi 536.398 kg de "diluant" în valoare totală de 1.411.052,11 RON, cantitate achiziţionată de la SC LLL. SA. În conformitate cu facturile fiscale emise de SC GGG. SRL, s-a constatat că, în luna august 2007, au fost întocmite facturi fiscale prin care au fost livrate către societăţile beneficiare cantităţile de 1.929.269 lt. de "motorină Euro", în valoare totală de 5.607.690,77 RON şi de 26.040 lt. de "diluant", în valoare totală de 67.862,84 RON

În urma analizei documentelor puse la dispoziţie, s-a constatat că pentru perioada respectivă nu există documente de evidenţă tehnico-operativă şi contabilă pentru justificarea vânzărilor de "Diluant", "Ulei TE 6A" şi "Ulei JJJ." şi nici documente care să justifice aprovizionări de "Motorină euro".

În vederea stabilirii prejudiciului pentru infracţiunea de înşelăciune, conform înscrisurilor existente la dosar, s-a procedat la calcularea preţului mediu de aprovizionare, a preţului mediu de vânzare, stabilirea diferenţei între preţul mediu de vânzare şi preţul mediu de aprovizionare precum şi a diferenţei totale între preţul de vânzare şi preţul de achiziţie al produselor livrate.

Preţul mediu de aprovizionare a fost determinat prin raportarea valorii totale a aprovizionărilor (2.448.871 RON) cu produse petroliere la cantitatea totală (1.184.913 litri) a acestora, rezultând un preţ mediu de 2,07 RON/litru. Preţul mediu de vânzare a fost determinat prin raportarea valorii totale a vânzărilor de motorina facturate (5.607.690,77 RON) la cantitatea totală (1.929.269 litri) a acestora, rezultând un preţ mediu de 2,90 RON/litru. Diferenţa intre preţul mediu de vânzare (2,90 RON/litru) şi preţul mediu de aprovizionare (2,07 RON/litru) este în suma de 0,83 RON/litru. Totalul diferenţă între preţul de vânzare şi preţul de achiziţie al produselor vândute a fost determinat prin înmulţirea diferenţei între cele două preţuri medii (0,83 RON/litru) cu cantitatea totală de "motorina" facturată (1.929.269 litri), rezultând suma de 1.601.293 RON, care reprezintă prejudiciul total constatat conform cerinţelor obiectivului nr. 3 din Ordonanţa nr. 14/D/P/2007 din data de 18 martie 2008.

S-a concluzionat că cercetările efectuate şi probele administrate în cauză evidenţiază faptul că inculpaţii A., J. şi K. au cauzat întregul prejudiciu, participarea inculpaţilor E. şi B. fiind mai redusă, primul participând la cauzarea unui prejudiciu în suma de 85.008,6 RON, iar cel de-al doilea la cauzarea unui prejudiciu în sumă de 406.514 RON.

Cu privire la conturile bancare ale SC GGG. SRL şi sumele de bani retrase din acestea, constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în urma analizei documentelor existente la dosarul cauzei a concluzionat că societatea a avut conturi bancare deschise la următoarele bănci:

1. XXX. - cont nr. x - perioada 7 martie 2007 - 2 noiembrie 2007, din care a fost retrasă în numerar suma totală de 652.899 RON, de către inculpatul K. cu justificarea diverse, sumă care provine din încasări de la diverşi ordonatori şi din transferuri de sold din alte conturi bancare aparţinând SC GGG. SRL. Ulterior datei de 27 august 2007, deşi inculpatul K. nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii comerciale, acesta a continuat să efectueze operaţiuni de retragere în numerar, fiind retrasă suma de 191.107 RON.

2. L. - cont nr. x - perioada 13 martie 2007 - 17 septembrie 2007, din care a fost retrasă în numerar suma totală de 371.390 RON, de către inculpatul K., ce provenea din încasări de la diverşi ordonatori şi din transferuri de sold din alte conturi bancare aparţinând SC GGG. SRL. Ulterior datei de 27 august 2007, deşi inculpatul K. nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii comerciale, acesta a efectuat operaţiuni de retragere în numerar, în valoare de 17.100 RON.

3. YYY. - cont nr. x - perioada 9 martie 2007-20 septembrie 2007, din care a fost retrasă în numerar suma totală de 889.555 RON, de către inculpatul K., din care suma în cuantum de 614.270 RON cu justificarea diverse, iar suma în cuantum de 275.285 RON cu justificarea restituire împrumut. Din întreg probatoriul administrat în cauză, nu s-a constatat existenţa unui împrumut al inculpatului K. către societate, reţinându-se că sumele de bani retrase în numerar provin din încasări de la diverşi ordonatori şi din transferuri de sold din alte conturi bancare aparţinând SC GGG. SRL. Ulterior datei de 27 august 2007, deşi inculpatul K. nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii comerciale, a efectuat operaţiuni de retragere în numerar, în valoare de 292.735 RON.

4. M. - cont nr. x - perioada 5 aprilie 2007 - 12 septembrie 2007, din care a fost retrasă în numerar suma de 189.690 RON de către inculpatul K., cu justificarea "diverse", sumă ce provenea din încasări de la diverşi ordonatori şi din transferuri de sold din alte conturi bancare aparţinând societăţii GGG. SRL. Ulterior datei de 27 august 2007, au fost efectuate operaţiuni de retragere în numerar, în valoare de 30.000 RON, de către inculpatul K., deşi acesta nu mai avea nicio calitate în societate.

De asemenea, s-a reţinut că, după data de 27 august 2007, inculpatul K. a continuat să retragă în numerar suma totală de 530.942 RON (191.107 RON de la XXX., 17.100 RON de la L., 292.735 RON de la YYY. şi 30.000 RON de la M.).

Sumele de bani obţinute de inculpaţi ca urmare a valorificării produselor petroliere neaccizate ca şi "motorină" au fost folosite de aceştia, pe de o parte, pentru achitarea contravalorii produselor achiziţionate de la furnizori, iar, pe de altă parte, au fost retrase în numerar şi însuşite. Din declaraţiile inculpatului K. a rezultat că sumele de bani retrase în numerar au fost predate într-o anumită parte inculpatului A., o altă parte inculpatului J. şi o anumită cotă reţinută de acesta.

În ceea ce priveşte faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a reţinut că inculpatul D., aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, l-a cunoscut în penitenciar pe coinculpatul B., prin intermediul căruia a intrat în legătură şi cu A.. La propunerea inculpaţilor A. şi B., inculpatul D. a acceptat sa se înfiinţeze o societate comercială în care să aibă calitatea de asociat şi administrator, prin intermediul căreia să desfăşoare activităţi de comercializare a produselor petroliere, fiind, astfel, folosit drept paravan pentru comercializarea ilicită a produselor petroliere, B. punând la dispoziţie spaţiul din comuna Târgşoru Vechi, sat Strejnicu, jud. Prahova, necesar înfiinţării societăţii SC G. SRL.

În acelaşi timp, inculpatul A. i-a propus inculpatului I. şi acesta a acceptat să înfiinţeze, în anul 2006, societăţile comerciale N. SRL şi O. SRL, prin intermediul cărora au fost efectuate activităţi ilicite de comercializare a unor cantităţi importante de produse petroliere, cei doi întocmind şi folosind documente false.

Inculpaţii D., E. şi I. au acceptat propunerile inculpatului A. în schimbul obţinerii unor sume de bani din comercializarea ilicită a produselor petroliere (respectiv au primit importante sume de bani pentru fiecare transport de produse petroliere şi pentru fiecare extragere de sume de bani), beneficiarul principal al sumelor fiind cel din urmă. S-a reţinut că inculpaţii au avut sarcini distincte în cadrul grupului infracţional organizat, după cum urmează: obţinerea de la autorităţile statului a documentelor de evidenţă contabilă (facturi, avize de însoţire marfa), ştampile, efectuarea de operaţiuni bancare de care s-a ocupat inculpatul D., efectuarea de aprovizionări de la furnizori de subproduse petroliere, de care s-au ocupat inculpaţii A. şi B., de vânzarea către beneficiari a subproduselor petroliere ca şi carburanţi auto prin contrafacerea documentelor de livrare ocupându-se inculpaţii F. şi B.

În luna ianuarie 2008, Garda Financiară, secţia Prahova, a sesizat efectuarea unor activităţi ilicite cu produse petroliere de către inculpaţii A., D., B., I. prin intermediul societăţilor SC G. SRL, SC N. SRL şi SC O. SRL

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că administratorii societăţilor G. SRL, N. SRL şi O. SRL nu au întocmit nici un fel de evidenţă contabilă privitoare la activităţile comerciale efectuate prin intermediul societăţilor lor şi nu au făcut nici un fel de raportări la autorităţile fiscale ale statului, activităţi care intră în sfera ilicitului penal, ca urmare a gravelor încălcări ale legislaţiei contabilităţii. Obiectul principal al activităţilor ilicite a grupului infracţional l-a constituit aprovizionarea de la unităţile producătoare de produse petroliere, îndeosebi de la HHH., fie direct, fie prin intermediul altor societăţi comerciale, de subproduse petroliere, neaccizate, îndeosebi ulei TE 6 şi revânzarea lor ca şi carburanţi auto, în principal motorină (deşi în realitate erau subproduse petroliere), motorina valorificându-se în mod legal numai cu acciza inclusă în preţ.

Pentru a îngreuna cât mai mult identificarea, inculpaţii, cu ocazia întocmirii documentelor contrafăcute (facturi fiscale, declaraţii de conformitate şi rapoarte de inspecţie), au menţionat date false privitoare la numerele de înmatriculare ale mijloacelor auto cu care s-au transportat produsele petroliere: datele de identificare ale delegaţilor, date privitoare la calitatea produsului livrat societăţilor beneficiare, în unele facturi fiscale de livrare au inserat numere de înmatriculare atribuite unor autoturisme mărcile x sau numere de înmatriculare care nu figurează în bazele de date ale Inspectoratului General al Poliţiei Române privind înmatricularea autovehiculelor, ca atribuite unor autovehicule. Inculpaţii au mai consemnat în facturile fiscale seriile unor acte de identitate ca aparţinând unor persoane delegate, inexistente în bazele de date verificate de Direcţia Judeţeană de Evidentă a Persoanelor Prahova.

Din probatoriul administrat, a rezultat că, încă de la începutul activităţii infracţionale, a existat o înţelegere între inculpaţii A., D. şi B. pentru înfiinţarea SC G. SRL, aceştia hotărând să deruleze activităţi ilicite de comercializare a unor produse petroliere neaccizate ca şi carburanţi auto respectiv motorină, având acciza inclusă în preţ, activităţi care să nu fie evidenţiate în nici un fel în contabilitate, eludând plata taxelor şi impozitelor prevăzute de legislaţia fiscală.

Inculpatul D., conform declaraţiilor din faza de urmărire penală, urma să primească un procent din câştigurile ilicite, respectiv câte 150 RON la fiecare 10.000 RON retraşi din conturile bancare. În acelaşi mod a procedat inculpatul A. şi cu un alt membru al grupului infracţional, inculpatul E., acesta urmând să primească, potrivit declaraţiilor sale, câte 150 - 200 euro la fiecare transport de carburanţi efectuat.

Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că, prin intermediul societăţii G. SRL, administrată de inculpatul D., acesta, împreună cu inculpaţii A., E. şi B., ultimii doi având contribuţii diferite, au valorificat, prin întocmirea de documente false, produsele petroliere achiziţionate şi neaccizate, ca şi carburanţi auto, diferenţa dintre preţul obţinut de inculpaţi, prin inducerea în eroare a beneficiarilor, şi valoarea reală, reprezentând contravaloarea prejudiciului.

Totodată, a rezultat că, în perioada de timp în care a desfăşurat activităţi comerciale, SC G. SRL nu s-a aprovizionat cu nici o cantitate de motorina, dar a valorificat produse de calitate inferioară drept motorină şi, deşi s-a aprovizionat cu produse petroliere neaccizate, acestea nu au fost valorificate. Inculpatul A. a avut la dispoziţie facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, semnate de către D. şi ştampila SC G. SRL, toate acestea fiind remise primului în mai multe rânduri.

În perioada martie 2006 - noiembrie 2007, prin intermediul SC G. SRL Strejnicu, inculpaţii s-au aprovizionat cu 285.944 kilograme uleiuri tip TE 6A, în valoare de 779,102,64 RON, 13.120 kilograme uleiuri tip SR 2, în valoare de 34.820,30 RON, 452.759 kilograme diluant în valoare de 1.373.851,58 RON, 183.700 kilograme white spirit în valoare de 505.140,86 RON şi 23.740 kilograme ZZZ. SE 80/115, în valoare de 57.515,08 RON. În aceeaşi perioadă de timp, respectiv aprilie 2006 - octombrie 2007, s-a constatat că SC G. SRL a livrat numai carburanţi auto, respectiv cantitatea de 1.355.324 litri de pretinsă motorină euro în valoare de 4.135.542,80 RON şi 91.653 litri de pretinsă benzină premiun 2 în valoare de 292.151,55 RON.

În urma verificărilor şi investigaţiilor efectuate, au fost identificaţi şi beneficiarii mărfurilor livrate ca şi carburanţi auto de către inculpaţi, printre aceştia fiind SC C. SA Reghin, SC AAAA. SRL Feteşti, SC UUU. SRL Sâmbăteni, Jud. Arad, SC BBBB. SRL Sâmbăteni, Jud. Arad, SC RRR. SRL Vaslui, Jud. Vaslui, SC NNN. SRL Baia Mare, SC OOO. SRL Satu Mare, SC H. SRL, SC VVV. SRL Sibiu, Jud. Sibiu, SC CCCC. SRL Petrila, aceste persoane fiind vătămate prin infracţiunea de înşelăciune.

Pentru a induce în eroare persoanele vătămate, beneficiare ale produselor petroliere valorificate ca şi motorină, inculpatul A., alături de E. şi B., a avut în vedere ca vânzarea acestora să se facă la un preţ sub cel practicat pe piaţa liberă, incluzând, totodată, în preţul de vânzare, în majoritatea cazurilor, însă nu distinct, transportul acestor produse până la locul de descărcare, respectiv staţii DDDD. De asemenea, pentru a le crea convingerea beneficiarilor că produsul pe care îl oferea spre vânzare ar fi motorină, inculpaţii au contrafăcut declaraţii de conformitate, rapoarte de inspecţie, documente ce "proveneau" de la WWW. SA Bucureşti, Sucursala Petrobrazi, în care consemnau date nereale privitoare la produsul vândut drept "motorină", cantităţi şi mijloacele de transport. În aceste documente s-a consemnat ca beneficiar SC G. SRL, care, însă, nu a fost beneficiară a niciunei cantităţi de motorină furnizată de WWW. SA Bucureşti, Sucursala Petrobrazi. Asemenea înscrisuri au fost contrafăcute şi folosite de inculpaţii A., D. şi B.

Conform constatării tehnico-ştiinţifice efectuate, s-a concluzionat că, prin activităţile ilicite desfăşurate prin intermediul SC G. SRL, s-a cauzat un prejudiciu total în sumă de 1.056.293 RON, care se reţine în sarcina inculpaţilor A. şi D., la care au contribuit şi inculpaţii E., pentru suma de 230.861,72 RON, şi B., în sarcina căruia se reţine un prejudiciu cauzat în sumă de 69.708,43 RON.

Inculpatul A. a urmărit în mod constant ca beneficiarii produsului petrolier, respectiv "motorină", să achite contravaloarea acesteia, făcând demersuri constante pe lângă aceştia (conform declaraţiilor reprezentanţilor societăţilor beneficiare, proceselor-verbale de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor şi comunicărilor telefonice, biletelor la ordin, în copie şi în original, aparţinând unor beneficiari, consemnărilor din agendele personale ale inculpatului A., agende ridicate cu ocazia percheziţiei autoturismului xX5).

Din analiza rulajelor de cont aparţinând SC G. SRL, s-a constatat că o parte din sumele de bani virate de aceşti beneficiari finali au fost folosite pentru achitarea de către inculpaţi a contravalorii produselor petroliere neaccizate, achiziţionate de la furnizori. Din întreg probatoriul administrat a rezultat în mod univoc faptul că SC G. SRL nu a achiziţionat astfel de produs.

S-a reţinut că aceste manopere frauduloase folosite de inculpaţi, care au achiziţionat marfă de calitate inferioară, scutită de taxe şi accize, după care au vândut-o prezentând-o drept un produs de calitate superioară, respectiv "motorină", purtătoare de taxe şi accize, însuşindu-şi valoarea acesteia din urmă, constituie infracţiunea de înşelăciune în formă calificată şi continuată. Operaţiunile bancare, plăţile şi ridicările de numerar din conturile SC G. SRL erau strict controlate de inculpatul A., care, în foarte multe situaţii, aşa cum a declarat şi inculpatul D., îl însoţea personal la unitatea bancară la care urma să efectueze aceste operaţiuni. S-a mai reţinut că, într-o geantă neagră aparţinând inculpatului A., găsită în autoturismul folosit de acesta, s-au identificat documente aparţinând acestei societăţi: ordine de ridicare numerar, în alb emise de M., având ştampila SC G. SRL, unele şi cu semnătură, factura fiscală nr. x din 7 septembrie 2007, exemplar roşu, aparţinând SC G. SRL, completată, copie xerox a cărţii de identitate a lui D., bilet cu număr cont bancar al aceleiaşi societăţi deschis la XXX., bilet la ordin emis de SC UUU. SRL pentru suma de 69.000 RON.

Inculpatul A. îşi întocmea evidenţe personale cu privire la sumele de bani încasate de la beneficiarii "motorinei" comercializate, cantităţi de produse petroliere aprovizionate, sume de bani ridicate din conturi bancare, persoane implicate în afacerile ilegale, pseudonimele acestora, sume de bani împărţite cu aceştia, sume de bani calculate ca şi "profit".

Cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 6 noiembrie 2007 asupra autoturismului marca x numărul x, asupra inculpatului A. s-au găsit două agende personale de culoare verde, iar, în interiorul unei serviete diplomat, care îi aparţinea aceluiaşi inculpat, au fost identificate un număr foarte mare de înscrisuri aparţinând unor societăţi comerciale: SC G. SRL Strejnicu, SC O. SRL Arad, SC N. SRL, SC EEEE. SRL, SC FFFF. SRL, SC GGGG. SRL, SC HHHH. SRL., SC IIII. SRL Bucureşti, SC JJJJ. SRL Botoşani, SC KKKK. SRL Constanţa, SC LLLL. SRL Săcele, SC MMMM. SRL Constanţa, SC NNNN. SRL, SC OOOO. S.R.L; WWW. SA, Sucursala Petrobrazi, ZZZ. SA, respectiv facturi fiscale, completate şi necompletate, avize de însoţire a mărfii, completate şi necompletate, declaraţii de conformitate completate şi necompletate, ordine de plată ce poartă semnături în alb, necompletate, copii certificate de înmatriculare, ordine de compensare, certificat de înregistrare şi documentele de înfiinţare, în original, aparţinând SC EEEE. SRL, în respectiva servietă fiind găsită şi ştampila acestei societăţi. S-a apreciat că este lipsit de relevanţă faptul că inculpatul A. a negat ulterior că servieta îi aparţine, prima declaraţie fiind cea care reflectă adevărul întrucât inculpatul nu a prezentat nici un motiv rezonabil al acestei schimbări de declaraţii.

De asemenea, s-a reţinut că, într-o sacoşă găsită în acelaşi autoturism şi despre care inculpatul a declarat că îi aparţine, au fost găsite documente, chitanţe, extrase de cont aparţinând inculpatului A. ori SC MMM. SRL, bilete la ordin în copie emise de SC NNN. SRL către SC N. SRL şi către SC GGG. SRL, ordine de plată ale societăţilor GGG. SRL şi G. SRL, chitanţe de depunere numerar la XXX. pe numele inculpatului D.. În autoturismul inculpatului A. au mai fost identificate şi alte înscrisuri aparţinând societăţilor SC MMM. SRL, SC PPPP. SRL, SC QQQQ. SRL, o declaraţie de conformitate emisă de HHH. SA Câmpina, factură fiscală aparţinând SC LLLL. SRL, necompletată, dar purtând ştampila societăţii, rapoarte de încercări şi de inspecţie, emise de RRRR. şi SSSS., ştampile aparţinând societăţilor G. SRL şi GGG. SRL.

În cauză au fost dispuse şi s-au efectuat de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciul Criminalistic, două constatări tehnico - ştiinţifice grafoscopice, în scopul identificării autorilor documentelor falsificate şi folosite de inculpaţi în activitatea infracţională.

În ceea ce priveşte SC G. SRL, inculpatul A. a falsificat un mare număr de documente, reţinute de altfel şi de constatarea tehnico - ştiinţifice grafoscopică, după cum urmează: facturile fiscale seria x şi numerele: x din 8 aprilie 2006; x din 17 aprilie 2006; x din 24 aprilie 2006; x din 25 aprilie 2006; x din 16 iunie 2006; x din 8 iunie 2006; x din 24 iunie 2006; x din 4 iulie 2006; x din 12 iulie 2006; x din 11 iulie 2006; x din 22 iulie 2006; x din 7 august 2006; facturile fiscale seria x şi numerele: x din 28 august 2007; x din 10 septembrie 2007; x din 8 septembrie 2007; x din 26 septembrie 2007; x din 13 septembrie 2007; x din 28 septembrie 2007; x din 18 septembrie 2007; x din 20 septembrie 2007.

Pentru a induce în eroare beneficiarii de subproduse prezentate drept motorină, inculpatul A. a completat cu date nereale mai multe declaraţii de conformitate în care apare ca beneficiar al SNP WWW. SA, Sucursala Petrobrazi, şi SC G. SRL. S-a reţinut că, în anumite situaţii, inculpatul A. şi-a luat măsuri de precauţie, nesemnând facturi fiscale şi impunând ca acestea să fie semnate de către inculpatul D.. Inculpaţii E. şi B. au completat cu date nereale, în mod repetat, mai multe facturi fiscale false şi declaraţii de conformitate. Inculpatul E. a completat cu date false facturile fiscale seria x, numerele: x din 14 iulie 2006; x din 19 iulie 2006; x din 22 iulie 2006; x din 27 iulie 2006; x din 5 august 2006; x din 16 august 2006; x din 28 august 2006, factura fiscală seria x. nr. x din 19 octombrie 2007 şi facturile fiscale seria x. numerele: x din 7 septembrie 2007; x din 18 septembrie 2007, în situaţia altor facturi fiscale nerespectând ordinea datelor de livrare.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. x din data de 2 iunie 2008, efectuat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciul Criminalistic, a rezultat că inculpatul B. a completat cu date nereale un număr mare de documente (facturi fiscale şi rapoarte de inspecţie) în numele societăţilor SC G. SRL şi SC GGG. SRL. Astfel, în ceea ce priveşte SC G. SRL, inculpatul B. a completat cu date nereale facturile fiscale x nr. x din 31 mai 2006 şi factura fiscală nr. x din 10 septembrie 2007. Acelaşi inculpat a contrafăcut declaraţiile de conformitate nr. 27 din 14 iulie 2006 şi nr. 155 din 18 iulie 2006, ce au fost folosite de acesta împreună cu inculpatul E., valorificând cu ajutorul facturilor nr. x din 14 iulie 2006 şi nr. x din 19 iulie 2006, cantităţi de subprodus petrolier fără acciză inclusă în preţ drept "motorină", la societatea AAAA. SRL Feteşti.

S-a apreciat că folosirea în mod repetat, în perioada anilor 2006 - 2007, de către inculpaţii A., E. şi B., a facturilor fiscale ale societăţii G. SRL în care s-au inserat date necorespunzătoare dovedeşte fără echivoc existenta unei înţelegeri prealabile între aceştia şi a unei rezoluţii unice privitoare la săvârşirea infracţiunilor.

De asemenea, s-a constatat că, din contul x deschis la XXX., inculpatul D. a retras, în perioada 22 martie 2006 - 05.11.2007, suma totală de 959.171 RON, acesta continuând să retragă sume de bani şi ulterior datei de 20 septembrie 2006 (când a cesionat părţile sociale), retrăgând suma de 381.626 RON, până la data de 5 noiembrie 2007. Inculpatul D. a procedat în mod asemănător şi cu contul deschis la M.. nr. x, retrăgând în intervalul 05 mai 2006 - 26 octombrie 2007 suma totală de 682.070 RON. Ulterior datei de 20 septembrie 2006, acelaşi inculpat a retras în numerar suma de 461.150 RON. Din contul deschis la YYY. nr. x, acelaşi inculpat a retras în intervalul 19 mai 2006 - 30 octombrie 2007, suma totală în cuantum de 398.598 RON, din care după data de 20 septembrie 2006 (deşi la această dată cesionase părţile sociale) a retras suma de 238.840 RON. Inculpatul D. a declarat în sensul că operaţiunile au fost efectuate sub stricta supraveghere a inculpaţilor A. şi B., fapt care s-a apreciat de către prima instanţă că demonstrează săvârşirea infracţiunii de constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat.

S-a constatat că inculpatul A. a asigurat cesionarea părţilor sociale ale societăţii G. SRL către numitul TTTT. de către inculpatul D..

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a reţinut că aceasta este pe deplin dovedită ca fiind săvârşită de inculpatul D., care a avut calitatea de administrator al SC G. SRL şi nu a ţinut nicio evidenţă contabilă.

S-a reţinut că inculpatul A., în perioada anilor 2006 - 2007, a folosit societăţile SC N. SRL şi SC O. SRL în aceeaşi modalitate în care a folosit SC G. SRL.

În primăvara anului 2006, inculpatul A. l-a atras în activitatea infracţională pe inculpatul I. (acesta a fost scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat), care a acceptat propunerea primului de a înfiinţa o societate comercială pe numele său prin intermediul căreia să desfăşoare activităţi de comercializare de produse petroliere. Ca urmare, în luna august 2006, inculpatul I. a înfiinţat societatea N. SRL, cu sediul social în localitatea Vărsând, Jud. Arad, în care avea calitatea de asociat unic şi administrator, obiectul principal de activitate al societăţii fiind comercializarea de produse petroliere. Potrivit înţelegerii dintre cei doi, după obţinerea facturilor fiscale, avizelor de însoţire a mărfii şi a ştampilelor societăţii, inculpatul I. a procedat la transmiterea, în mod repetat, până în luna decembrie 2006, a trei carnete cu facturi fiscale, a trei carnete cu avize de însoţire marfa şi a unei ştampile a societăţii inculpatului A.

După ce a intrat în posesia facturilor şi ştampilei SC N. SRL, inculpatul A., având facturile fiscale semnate "în alb" de către I., a procedat, în perioada următoare (august - decembrie 2006), la desfăşurarea unor activităţi ilegale de valorificare a unor produse petroliere neaccizate (Ulei TE6A), în calitate de carburanţi auto, îndeosebi motorină, către o serie de societăţi comerciale printre care C. SA Reghin, AAAA. SRL Feteşti, OOO. SRL Satu Mare, NNN. SRL Baia Mare, VVV. SRL Sibiu, QQQ. SRL Satu Mare, PPP. SRL Sibiu şi altele, contrafăcând documente de livrare, în care a consemnat date necorepunzătoare adevărului privitoare la produsul valorificat, la mijloacele de transport folosite şi la persoanele delegate. Pe baza documentelor identificate şi ridicate, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, pentru a se stabili prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii A. şi I., prin intermediul societăţilor N. SRL şi O. SRL.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 784 din 24 noiembrie 2008, a rezultat că, în perioada septembrie - decembrie 2006, SC N. SRL s-a aprovizionat, în baza documentelor identificate, numai prin intermediul a două societăţi (UUUU. SRL şi VVVV. SRL), cu o cantitate 588.424 litri Ulei TE 6A, în valoare totală de 1.165.372,8 RON. Aproximativ în aceeaşi perioadă de timp, în baza documentelor contrafăcute puse la dispoziţie de către inculpatul I., inculpatul A. a valorificat prin intermediul SC N. SRL cantitatea de 1.372.112 litri motorină euro, în valoare totală de 4.281.822,56 RON.

Din probatoriul administrat a rezultat că SC N. SRL nu s-a aprovizionat, în toată această perioada de timp în care inculpatul a desfăşurat activităţile ilicite, cu nicio cantitate de motorină, dar a valorificat cantitatea de motorină indicată anterior. De asemenea, din niciun alt înscris nu a rezultat că societatea N. SRL a valorificat cantităţi de ulei TE 6A, concluzia fiind, în mod univoc, în sensul că inculpatul a valorificat produsul ulei TE 6A neaccizat ca şi motorină cu acciza inclusă în preţ. În baza documentelor existente la dosar s-a stabilit, aşa cum se reţine şi în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cauzarea unui prejudiciu prin activităţile ilicite desfăşurate prin intermediul SC N. SRL, în sumă de 1.564.207,68 RON, această sumă reprezentând diferenţa valorică dintre produsele achiziţionate şi cele vândute.

Ca urmare a unor neînţelegeri între inculpatul A. şi inculpatul I., inculpatul I. a cedat părţile sociale ale SC N. SRL inculpatului J. şi numitului WWWW..

Totodată, s-a reţinut că inculpatul A. i-a propus inculpatului I. să înfiinţeze o altă societate prin intermediul căreia să desfăşoare în continuare activităţi ilicite de comercializare a produselor petroliere neaccizate (Ulei TE6A), ca şi carburanţi auto, motorină şi benzină cu acciza inclusă în preţ, în acest sens fiind înfiinţată societatea comercială SC O. SRL Arad, prin intermediul căreia, în perioada ianuarie - februarie 2007, au fost comercializate produse petroliere neaccizate (Ulei TE6A), ca şi carburanţi auto, motorină şi benzină cu acciza inclusă în preţ. Aşa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 24 noiembrie 2008, prin intermediul acestei societăţi s-au valorificat, folosind documente falsificate, cantităţile de 258.943 litri motorină euro în valoare de 754.235,92 RON şi 22.259 litri benzină în valoare de 61.988,76 RON, în condiţiile în care societatea nu s-a aprovizionat cu nicio cantitate din aceste produse. Printre societăţile beneficiare ale acestor cantităţi de motorină şi benzină au fost SC VVV. SRL Sibiu, SC NNN. SRL Baia Mare, SC PPP. SRL Sibiu, SC MMM. SRL Veştem, Sibiu, SC QQQ. SRL Satu Mare şi altele. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit un prejudiciu în cuantum de 816.224,38 RON.

Practic, inculpatul A., ca urmare a activităţilor infracţionale desfăşurate prin intermediul societăţilor SC G. SRL, SC N. SRL şi SC O. SRL, a cauzat un prejudiciu total de 3.436.725,06 RON, inculpatul I. contribuind, prin actele sale de complicitate prin intermediul societăţilor N. SRL şi O. SRL, la cauzarea unui prejudiciu în sumă de 2.380.432,06 RON.

S-a mai reţinut că, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul I., în calitate de administrator al celor două societăţi anterior menţionate nu a evidenţiat în evidenţele contabile, în niciun fel, activitatea comercială desfăşurată şi nici nu a depus actele obligatorii în faţa autorităţilor fiscale competente până la data cesionării firmei. Activitatea infracţională a continuat să fie desfăşurată, prin intermediul SC O. SRL, până în luna martie 2007, acţiunile inculpatului I. fiind coordonate de inculpatul A.

Din Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică nr. x din 23 mai 2008, a rezultat că inculpatul A. a completat cu date nereale un număr de peste 20 de facturi fiscale, aparţinând societăţilor SC N. SRL şi SC O. SRL

Cu privire la conturile bancare ale SC N. SRL şi SC O. SRL şi la sumele de bani retrase din acestea, constatarea tehnico - ştiinţifică efectuată, în urma analizei documentelor existente la dosarul cauzei, a concluzionat că societăţile au avut conturi deschise la băncile XXX., L., M.. şi YYY. Din conturile nr. x şi nr. x, deschise la XXX. inculpatul I., singura persoană care avea dreptul de a face operaţiuni bancare, a retras, în perioada 4 aprilie 2006 - 9 martie 2007, suma de 792.870,21 RON. Inculpatul a procedat în mod similar cu contul deschis la L. nr. x, retrăgând, în intervalul 11 august 2006 - 12 martie 2007, suma totală de 472.150 RON, cu cele deschise la M.. nr. x şi nr. x, din care a retras, în intervalul 28 august 2006 - 09 martie 2007, suma totală de 338.980 RON, precum şi cu contul deschis la YYY. nr. x, retrăgând, în intervalul 06 noiembrie 2006 - 12 februarie 2007, suma totală de 177.000 RON, în total inculpatul I. retrăgând din conturile celor două societăţi suma de 1.781.000,21 RON.

Din această sumă, în aceeaşi perioadă de timp, la indicaţia inculpatului A. şi potrivit înţelegerii avută cu acesta, inculpatul I., în mod repetat, a depus, în numerar, în contul primului, sume de bani în valoare totală de 1.184.755 RON, provenind din infracţiunile de înşelăciune săvârşite de cei doi.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că inculpatul I. nu a avut nici un fel de datorii către inculpatul A. ori către persoane aflate în legături cu acest inculpat, astfel încât nu există nicio justificare de natură legală pentru depunerea sumelor de bani în conturile acestuia, instanţa de fond apreciind că sunt, astfel, realizate elementele de tipicitate al infracţiunii de spălare a banilor în sarcina inculpatului A., respectiv a complicităţii la această infracţiune, în sarcina inculpatului I.

Ca urmare a analizării întregului probatoriul administrat, atât în cursul urmăririi penale (în Dosarul penal nr. x/2007 şi în Dosarul penal nr. x/2008), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a apreciat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, apărările acestora fiind înlăturate.

Instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea unui asemenea grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este deplin dovedită în privinţa inculpaţilor A., J., K., E., B. şi D., din probatoriul administrat, rezultând, în mod indubitabil, caracterul organizat al activităţii infracţionale derulate de cei 6 inculpaţi, acţiunile fiind coordonate, iar existenţa unei ierarhii în cadrul grupului fiind dovedită (inculpatul A., având rolul cel mai important).

Deşi formal inculpatul A. nu a avut nicio calitate în cele două societăţi comerciale, asociat ori administrator, în realitate a controlat întru totul activitatea derulată de aceste societăţi, fapt dovedit prin declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cele de percheziţie, în posesia acestui acuzat găsindu-se numeroase documente şi ştampile aparţinând acestor societăţi comerciale de tip fantomă, cu care a pretins că nu a avut nicio legătură.

Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că inculpaţii J., K. şi D. au avut un rol foarte important în cadrul grupului infracţional organizat prin folosirea societăţilor comerciale în care au avut calitatea de asociaţi şi administratori (SC GGG. SRL şi SC G. SRL), acţionând sub coordonarea directă a inculpatului A., care nu ar fi putut să pună în practică derularea activităţilor infracţionale fără activitatea societăţilor comerciale cu comportament tip fantomă. Totodată, inculpaţii E. şi B. au avut un rol important în cadrul grupului infracţional organizat, sprijinindu-l la vânzarea produselor petroliere şi la derularea unor activităţi necesare realizării scopului (precum falsificarea facturilor).

Apărările inculpatului A., în sensul că nu are legătură cu grupul infracţional organizat, nefiind vinovat de constituirea acestuia deoarece nu a avut nicio calitate legală (asociat sau administrator al societăţilor comerciale SC GGG. SRL, SC G. SRL, SC N. sau SC O. SRL), au fost infirmate de întreg probatoriul administrat, cea mai concludentă probă fiind procesul-verbal de percheziţie, din care rezultă că în posesia acestuia au fost găsite înscrisuri şi ştampile ale societăţilor comerciale implicate în activitatea infracţională, precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Şi apărarea inculpatului B., în sensul că nu avea cum să adere la grupul infracţional organizat deoarece a avut o contribuţie în mod vădit minoră şi nu ar fi avut reprezentarea existenţei unui grup infracţional organizat (care, în opinia inculpatului, nici nu există), a fost înlăturată, arătându-se că, deşi doar a aderat la grupul deja constituit, acest aspect este suficient pentru a se întruni elementele de tipicitate ale infracţiunii.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că toţi inculpaţii au săvârşit infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (sub forma autoratului sau sub forma complicităţii în cazul inculpaţilor K., B. şi I.). Astfel, s-a arătat că, în perioada 2006 - 2007, au fost folosite mai mai multe societăţi de tip fantomă (SC GGG. SRL, SC G. SRL, SC N. SRL şi SC O. SRL), care nu au ţinut nicio formă de contabilitate, încălcând în mod grav prevederile Legii nr. 82/1991 şi ale celorlalte acte normative subsecvente din domeniul contabilităţii, şi prin intermediul cărora s-au efectuat tranzacţiile frauduloase cu produsele petroliere inferioare, prezentate drept motorină sau alte produse petroliere superioare. S-a considerat că grava încălcare a legislaţiei contabilităţii, prin neţinerea niciunei evidenţe contabile, reprezintă o probă evidentă în sensul folosirii acestor societăţi comerciale în scop fraudulos, dar şi în sensul încercării inculpaţilor de a înlătura eventualele mijloace de probă ale derulării activităţii infracţionale.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv a complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, instanţa a apreciat că, din probele administrate, rezultă în mod indubitabil realizarea elementelor de tipicitate a faptei şi comiterea acesteia de către inculpaţi. Astfel, infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit prin inducerea în eroare a mai multor firme, cărora societăţile comerciale utilizate în mod fraudulos de inculpaţi le-au vândut produse de calitate inferioară, deşi acestea ştiau că achiziţionaseră motorină sau alte produse de calitate superioară. Urmare a inducerii în eroare a persoanelor vătămate, societăţile comerciale aflate sub controlul inculpaţilor au obţinut sume de bani constând în diferenţa de preţ dintre produsele petroliere de calitate inferioară şi preţul motorinei, diferenţă de preţ care a fost încasată în mod ilegal de la societăţile comerciale prejudiciate.

În cauză au fost identificate ca fiind prejudiciate următoarele societăţi comerciale: SC H. SRL, SC C. SA, SC TTT. SRL, SC UUU. SRL, SC MMM. SRL, SC RRR. SRL, SC OOO. SRL, SC PPP. SRL, SC VVV. SRL, SC NNN. SRL, SC QQQ. SRL, SC AAAA. SRL, SC KKK. SRL, SC SSS. SRL, SC CCCC. SRL, BBBB. SRL, două dintre acestea constituindu-se părţi civile.

S-a apreciat că este lipsit de relevanţă, din punctul de vedere al atragerii răspunderii penale a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptul că doar două dintre persoanele vătămate şi-au manifestat voinţa în sensul constituirii de parte civilă (una dintre aceste persoane juridice fiind, între timp, radiată), având în vedere că latura civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, iar infracţiunea de înşelăciune este urmărită din oficiu. Inexistenţa constituirii de parte civilă (cu cele două excepţii menţionate anterior) atrage, însă, confiscarea sumelor de bani obţinute fraudulos de inculpaţi, ca măsură de siguranţă, respectivele sume de bani nefiind folosite pentru despăgubirea părţilor civile.

Deşi în faza de judecată s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-judiciare în specialitatea financiar-contabilă, la dosar a fost depus Raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, astfel încât, pentru reţinerea prejudiciului rezultat din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave au fost reţinute rapoartele de constatare întocmite în faza de urmărire penală. De altfel, cu ocazia punerii în discuţie a acestui aspect, inculpaţii nu au insistat în efectuarea unui nou raport de expertiză financiar-contabilă, motiv pentru care s-a apreciat că nu este necesară efectuarea unei noi astfel de expertize, întrucât ar conduce la tergiversarea nejustificată a cauzei.

S-a mai reţinut, în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune, că inculpaţii au avut reprezentarea faptului că produsele petroliere vândute au fost prezentate în mod fals drept motorină sau alte produse petroliere de calitate superioară (inculpaţii J. şi E. recunoscând acest fapt).

Totodată, instanţa de fond a înlăturat susţinerile inculpatului A., în sensul că nu a avut nicio contribuţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune deoarece nu a avut nicio calitate oficială în cadrul celor patru societăţi comerciale de tip fantomă şi nu s-a produs niciun prejudiciu persoanelor vătămate, având în vedere, pe de o parte, că s-a demonstrat, în mod univoc, că societăţile comerciale prin intermediul cărora s-a realizat activitatea infracţională şi-au desfăşurat activitatea sub directa coordonare a acestui inculpatul (care a luat toate deciziile importante în privinţa lor), iar, pe de altă parte, că neconstituirea ca parte civilă nu are nici un efect asupra laturii penale în cazul acestei infracţiuni.

S-a apreciat că modalitatea în care au acţionat inculpaţii întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, aşa cum este definită de art. 215 C. pen. (1969) şi de art. 244 C. pen., întrucât reprezentanţii societăţilor comerciale care au achiziţionat subproduse petroliere de la societăţile comerciale controlate de inculpaţi au fost induşi în eroare, paguba constând în aceea că au plătit contravaloarea unor produse petroliere superioare, achiziţionând în schimb produse petroliere inferioare, iar folosul material injust reprezentând contravaloarea diferenţei între valoarea reală a subproduselor petroliere şi valoarea obţinută de la societăţile persoane vătămate (care au fost induse în eroare).

De asemenea, nu au fost primite susţinerile inculpatului B., în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată (inculpatul a avut în permanenţă o atitudine de negare sau, cel puţin, de diminuare a responsabilităţii), aşa cum a fost stabilită ca urmare a schimbării încadrării, acestea fiind infirmate de probatoriul administrat. Astfel, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. x din 02 iunie 2008, efectuat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciul Criminalistic, (d.u.p. nr. x/2007), a rezultat că inculpatul B. a completat cu date nereale un număr de 18 ordine de plată în numerar L., 12 ordine de retragere numerar M., 2 avize de însoţire a mărfii şi 19 facturi fiscale aparţinând societăţilor SC G. SRL şi SC GGG. SRL, ceea ce echivalează cel puţin cu intenţia indirectă în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune. De altfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate şi nu pentru autorat, ceea ce presupune acordarea unui ajutor la săvârşirea faptei şi nu realizarea în mod direct a elementului de tipicitate al infracţiunii. De asemenea, inculpatul B. a fost încă de la început la curent cu activitatea desfăşurată de societatea de tip fantomă SC G. SRL, întrucât a pus la dispoziţie sediul social pentru desfăşurarea activităţii de către respectiva firmă, completarea facturilor aparţinând SC GGG. SRL indicând o acţiune concertată, împreună cu coinculpatul A.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în forma autoratului şi a complicităţii, instanţa a reţinut că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi I. sunt pe deplin dovedite. Astfel, inculpatul I., în calitatea sa de asociat şi administrator al societăţilor comerciale SC N. SRL şi SC O. SRL, în perioada august 2006 - martie 2007, a retras din conturile celor două societăţi comerciale suma în cuantum de 1.184.755 RON, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, pe care a depus-o în contul personal al inculpatului A., disimulând provenienţa infracţională a acestei sume de bani. S-a reţinut că nu există nicio justificare de natură legală pentru această retragere de sume de bani din contul celor două societăţi comerciale menţionate anterior şi pentru transferul în contul inculpatului A.. Ca urmare, s-a apreciat că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (art. 23 conform vechii numerotări), iar inculpatul I. a săvârşit complicitate la această infracţiune, deoarece i-a oferit un ajutor efectiv primului pentru spălarea acestei sume de bani.

Instanţa de fond a respins argumentele invocate în apărare de inculpatul A., în sensul că s-ar încălca principiul non bis in idem deoarece acesta nu ar putea fi, în acelaşi timp, condamnat şi pentru săvârşirea unei infracţiuni şi pentru spălarea produsului acestei infracţiuni, arătând că acuzaţia de spălare de bani vizează efectiv o parte din sumele obţinute în mod ilicit, care au fost transferate din conturile a două societăţi comerciale, în care inculpatul I. avea calitatea de asociat şi administrator, în contul de persoană fizică al inculpatului A., disimulându-se astfel caracterul ilicit al provenienţei acestor sume de bani.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşite în formă continuată (art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), instanţa a reţinut că probatoriul administrat a dovedit comiterea acestei infracţiuni de către inculpaţii A., E., B. şi D., care, cu ocazia vânzării frauduloase a produselor petroliere prezentate drept motorină, au completat cu date nereale facturi emise de către SC GGG. SRL, SC G. SRL, SC N. SRL şi SC O. SRL.

Instanţa de fond a reţinut că, din punctul de vedere al vechii legi penale (C. pen. 1969), termenul de prescripţie specială pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea în care a fost săvârşită de inculpaţi, este de 7 ani şi 6 luni, iar potrivit actualei reglementări este de 10 ani, începând să curgă de la data comiterii ultimului act material.

Distinct de aspectele vizând instituţia prescripţiei răspunderii penale, instanţa a apreciat că săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (ca infracţiune mijloc) de către cei patru inculpaţi, chiar dacă răspunderea penală s-a prescris, dovedeşte comiterea infracţiunilor scop, adică a infracţiunilor de înşelăciune, respectiv de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a analizat care lege penală este mai favorabilă inculpaţilor deoarece aceştia au săvârşit infracţiunile în perioada în care era în vigoare vechea reglementare, analiza fiind realizată pentru fiecare inculpat în parte.

Astfel, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B., s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare, avându-se în vedere că, în situaţia concursului de infracţiuni nu prevede un spor obligatoriu de pedeapsă (în comparaţie cu noul C. pen.), iar existenţa mai multor persoane vătămate prin infracţiunea de înşelăciune atrage existenţa mai multor infracţiuni, cu consecinţa inevitabilă a aplicării sporului obligatoriu. De asemenea, s-a ţinut cont de faptul că pentru infracţiunea de fals în înscrisuri, în formă continuată, aşa cum a fost comisă de inculpat, a operat prescripţia răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen. (1969). În plus, în privinţa celor doi inculpaţi s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsele fiind coborâte sub minimul special, întrucât s-a apreciat că executarea unei pedepse mai mari de 10 ani închisoare ar reprezenta o pedeapsă disproporţionată faţă de pericolul social concret al infracţiunilor comise de aceştia. Ca urmare, s-a dispus condamnarea acestora conform dispozitivului.

Totodată, s-a constatat că acţiunea civilă se impune a fi admisă pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv evaziune fiscală. Astfel, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA, având în vedere că aceasta a făcut dovada că a fost prejudiciată ca urmare a cumpărării subproduselor petroliere prezentate drept motorină, şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., D., E., B. şi partea responsabilă civilmente SC G. SRL la plata către partea civilă a sumei de 61.303 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile.

Întrucât partea civilă SC H. SRL a fost radiată, acţiunea civilă formulată de nu a fost soluţionată.

De asemenea, însuşindu-şi parţial concluziile Raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar, instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Administraţia Naţională de Administrare Fiscală, aşa cum a fost precizată, şi a dispus obligarea inculpaţilor la plata către aceasta a despăgubirilor, conform dispozitivului. S-a apreciat că nu se impune obligarea inculpaţilor şi la plata contravalorii accizelor, aşa cum a indicat expertul tehnic judiciar în concluziile expertizei tehnice judiciare, deoarece aceştia nu au vândut, prin intermediul celor trei societăţi comerciale, motorină, ci subproduse petroliere, prezentate în mod fals drept produse petroliere superioare, în special motorină, iar o eventuală admitere integrală a acţiunii civile ar semnifica o dublă sancţionare a acuzaţiilor, atât pe latura penală a înşelăciunii în convenţii şi pe latura civilă a infracţiunii de evaziune fiscală, fapt care s-ar îndepărta de la rigorile procedurii penale.

În ceea ce priveşte aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani obţinute ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de spălare a banilor şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.184.755 RON, reprezentând contravaloarea sumei ce face obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

Totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea sumelor de bani obţinute de inculpaţi din comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (şi care nu au servit pentru despăgubirea persoanelor vătămate), după cum urmează: 414.919,43 RON de la inculpatul B., 254.567,32 RON de la inculpatul E., 4.976.715 RON de la inculpatul A., 994.990 RON de la inculpatul D., 2.380.432 RON de la inculpatul I., 1.601.293 RON de la inculpatul J., 1.601.293 RON de la inculpatul K.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse, iar, în temeiul art. 118 C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpatul E. a mai multor sume de bani.

În plus, conform art. 5491 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, aflate în Dosarele de urmărire penală nr. x/D/P/2017 şi nr. y/D/P/2008, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii A., K. şi B. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.

Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, a formulat, printre altele, critici cu privire la omisiunea instanţei de fond de a dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor prezente şi viitoare ale inculpatului A., condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, până la concurenţa prejudiciului reţinut în sarcina sa, precum şi sub aspectul greşitei dozări a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B..

Inculpatul A. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei condamnări pentru faptele deduse judecăţii, în privinţa cărora nu există probe de vinovăţie la dosar, al greşitei aplicări a legii penale mai favorabile şi a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) C. pen. (1969), al greşitei schimbări de încadrare juridică, al greşitei soluţionări a laturii civile şi al greşitei încetări a procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpatul B. a formulat critici cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, arătând că acestea nu există.

Prin Decizia penală nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de efectuare a unei expertize financiar-contabile.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpatul A. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 22 martie 2017, îndreptată prin Încheierea din 31 martie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova şi, în consecinţă:

Au fost desfiinţate în parte în latură penală şi civilă ambele hotărâri apelate şi, în rejudecare, s-au dispus, printre altele, următoarele:

1. În aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este noul C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor comise de acesta din infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, săvârşită în perioada 2006 - 2007, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen., şi s-a aplicat inculpatului pentru această faptă pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi s-a aplicat inculpatului pentru această faptă pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse, stabilindu-se pedeapsa rezultantă totală de 6 ani şi 8 luni închisoare ce s-a dispus a fi executată de inculpatul A. în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen., ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada arestării preventive a inculpatului de la 17 februarie 2011 - 22 iunie 2011, inclusiv.

3. În aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului B., este noul C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor comise de acesta din infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi s-a aplicat acestuia pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (2), combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., şi s-a aplicat inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, în varianta în vigoare după 01.02.2014, şi a aplicat inculpatului pentru această faptă pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse, stabilind pedeapsa rezultantă totală de 8 ani şi 4 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de inculpatul B., în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen., ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost admisă în totalitate acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Ploieşti şi au fost obligaţi: inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Târgşorul Vechi şi la plata sumei de 2.748.084,87 RON, iar pe inculpaţii J. şi K. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GGG. SRL Postârnacu la plata către aceeaşi parte civilă şi a sumei de 3.147.926,18 RON reprezentând accize.

Au fost obligaţi inculpaţii mai sus menţionaţi şi cele două părţi responsabile civilmente şi la plata în solidar a creanţelor fiscale accesorii aferente despăgubirilor stabilite atât prin decizie, cât şi prin sentinţa şi încheierea de îndreptare a erorii materiale apelate, şi care vor fi calculate începând cu luna noiembrie 2007 la zi şi în continuare până la plata integrală a prejudiciilor create părţii civile A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti.

Au fost menţinute în rest toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor apelate (sentinţă şi încheiere de îndreptare a erorii materiale).

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii K. şi B. împotriva aceloraşi hotărâri.

În temeiul art. 415 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul I. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 22 martie 2017, îndreptată prin încheierea din 31 martie 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova.

Pentru a decide astfel, printre altele, Curtea a reţinut, cu privire la completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile solicitată de apelanţii inculpaţi A. şi B., că, la dosar, a fost depus un Raport de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, condiţii în care, pentru reţinerea prejudiciului rezultat din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prima instanţă a coroborat rapoartele de constatare întocmite în faza de urmărire penală, cu celelalte probatorii administrate în cauză. În raport cu aceste aspecte, Curtea a apreciat că, din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, rezultă că prejudiciile cauzate de inculpaţi şi părţile responsabile civilmente au fost bine calculate, pe baza livrărilor de produse petroliere şi cantităţilor expediate către părţile civile, astfel că nu se impune efectuarea unei expertize contabile în condiţiile în care - din diverse motive - cauza se află în al doilea ciclu procesual şi s-a amânat nepermis de mult, după o procedură judiciară de aproape 10 ani.

Totodată, examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, în special: avizele de expediţie şi însoţire a mărfii, facturile fiscale, ordinele de plată, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 784 din 24 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 23 mai 2008 şi nr. x din 2 iunie 2008 întocmite de I.J.P. Prahova, Compartimentul de Expertize şi Constatări Tehnico - Ştiinţifice, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de sesizare din oficiu din 18 ianuarie 2008 al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti, sesizarea penală nr. x din 4 ianuarie 2008 a Gărzii Financiare, secţia Prahova, sesizarea penală nr. 504.723/29 mai 2008 a Gărzii Financiare, secţia Prahova, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 23 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil XXXX., desemnat din instanţă, şi expert contabil consilier YYYY., declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor J. şi E., Curtea a constatat că aceste probe sunt clare, certe, concludente şi suficiente pentru a determina eventualul prejudiciu cauzat de inculpaţi şi părţile responsabile civilmente atât părţilor civile (pentru infracţiunea de înşelăciune), cât şi Statului reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova (pentru infracţiunea de evaziune fiscală).

Mai mult, a reţinut că, înainte de rămânerea în pronunţare pe fondul cauzei, Tribunalul Prahova a pus în discuţia părţilor Raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, iar Ministerul Public şi avocaţii părţilor au arătat că nu se impune efectuarea unui nou Raport de expertiză (aspect ce rezultă din încheierea de amânare a pronunţării din 8 martie 2017). Ca urmare, Curtea a constatat că inculpaţii, prin apărători, au renunţat expres la această probă, astfel că, în calea de atac promovată nu o mai pot solicita, câtă vreme au considerat că nu este necesară, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apelanţii inculpaţi A. şi B., privind efectuarea unei expertize financiar - contabile.

Făcând propriul examen al actelor şi lucrărilor dosarului, atât din perspectiva criticilor formulate, cât şi din oficiu, raportat la dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, astfel cum au fost descrise prin hotărârea atacată, pornindu-se de la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, şi Rechizitoriul nr. x/2008 al aceleiaşi unităţi de parchet.

S-a reţinut că cele două cauze au fost înregistrate separat pe rolul Tribunalului Prahova şi, după administrarea probatoriilor, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, hotărârile pronunţate de prima instanţă fiind desfiinţate prin Deciziile penale nr. 196 din 26 noiembrie 2012, nr. 161 din 17 septembrie 2013 şi nr. 1218 din 3 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, cu recomandarea de a se proceda la readministrarea probatoriilor (reaudierea inculpaţilor, a părţilor civile şi a martorilor), identificarea şi a altor părţi civile, efectuarea unei expertize financiar-contabile, reunirea cauzelor, etc., aşa cum, de altfel, s-a arătat mai sus.

După reunirea cauzelor şi administrarea probatoriilor, prima instanţă a pronunţat sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2017, prin care a dispus condamnarea inculpaţilor şi obligarea acestora la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat, după ce, în prealabil, s-a pronunţat cu privire la încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, a schimbat încadrarea juridică a faptelor şi a apreciat asupra legii penale mai favorabile.

Prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată de Tribunalul Prahova în camera de consiliu la data de 31 martie 2017 în Dosarul penal nr. x/2008, cu referire la eroarea materială strecurată în cuprinsul Sentinţei penale nr. 126 din 22 martie 2017 a Tribunalului Prahova, în sensul înlăturării menţiunii încetării procesului penal faţă de inculpatul J., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei, s-a constatat că prima instanţă a pronunţat de fapt aceeaşi soluţie ca în sentinţa penală, scopul încheierii de îndreptare eroare materială nefiind atins.

Deşi s-a reţinut corect atât situaţia de fapt, cât şi împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, Curtea a apreciat că hotărârea instanţei de fond şi încheierea de îndreptare eroare materială din 31 martie 2017 sunt afectate de nelegalitate şi netemeinicie, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică a faptelor, soluţionarea laturii civile a cauzei şi cuantumul pedepselor aplicate, aspecte ce au fost analizate prin raportare la criticile formulate în apel.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, Curtea a reţinut, referitor la soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpatul J., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei, că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969).

Curtea a observat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul J., nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi nici nu a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969), astfel că pronunţarea încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că, prin încheierea de şedinţă din 31 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/2008, s-a încercat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 126/2017 cu referire la soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), însă, dintr-o eroare regretabilă, în considerentele şi dispozitivul acestei încheieri a fost menţionată aceeaşi soluţie ca în hotărâre.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti este întemeiat sub acest aspect.

Curtea a constatat că hotărârea atacată este nelegală şi în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală aplicată inculpaţilor K. şi D. pentru infracţiunea de evaziune fiscală (1 an şi 6 luni închisoare, pentru inculpatul K. şi 1 an şi 10 luni închisoare, pentru inculpatul D.), arătându-se că, potrivit art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. (1969), pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată doar dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani. Or, în cauză, instanţa a aplicat pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 1 an şi 10 luni închisoare, astfel că în mod nelegal a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969), aşa încât şi şi acest motiv de apel invocat de Parchet este admisibil.

În ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond a de a dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor - prezente şi viitoare - ale inculpaţilor A., J., K., I. şi D., până la concurenţa valorii prejudiciului reţinut în sarcina acestora, s-a arătat că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile, care aparţin suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile, acestea garantând executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce recurg din rezolvarea acţiunii penale şi acţiunii civile în cadrul procesului penal. Ca urmare, întrucât aceste măsuri procesuale sunt numai asigurătorii şi nu reparatorii, instanţa trebuie să oblige prin hotărâre judecătorească pe inculpat sau partea responsabilă civilmente la acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Sub acest aspect, s-a reţinut că, în faza de urmărire penală, prin Ordonanţa nr. 14/D/P/2007 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, şi procesul-verbal din 6 mai 2008, în vederea recuperării prejudiciului s-a luat măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului "x" tipul X 5 30b, numărul de înmatriculare x. cu numărul de identificare x, serie motor x, proprietatea inculpatului A., autoturism lăsat în custodia acestuia prin procesul-verbal mai sus menţionat, măsura asigurătorie a sechestrului fiind menţinută de prima instanţă în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., dar şi de instanţa de control judiciar. Pe parcursul urmăririi penale, organul de cercetare avea obligaţia să verifice, să descopere şi să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor în vederea garantării recuperării prejudiciului, dar acest lucru nu s-a realizat şi nici nu s-au solicitat la instanţele de fond pe parcursul judecării cauzei, aproape 10 ani de zile.

Prin urmare, s-a arătat că solicitarea Ministerului Public de instituire a unor măsuri asigurătorii la 10 ani după descoperirea faptelor penale şi în apropierea prescrierii răspunderii penale a inculpaţilor, pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a face demersurile necesare în vederea luării unor măsuri asigurătorii care să garanteze recuperarea prejudiciilor, ştiut fiind faptul că această procedură este foarte greoaie şi de lungă durată, iar instituirea unor măsuri asigurătorii asupra unor bunuri sau valori viitoare nu este permisă de C. proc. pen.

În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii cu referire la cuantumul redus al pedepselor cu închisoare aplicate inculpaţilor A., J., K., I., D., E. şi B., prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale, raportat la infracţiunile săvârşite, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ampla activitate infracţională desfăşurată pe perioada anilor 2006 - noiembrie 2007, în cadrul unui grup infracţional organizat, prejudiciile mari nerecuperate produse părţilor civile, temeritatea infracţională deosebită şi nu în ultimul rând, metoda ingenioasă de operare, Curtea a arătat că, pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptelor şi pentru a realiza o bună individualizare a pedepselor, trebuie să se raporteze la faptele deduse judecăţii, la numărul mare de persoane participante, la prejudiciile create, la gradul de pericol al faptelor săvârşite, la împrejurarea că inculpaţii (cu excepţia inculpatului A.) sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi, nu în ultimul rând, la sistemul de valori acceptat de societate şi reflectat în practica judiciară. În esenţă, s-a arătat că datele şi elementele care exprimă gravitatea concretă a faptelor conduc în mod logic la aplicarea unor pedepse cu închisoarea, urmând ca executarea acestora să se facă în regim de detenţie, aşa cum în mod corect a apreciat prima instanţă.

Cercetând conţinutul concret al faptelor, adică acţiunea, mijloacele folosite, urmarea imediată, încălcările legii penale şi morale, Curtea a constatat că inculpaţii cu antecedente penale s-au antrenat în realizarea unor interese personale sau de grup, contrar obligaţiei pe care o are orice persoană de a respecta ordinea de drept. Ca urmare, făcând propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor incidente în materie, instanţa de control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate, ca întindere, nu reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise, ce nu s-au estompat prin trecerea timpului, şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor care sunt cunoscuţi cu antecedente penale (cu excepţia inculpatului A.), nefiind, astfel, la primul conflict cu legea penală, provin dintr-un mediu cu potenţial criminogen (unii dintre inculpaţi fiind arestaţi în altă cauză), au o pregătire profesională care nu le-a dat posibilitatea reeducării şi reintegrării sociale, dar şi faptul că nu şi-au îndeplinit obligaţia de prudenţă şi diligenţă trecând peste raţiuni privind prezervarea interesului public în favoarea celui personal.

S-a apreciat, astfel, că rezoluţia socială negativă a faptelor de a căror comitere sunt acuzaţi inculpaţii, numărul actelor materiale, perioada de comitere, valoarea prejudiciului care nu a fost recuperat, atitudinea inculpaţilor cu privire la fapte pot constitui criterii suficiente care să îi excludă "de plano" pe inculpaţi de la "beneficiu" legal şi constituţional al achitării sau al aplicării unor pedepse minime cu suspendarea executării, în speţă, fiind respectate dispoziţiile cu valoare de principiu din legislaţia internă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special valoarea prejudiciilor cauzate, ceea ce constituie un element important în procesul de stabilire al pedepselor şi cel de alegere a modalităţii de executare a acestora.

Având în vedere şi faptul că autoritatea legii a fost grav încălcată, că pedepsele anterioare aplicate inculpaţilor (cu excepţia inculpatului A.), nu şi-au atins scopul preventiv educativ, instanţa de control judiciar a observat că încălcarea dispoziţiilor legale privind infracţiunile de înşelăciune, evaziune fiscală, constituirea sau aderarea la un grup infracţional organizat este foarte gravă şi se impune menţinerea sau majorarea pedepselor în regim privativ de libertate.

În raport de cele arătate mai sus, s-a apreciat că Ministerul Public a formulat motive pertinente şi suficiente care să justifice, potrivit principiului general al procesului echitabil consfinţit de prima teză a art. 6 par. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, menţinerea sau majorarea pedepselor inculpaţilor cu antecedente penale şi executarea acestora în regim privativ de libertate.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de control judiciar a avut în vedere cele statuate prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., în sensul că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, motiv pentru care a procedat la analizarea acesteia în raport de situaţia fiecărui inculpat în parte.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpatul A., de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile imputate, Curtea a constatat că pe întreg parcursul procesului penal, inculpaţii, din motive complexe, dar uşor explicabile, au exprimat ipoteza necredibilă că sunt nevinovaţi, fără, însă, a reuşi să prezinte în instanţă probe cel puţin egale cu cele administrate în acuzare, care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie. S-a considerat că atitudinea negativă faţă de fapte prin nerecunoaşterea acestora exprimă o poziţie procesuală echivocă a acestor inculpaţi, care, într-un mod subiectiv, au încercat să evite autoincriminarea necondiţionată, abruptă, în pofida dovezilor de vinovăţie strânse împotriva lor.

Mai mult decât atât, în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii audiaţi şi-au nuanţat declaraţiile date iniţial la urmărirea penală şi au recunoscut parţial faptele pentru care au fost deferiţi justiţiei, acceptând, în esenţă, că au comis anumite fapte fără, însă, ca acestea să fie de natură penală. Şi la momentul prezentării probelor în acuzare şi mai sus menţionate, inculpaţii au adoptat poziţii procesuale diferite, introducând fracturi de logică juridică, echivoce, tinzând la obţinerea unor soluţii de achitare în condiţiile în care existau indicii evidente de ascundere a adevărului.

S-a mai arătat că inculpaţii apelanţi A., K. şi B., precum şi ceilalţi inculpaţi care nu s-au prezentat în instanţă, deşi au fost legal citaţi, au manifestat un comportament prin care au încercat să minimalizeze faptele comise şi să lipsească de efecte juridice hotărârea de condamnare (în sens peiorativ depreciativ) prin care s-a stabilit cu certitudine, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt şi s-a realizat aplicarea unor pedepse cu închisoarea. Or, probele puse la dispoziţie de organul de urmărire penală conţin informaţii clare/reale prin care s-a demonstrat activitatea infracţională a inculpaţilor în condiţiile mai sus descrise.

În raport de cele arătate mai sus, în acord şi cu argumentele primei instanţe care a efectuat un examen propriu şi obiectiv al probelor şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost deduşi judecăţii, precizând, în acelaşi timp, că, pe întreg parcursul procesului penal, inculpaţii au manifestat o atitudine nesinceră, oscilantă, Curtea a constatat că, prin declaraţiile date şi probele solicitate, aceştia au îngreunat aflarea adevărului, încercând să se sustragă şi să ascundă activitatea infracţională.

În plus, instanţa de control judiciar a constatat că, în cauză, probele administrate creează convingerea oricărui observator obiectiv, independent şi imparţial că vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente şi lămuritoare sub aspectul situaţiei de fapt.

În atare situaţie, s-a arătat că, în mod corect, judecătorul fondului i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie constatând - în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţia prevăzută de lege, simplificând, astfel, decizia instanţei de control judiciar în sensul că sancţionarea inculpaţilor în modalităţile dispuse constituie un avertisment sever şi suficient cu privire la conduita pe care trebuie să o aibă în continuare.

În raport aceste aspecte, Curtea nu a primit susţinerile inculpatului A. cu privire la achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu sunt probe de vinovăţie, astfel că a respins această cerere.

S-a arătat că aceste consideraţii privind cererea de achitare a inculpatului A. sunt valabile şi pentru ceilalţi coinculpaţi care au solicitat achitarea, pretinzând că nu există probe că au săvârşit infracţiunile, aşa cum se menţionează în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Raportându-se la aspectele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, dar şi la criteriile care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, fie la aplicarea unei pedepse mai mici, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului A. este legea nouă şi din acest punct de vedere apelul declarat de acest inculpat este admisibil.

În ceea ce priveşte critica vizând greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A., din două infracţiuni distincte într-o singură infracţiune în formă continuată (art. 41 C. pen. 1969), de înşelăciune în formă agravantă, fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi constituirea unui grup infracţional organizat, s-a arătat că, raportându-se la decizia de desfiinţare nr. 1218 din 3 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova a luat în discuţie, în conformitate cu art. 43 C. proc. pen., reunirea cauzelor, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile legale incidente în materie, în sensul că cele două dosare sunt în aceeaşi fază procesuală şi în faţa aceleiaşi instanţe (art. 43 alin. (3) C. proc. pen.), vizează aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect (infracţiuni continuate şi acte materiale) care alcătuiesc practic o singură infracţiune (art. 43 alin. (1) C. proc. pen.), nu se întârzie judecata cauzei (art. 43 alin. (1) C. proc. pen.), două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană (art. 43 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.), între infracţiuni există legătură de cauzalitate şi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei (art. 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.), iar, în caz de reunire, competenţa de judecată revine aceleiaşi instanţe, nefiind necesară analiza efectuată la art. 44 C. proc. pen.

Totodată, cu ocazia efectuării examenului de reunire a cauzelor, prima instanţă a constatat ca fiind îndeplinite şi dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu referire la procedura de reunire a cauzelor, pronunţând, astfel, o încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Mai mult decât atât, prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/2008, apărătorii inculpaţilor au fost de acord cu reunirea celor două cauze ce formează obiectul Dosarelor nr. x/2014 şi respectiv nr. x/105/2008* ale Tribunalului Prahova, în raport cu considerentele deciziei penale nr. 1218 din 3 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2008, apreciind că există legătură de cauzalitate, iar reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

Ulterior, la termenul din 22 iunie 2015, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată (Dosar nr. x/2008), Tribunalul Prahova a pus în discuţie cererea inculpatului A. prin apărător, privind reunirea Dosarului nr. x/2009 al Tribunalului Prahova la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2008, fiind formulate, în principal, concluzii de admitere a acesteia. Tribunalul Prahova luând în consideraţie identitatea de obiect a celor două cauze, modalitatea de comitere a presupuselor infracţiuni, identitatea parţială de inculpaţi, a dispus reunirea celor două cauze, respectiv a celei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2009 al Tribunalului Prahova şi a celei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2008 al aceleiaşi instanţe, reţinând, în plus, şi faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2008 a fost disjuns din Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, şi dispunând ca judecata să fie continuată în Dosarul nr. x/2008.

Având în vedere cele două încheieri de şedinţă menţionate (din 12 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 şi din 22 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 ale Tribunalului Prahova) şi poziţia procesuală a inculpaţilor prin apărători, cu referire la reunirea cauzelor şi schimbarea încadrării juridice, prin care şi-au exprimat expres acordul, iar inculpatul A. a formulat cerere în acest sens (conform încheierii de şedinţă din 22 iunie 2015), Curtea nu a primit susţinerile acestui apelant inculpat şi nici cele exprimate de apelanţii inculpaţi B. şi K., formulate în acelaşi sens.

Referitor la critica vizând nelegalitatea hotărârii primei instanţe prin prisma dispoziţiilor art. 103 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la renunţarea la efectuarea expertizei contabile, Curtea a răspuns cu prilejul analizării solicitării de completare a probelor cu efectuarea unei expertize contabile, direct în instanţa de control judiciar.

Critica vizând nelegalitatea hotărârii ca urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (5) C. pen. (1969) a fost respinsă de instanţa de control judiciar, arătându-se că, întrucât bunurile confiscate (şi rezultate din infracţiune) nu sunt destinate acoperirii prejudiciului şi nici nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate, în mod corect prima instanţă a dispus confiscarea acestora.

Nu a fost primită nici critica referitoare la greşita soluţionare a laturii civile, în sensul că în mod eronat prima instanţă a obligat în solidar pe inculpatul A. cu alţi inculpaţi la plata sumei de 61.303 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile, dat fiind că nu reprezintă prejudiciul penal şi că acest inculpat nu a avut nicio funcţie de conducere în cadrul SC G. SRL, Curtea apreciind că prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului, a soluţionat corect şi legal latura civilă a cauzei.

În ceea ce priveşte solicitarea de încetare a procesului penal ca urmare a prescrierii faptelor pentru care inculpatul A. a fost dedus judecăţii, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, acest inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), şi de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), şi s-a stabilit ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Totodată, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La condamnarea acestui inculpat, prima instanţă a avut în vedere că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare, pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt următoarele: - închisoarea de la 5 la 20 ani, pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, săvârşită în perioada 2006 - noiembrie 2007; - închisoarea de la 10 la 20 de ani, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. (1969), comisă în perioada 2006 - 2007; - închisoarea de la 3 la 10 ani pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, din perioada 2006 - noiembrie 2007.

Având în vedere aceste pedepse, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 122 C. pen. (1969), ce reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică, raportat la cele ale art. 124 C. pen. (1969), privind prescripţia specială.

Procedând la analiza criticii vizând încetarea procesului penal prin prescrierea răspunderii penale pentru infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost dedus judecăţii, prin prisma dispoziţiilor noii reglementări, Curtea a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, faptă din perioada 2006 - noiembrie 2007, conform art. 367 alin. (1) C. pen., este închisoarea de la 1 la 5 ani, cea pentru infracţiunea de înşelăciune, faptă din perioada 2006 - noiembrie 2007, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar cea pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, faptă din perioada 2006 - noiembrie 2007, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, este închisoarea de la 3 la 10 ani. Raportând aceste pedepse la termenele prevăzute de art. 154 C. pen. cu referirea la dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen., privind prescripţia specială, s-a arătat că termenele de prescripţie trebuie depăşite cu încă o dată pentru a se lua în calcul o eventuală încetare a procesului penal prin constatarea prescripţiei răspunderii penale, condiţii care nu sunt împlinite în cauză, faţă de data săvârşirii activităţii infracţionale, astfel că susţinerile apărării sub acest aspect nu au fost valorificate.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul B. vizând achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, Curtea a arătat că s-a pronunţat anterior cu prilejul analizării situaţiei de fapt şi a motivelor invocate de inculpaţii A. şi K., sub acelaşi aspect. Astfel, Curtea a constatat şi în cazul acestui inculpat, în consens cu prima instanţă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege, astfel că, în mod corect, aceasta a dispus, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în regim de detenţie. S-a avut astfel în vedere gradul de pericol social cu referire la faptele săvârşite, prejudiciul cauzat, numărul mare de persoane participante, perioada infracţională, poziţia procesuală a inculpatului, dar şi starea de recidivă postexecutorie în care se afla la momentul săvârşirii prezentelor infracţiuni, situaţie în care criticile acestuia nu au putut fi primite.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.R.F.P. Ploieşti, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la despăgubiri. Analizând susţinerile părţii civile în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu proba ştiinţifică reprezentată de Raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit la instanţa de fond de consultant fiscal, ZZZZ., Curtea a constatat că prima instanţă în mod greşit a înlăturat concluziile acestui raport de expertiză prin care s-a reţinut în mod cert că nu au existat documente justificative de provenienţă pentru produsele energetice achiziţionate şi respectiv vândute, situaţie în care devin aplicabile prevederile art. 175 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care dispun modalitatea de determinare a accizei datorate bugetului de stat consolidat, respectiv:

"Orice produs cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent".

În contradicţie cu punctul de vedere exprimat de prima instanţă, Curtea a apreciat că, potrivit art. 165 - art. 166 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar, în conformitate cu art. 192 alin. (6) din acelaşi act normativ, în cazul uleiurilor minerale pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant. În atare situaţie, s-a apreciat că instanţa de fond a ignorat faptul că obiectul principal al activităţii ilicite a grupului infracţional l-a constituit aprovizionarea fie direct, fie prin intermediul altor societăţi de subproduse petroliere neaccizate, îndeosebi ulei TE6 şi revânzarea lor (prin staţii DDDD.), ca şi carburanţi auto în principal "motorină", valorificându-se acest produs în mod legal numai cu acciza inclusă în preţ.

Pe de altă parte, s-a apreciat reală şi susţinerea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.R.F.P. Ploieşti, vizând nelegalitatea sentinţei penale apelate din perspectiva faptului că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la obligarea inculpaţilor, inclusiv la plata accesoriilor aferente, calculate inclusiv până la executarea integrală a obligaţiei bugetare, deşi prin cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat acest lucru în mod expres. Astfel, analizând dispoziţiile incidente în materie, Curtea a constatat că antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.

În cazul unui produs accizabil pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Cu toate acestea, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, astfel că plătitori de accize care au devenit exigibile sunt antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produse accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, sau orice altă persoană care a participat la această ieşire. Cu alte cuvinte, deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.

În concluzie, s-a arătat că proba ştiinţifică administrată în această cauză la instanţa de fond, respectiv Raportul de expertiză judiciară întocmit de expert ZZZZ., răspunzând la obiectivul expertizei (obiectiv: să se stabilească dacă există cauzat prejudiciu în dauna bugetului de stat prin activitatea societăţilor SC GGG. SRL, activitate ce a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. x/2007, şi SC G. SRL, activitate ce a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. x/2008), precizează, la paginile 15 şi 16, valoarea prejudiciilor cauzate de aceste două societăţi comerciale, cu menţiunea că respectivele societăţi nu au calculat, înregistrat în evidenţele contabile şi nu au declarat impozitele şi taxele datorate bugetului general consolidat, aşa cum prevede art. 22 Codul de procedură fiscală, având drept consecinţă, aşa cum de altfel se menţionat, prejudicierea bugetului statului.

Pe cale de consecinţă, Curtea a admis în tot acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Ploieşti şi l-a obligat pe inculpatul D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Târgşorul Vechi, şi la plata sumei de 2.748.084,87 RON, iar pe inculpaţii J. şi K., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GGG. SRL Postârnacu, la plata către aceeaşi parte civilă şi a sumei de 3.147.926,18 RON reprezentând accize. Totodată, i-a obligat pe inculpaţii de mai sus şi cele două părţi responsabile civilmente şi la plata în solidar a creanţelor fiscale accesorii aferente despăgubirilor stabilite atât prin decizie, cât şi prin sentinţă şi încheierea de îndreptare a erorii materiale apelate, ce vor fi calculate începând cu luna noiembrie 2007 la zi şi în continuare până la plata integrală a prejudiciilor create părţii civile.

Faţă de considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că prima instanţă a reuşit să stabilească situaţia de fapt printr-o cercetare proprie şi efectivă, de natură să garanteze respectarea drepturilor inculpaţilor la un proces echitabil prin verificarea situaţiei de fapt reţinută în cele două Rechizitorii (nr. x/D/P/2007 din 5 mai 2008 şi nr. x/D/P/2008 din 2 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti), faţă de probele avute în vedere de organele de urmărire penală, raportat la apărările invocate de inculpaţi. Cu toate acestea, s-a apreciat că hotărârea primei instanţe este afectată de nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate mai sus.

Ulterior, prin încheierea din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă sesizarea din oficiu şi, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale vădite strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, săvârşită cu prilejul tehnoredactării rezultatului deliberării în privinţa apelantului inculpat B. în sensul că la pct. 3 din aceste acte de procedură, în loc de:

"3. În aplicarea art. 5 C. pen., constată că legea penală mai favorabilă inculpatului B. (...) este noul C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor comise de acesta din infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplică acestuia pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74, alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplică inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, în varianta în vigoare după 1 februarie 2014, şi aplică inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privata în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul B., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte cele 3 pedepse stabilind pedeapsa rezultantă totală de 8 ani şi 4 luni închisoare, ce va fi executată de inculpatul B., în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., stabileşte pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.." se va trece:

"3. În aplicarea art. 5 C. pen., constată că legea penală mai favorabilă inculpatului B. (…), este noul C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor comise de acesta din infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplică acestuia pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., şi aplică inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privata în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul B., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte cele 3 pedepse stabilind pedeapsa rezultantă totală de 8 ani şi 4 luni închisoare, ce va fi executată de inculpatul B., în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., stabileşte pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen."

Pentru a pronunţa această încheiere de îndreptare a erorii materiale, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, la data de 4 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat decizia penală nr. 1053 în Dosarul nr. x/2008, fiind întocmită minuta ca rezultat al deliberării, conform art. 400 C. proc. pen.

Ulterior, la examinarea din oficiu, s-a constatat că, dintr-o eroare evidentă de tehnoredactare săvârşită cu prilejul întocmirii minutei, care s-a elaborat efectiv prin translatarea soluţiei de la pct. 2, ce privea un alt inculpat, la pct. 3 referitor la inculpatul B. a cărui situaţie juridică, inclusiv sub aspectul legii penale mai favorabile, a stării de recidivă şi a circumstanţelor atenuante recunoscute de instanţa fondului, era relativ asemănătoare, preluarea şi prelucrarea prin adaptare la situaţia concretă a acestui inculpat a generat menţionarea unui întreg pasaj având următorul conţinut:

"din infracţiunea prev. şi ped. de art. 9 alin. (1), lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74, alin. (2) şi art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen. din 1968, în infracţiunea evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 republicată în varianta în vigoare după 1 februarie 2014 şi aplică inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen. - pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod" care, în realitate, reprezintă o eroare materială de consemnare în actul procedural fiindcă, în mod incontestabil, ea nu corespunde cu conţinutul materialului documentar şi nici cu ceea ce a constituit deliberarea completului de judecată al instanţei de apel.

Astfel, s-a arătat că, în acest dosar, inculpatul B. nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală conţinută în pasajul de mai sus, preluat, aşa cum s-a arătat, cu tehnica de copiere a calculatorului de la poziţia anterioară (pct. 2 ce priveşte un alt inculpat), nu a făcut obiectul judecăţii în fond şi nu se regăseşte între dispoziţiile sentinţei apelate privitoare la acest inculpat, nu a constituit nici obiect al dezbaterilor în instanţa de apel şi nici al deliberării completului de judecată sub aspectul existenţei faptei, al vinovăţiei sau nevinovăţiei penale şi a unor eventuale pedepse. Acest aspect rezultă şi din considerentele deciziei tehnoredactate care nu cuprind nicio referire la această infracţiune pretins comisă de apelantul inculpat B., fiind evident că eroarea reţinerii ei în sarcina acestui inculpat este una exclusiv materială, iar, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, ar fi permis înlăturarea ei în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, în conformitate cu art. 438 pct. 12 C. proc. pen., însă aceasta nu a fost exercitată nici de procuror, nici de inculpatul B., termenul legal expirând pentru acesta la 20 decembrie 2017.

Din acest motiv, "văzând soluţiile instanţei supreme referitoare la îndreptarea erorilor materiale strecurate în activitatea de consemnare într-un act procedural a constatărilor organului judiciar ce rezultă din actele dosarului şi care reprezintă acea diferenţă de necontestat dintre ceea ce rezultă din conţinutul materialului documentar şi ceea ce s-a consemnat în actul ce conţine eroarea, fără a fi necesară o operaţiune de evaluare, interpretare sau judecată, Curtea sesizându-se din oficiu de îndată după expirarea respectivului termen legal de declarare a recursului în casaţie", a îndreptat din oficiu eroarea materială vădită în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., "pentru a pune în acord conţinutul materialului documentar din dosar cu ceea ce a reprezentat în realitate atât judecata efectivă începând cu actul de sesizare a instanţei şi până la deliberare inclusiv".

Drept urmare, s-a arătat că îndreptarea erorii materiale evidente săvârşită la tehnoredactarea minutei constă în înlăturarea pasajului menţionat la pct. 3 privind pe apelantul inculpat B. şi înscrierea, în locul acestuia, a soluţiei ce a constituit efectiv obiectul deliberării completului de judecată.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 135 din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2008, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al acestei instanţe, în contradictoriu cu condamnatul B., şi s-a dispus lămurirea Deciziei penale nr. 1053 pronunţată la 4 octombrie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 21 decembrie 2017, ambele ale Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 8 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare - pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi, respectiv, de 6 ani închisoare - pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (3) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a constatat concurenţa acestor două infracţiuni şi s-a stabilit, conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă cea mai grea de 7 ani şi 4 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de condamnatul B. în regim privativ de libertate.

A fost anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 202 din 4 octombrie 2017 emis de Tribunalul Prahova şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza dispoziţiilor acestei decizii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a formulat contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin care a solicitat completului care a pronunţat Decizia penală nr. 1053 din 4 octombrie 2017 să lămurească considerentele şi dispozitivul hotărârii menţionate, înţelegând, astfel, că, prin Încheierea din 21 decembrie 2017, s-a îndreptat numai eroarea materială evidentă strecurată.

S-a subliniat că, prin încheierea de îndreptare eroare materială, nu se putea descontopi pedeapsa rezultantă principală în pedepsele componente, nu era posibilă contopirea celor două pedepse aplicate pentru infracţiuni pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată şi condamnat şi nici anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 202 din 4 octombrie 2017 emis de Tribunalul Prahova şi emiterea unui nou mandat, aşa cum în mod greşit a susţinut intimatul condamnat prin avocat ales, în şedinţa de dezbateri.

În opinia Curţii, mecanismul logico - juridic folosit, respectiv îndreptarea erorii materiale prin înlăturarea pedepsei pentru infracţiunea de evaziune fiscală şi, apoi, contestaţie la executare pentru lămurirea considerentelor şi a dispozitivului Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017, este unul legal şi în interesul intimatului condamnat, rezultatul final conducând la reducerea pedepsei rezultante cu 1 an închisoare.

Ca atare, s-a apreciat că cererea intimatului condamnat, prin apărător, de respingere a contestaţiei la executare ca inadmisibilă nu pot fi primite de Curte, câtă vreme prin mijloace juridice prevăzute de C. proc. pen., a fost posibilă îndreptarea/lămurirea unui act procedural emis/pronunţat potrivit competenţei de judecată a instanţei de apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, în termen legal, au declarat recurs în casaţie inculpatul A. şi B., prin apărători aleşi.

În cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că a fost condamnat, printre altele, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, cu toate că, în cauză, au fost efectuate acte de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 571/2003, respectiv achiziţionarea de uleiuri care provin de la alţi furnizori decât antrepozitarii sau importatorii autorizaţi, prevedere care a fost, însă, abrogată, astfel încât fapta a fost dezincriminată.

Inculpatul B. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.. În cadrul motivelor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a arătat că a fost condamnat de către Curtea de Apel Ploieşti la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, faptă cu privire la care nu s-au efectuat cercetări în cursul urmării penale, pentru care nu a fost trimis în judecată şi nu s-a pronunţat o soluţie de condamnare de către prima instanţă, nefiind audiat în legătură cu aceasta nici în faţa instanţei de apel. A subliniat că soluţia de condamnare pronunţată are la bază o eroare judiciară gravă, iar nu o eroare materială săvârşită la tehnoredactarea minutei, astfel cum a menţionat instanţa de apel în încheierea de îndreptare a erorii materiale din 21 decembrie 2017, întrucât din cuprinsul hotărârii atacate rezultă contribuţia sa la săvârşirea faptei penale, fiind, astfel, motivată respectiva soluţie. În acest context, a apreciat că singurul remediu este rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

Totodată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul B. a arătat că i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, deşi prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 21 decembrie 2017, pronunţată de instanţa de apel ca urmare a sesizării din oficiu, s-a înlăturat din cuprinsul minutei şi dispozitivului deciziei dispoziţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, Curtea de Apel nu a modificat şi cuantumul pedepsei rezultante, acesta rămânând de 8 ani şi 4 luni închisoare.

Cu prilejul dezbaterilor, recurentul inculpat B., prin apărător, a învederat că această nelegalitate nu a fost remediată nici prin contestaţia la executare ce a format obiectul Dosarului nr. x/208/a3, întrucât, deşi s-a redus pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de la 8 ani şi 4 luni închisoare la 7 ani şi 4 luni închisoare, nu rezultă modalitatea în care s-a ajuns la această sancţiune penală, în condiţiile în care instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare. Totodată, a formulat critici cu privire la greşita stabilire a legii penale mai favorabile de către instanţa de apel.

Prin Încheierea din 7 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 decembrie 2017 a aceleiaşi instanţe, cauza fiind trimisă, în vederea judecării pe fond a acestora, la Completul nr. 4.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut că cele două recursuri în casaţie formulate întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., cu menţiunea că aspectele învederate de recurentul B. vizând condamnarea pentru o faptă cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care vizează situaţia neprevederii în legea penală, ci celui reglementat de pct. 12 al aceluiaşi text de lege.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte arată că examinarea cauzei în recurs în casaţie, în etapa prevăzută de art. 445 şi urm. C. proc. pen., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt şi de drept care au făcut obiectul verificării instanţei în etapa admisibilităţii în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen. Aşadar, verificarea legalităţii hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise iniţial, prin cererile scrise, cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi, respectiv, pct. 12 C. proc. pen., nu şi cele invocate oral ulterior.

Prin urmare, la analizarea căii extraordinare de atac Înalta Curte nu va avea în vedere criticile recurentului B. vizând greşita aplicare a legii penale mai favorabile şi greşita individualizare a pedepsei, întrucât nu au format obiectul verificării, din perspectiva îndeplinirii cerinţelor formale prevăzute de dispoziţiile art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu. De altfel, aceste critici nici nu vizează legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia acesteia.

Examinând, în aceste limite, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., prin prisma cazurilor de casare invocate (art. 438 alin. (1) pct. 7 şi, respectiv, pct. 12 C. proc. pen.), în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - art. 444 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru considerentele arătate în continuare:

Premergător analizării în concret a criticilor formulate de cei doi inculpaţi, se impune a se sublinia că eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

În reglementarea în vigoare începând cu 1 februarie 2014 (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.), recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casaţie" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive ce au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., prin intermediul recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, preponderent de reformare, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac exclusiv de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În cauză, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, deşi în cursul urmăririi penale a fost cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 571/2003, respectiv achiziţionarea de uleiuri care provin de la alţi furnizori decât antrepozitarii sau importatorii autorizaţi, faptă care a fost dezincriminată.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, iniţial, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2007 din 5 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), constând în aceea că, în perioada anului 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, împreună cu inculpaţii J., K., E. şi B., folosind o societate comercială de tip "fantomă", respectiv SC GGG. SRL com. Corneşti, sat Postârnacu, judeţul Dâmboviţa, au achiziţionat produse petroliere neaccizate pe care le-au valorificat drept "motorină", cu acciza inclusă în preţ, cauzând, în acest fel, un prejudiciu total de 1.601.293 RON, pe rolul Tribunalului Prahova formându-se Dosarul nr. x/2008, care a parcurs două cicluri procesuale.

Ulterior, acelaşi inculpat a fost trimis în judecată într-o cauză separată, prin Rechizitoriul nr. x/2007 din 2 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), constând în aceea că, în perioada 2006 - 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, împreună cu inculpaţii D., E., B. şi I., folosind mai multe societăţi comerciale de tip "fantomă", respectiv SC G. SRL, com. Târgşoru Vechi, sat Strejnicu, judeţul Prahova, SC N. SRL, loc. Vărşand, judeţul Arad, şi SC O. SRL, mun. Arad, judeţul Arad, au achiziţionat produse petroliere neaccizate pe care le-au valorificat drept "motorină", cu acciza inclusă în preţ, cauzând, în acest fel, un prejudiciu total de 3.436.725 RON, cauza fiind înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. de Dosar x/2009, care a parcurs un ciclu procesual, dispunându-se trimiterea sa spre rejudecare prin decizia penală nr. 161 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti.

Cele două cauze au fost reunite prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 de Tribunalul Prahova, instanţă care, prin Sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2017, printre altele, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată în cele două dosare de urmărire penală, din două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură asemenea infracţiune, tot în formă continuată, faptă pentru care l-a condamnat pe recurent la pedeapsa de 7 ani închisoare, reţinând, în esenţă, în sarcina acestuia că, împreună cu alţi inculpaţi (menţionaţi în cuprinsul hotărârii), în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosind mai multe societăţi tip "fantomă", au achiziţionat produse de calitate inferioară pe care apoi le-au vândut, prezentându-le drept motorină, însuşindu-şi valoarea taxelor şi accizelor şi inducând, astfel, în eroare, mai multe persoane juridice cărora le-au cauzat prejudicii în cuantumurile arătate în hotărâre.

În calea de atac a apelului, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel cum au fost descrise în sentinţă, pe care, însă, a reformat-o, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., doar din perspectiva art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă acestuia este, în ansamblu, noua codificare, context în care, pentru fapta de înşelăciune imputată, încadrată juridic în dispoziţiile art. 244 alin. (2) combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă principală de 4 ani închisoare.

Rezultă, aşadar, contrar susţinerilor apărării, că ceea ce i s-a reproşat recurentului prin cele două acte de sesizare, faptă pentru care s-a dispus apoi condamnarea (în fond şi apel), nu a fost achiziţionarea de uleiuri care provin de la alţi furnizori decât antrepozitarii sau importatorii autorizaţi, ce s-ar fi putut circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 571/2003, text de lege care a fost abrogat, ci inducerea în eroare, în modalitatea descrisă pe larg în cuprinsul sentinţei, a mai multor societăţi comerciale, cărora A., împreună cu alte persoane, le-au vândut, ca fiind motorină, produse petroliere de calitate inferioară ce nu erau accizate (uleiuri, diluant, etc., pe care le achiziţionaseră anterior), în scopul de a-şi însuşi diferenţa dintre preţul obţinut din vânzare (conţinând şi valoarea taxelor şi accizelor) şi valoarea reală a produselor livrate, cauzându-le, astfel, acestora un prejudiciu material.

Aşa fiind, în condiţiile în care condamnarea inculpatului A. a avut în vedere săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, nu pot fi primite aspectele invocate de recurent prin cererea de recurs în casaţie privind intervenirea dezincriminării, fapta comisă, astfel cum a fost reţinută în mod definitiv de instanţele de fond şi apel, întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen.

Împrejurarea că, la un moment dat, pe parcursul urmăririi penale, fapta imputată inculpatului a avut o altă încadrare juridică decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi, ulterior, condamnarea nu prezintă relevanţă din perspectiva dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât, aşa cum rezultă din prevederile art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte este ţinută să verifice legalitatea hotărârii atacate doar prin raportare la situaţia de fapt deja reţinută şi la calificarea juridică dată acesteia în apel. Or, aşa cum s-a arătat anterior, fapta, astfel cum a fost reţinută de către instanţele inferioare, întruneşte, în persoana condamnatului, toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare mai sus menţionată, criticile recurentului inculpat A. fiind nefondate.

Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpatul B., Înalta Curte reţine că acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, deşi prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 21 decembrie 2017, pronunţată de instanţa de apel ca urmare a sesizării din oficiu, s-a înlăturat din cuprinsul minutei şi al dispozitivului Deciziei nr. 1053 din 4 octombrie 2017 dispoziţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, pentru care nu fusese trimis în judecată, Curtea de Apel Ploieşti nu a modificat şi cuantumul pedepsei rezultante, acesta rămânând de 8 ani şi 4 luni închisoare.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală atacată (nr. 1053 din 4 octombrie 2017), în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor comise de acesta din iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit.

b) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi s-a aplicat acestuia pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit.

c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969), art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit.

a) C. pen. (1969), în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (2), combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., şi s-a aplicat inculpatului pentru această fapta pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit.

c) C. pen.; din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. (1969), în infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, în varianta în vigoare după 1 februarie 2014, şi a aplicat inculpatului pentru această faptă pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit.

c) C. pen.. Conform art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., Curtea a contopit cele 3 pedepse, stabilind pedeapsa rezultantă totală de 8 ani şi 4 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de inculpatul B. în regim privativ de libertate.

Ulterior, prin încheierea din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă sesizarea din oficiu şi, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale vădite strecurate în minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 a aceleiaşi instanţe, intervenită cu prilejul tehnoredactării rezultatului deliberării în privinţa apelantului inculpat B., în sensul că, la pct. 3 din acest act de procedură, a fost înlăturată dispoziţia referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, republicată, în varianta în vigoare după 1 februarie 2014, şi cea de aplicare pentru această faptă a pedepsei principale de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, celelalte menţiuni rămânând neschimbate.

Se observă, astfel, că, prin decizia penală criticată s-a dispus condamnarea inculpatului B. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, deşi aceasta nu formase obiectul trimiterii sale în judecată, Curtea de Apel Ploieşti încercând să remedieze această nelegalitate prin încheierea de îndreptare eroare materială din 21 decembrie 2017.

Modalitatea în care a acţionat instanţa de apel nu este, însă, conformă dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., întrucât erorile materiale evidente la care se referă acest text de lege vizează exclusiv erorile în activitatea de consemnare într-un act procedural a constatărilor organului judiciar ce rezultă din actele dosarului. Astfel, erorile evidente reprezintă acea diferenţă de necontestat dintre ceea ce rezultă din conţinutul materialului documentar din dosar şi ceea ce s-a consemnat în actul ce conţine eroarea, ce poate fi stabilită prin simpla comparaţie între acestea, fără a fi necesară o operaţiune de evaluare, interpretare sau judecată. Rezultă, aşadar, că dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. sunt aplicabile doar în cazul îndreptării unor erori scriptice asupra unor nume, calităţi, cifre, date calendaristice etc., ce rezultă, în mod nemijlocit, din compararea menţiunilor consemnate greşit cu datele din cuprinsul dosarului sau a însuşi actului în care s-a strecurat eroarea, neputându-se recurge la această procedură pentru corectarea unor greşeli de conţinut, de substanţă, care implică o reapreciere a lucrărilor cauzei, un proces de deliberare şi de exprimare a unei convingeri, cu consecinţe asupra desfăşurării procesului penal şi a răspunderii penale a acuzaţilor, situaţie în care erorile intervenite în cuprinsul actului procedural nu pot fi remediate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. De altfel, chiar în cuprinsul încheierii din 21 decembrie 2017 s-a menţionat că eroarea reţinerii infracţiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpatului B. ar fi putut fi înlăturată "în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, în conformitate cu art. 438 pct. 12 C. proc. pen..", însă, s-a apreciat că "aceasta nu a fost exercitată nici de procuror, nici de inculpatul B. - termenul legal expirând pentru acesta ieri, 20 decembrie 2017".

În cauză, însă, se constată că instanţa de control judiciar a apelat la procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen. pentru a înlătura dispoziţiile de schimbare a încadrării juridice vizând infracţiunea de evaziune fiscală şi de condamnare a inculpatului B. pentru această faptă, prin respectiva operaţiune modificând practic soluţia de condamnare a acestuia, lucru nepermis de textul de lege menţionat, care se referă exclusiv la îndreptarea, pe această cale, a unor erori materiale şi evidente, iar nu a unor greşeli de substanţă, cu repercusiuni asupra răspunderii penale a recurentului.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că atât soluţia de condamnare, cât şi pedeapsa care se aplică inculpatului constituie dispoziţii esenţiale ale unei hotărâri penale, conform art. 404 C. proc. pen., şi se stabilesc în urma procesului de deliberare cu privire la chestiunile de fapt care se referă la temeinicia învinuirii aduse inculpatului, cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei acestuia, astfel că înlăturarea unor asemenea dispoziţii nu se poate realiza pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale.

Această nelegalitate constatată nu poate fi cenzurată, însă, pe calea recursului în casaţie întrucât, pe de o parte, nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, potrivit art. 434 C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu această cale extraordinară de atac doar deciziile pronunţate în apel, nu şi încheierile de îndreptare eroare materială, cum este cazul încheierii din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Chiar dacă aparent, ca urmare a rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017, astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 21 decembrie 2017, criticile formulate de recurentul inculpat B. prin cererea de recurs în casaţie s-ar încadra în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 4 luni închisoare aplicată acestuia fiind mai mare decât cea care ar reieşi din contopirea sancţiunilor penale stabilite de Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, în formă continuată, şi constituirea unui grup infracţional organizat, Înalta Curte observă că această nelegalitate nu mai subzistă la acest moment, situaţia juridică a recurentului fiind reglementată pe calea contestaţiei la executare.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 135 din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2008 (definitivă conform art. 597 alin. (7) cu referire la art. 552 alin. (1) C. proc. pen.), ca urmare a admiterii contestaţiei la executare formulată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale în contradictoriu cu condamnatul B., s-a procedat la lămurirea Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 decembrie 2017, ambele ale Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 8 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare - pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi respectiv de 6 ani închisoare - pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (3) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., iar, în baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 7 ani şi 4 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de condamnatul B. în regim privativ de libertate, dispunându-se, totodată, anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 202 din 4 octombrie 2017 emis de Tribunalul Prahova şi emiterea unui nou mandat în baza acestei decizii.

Se observă, astfel, contrar susţinerilor apărării, că prin hotărârea pronunţată în contestaţie la executare au fost remediate nelegalităţile vizând cuantumul pedepsei principale rezultante şi sporul de 1 an închisoare aplicat ca efect al contopirii sancţiunilor stabilite pentru cele două condamnări, situaţie în care, la acest moment, criticile formulate pe calea recursului în casaţie promovat de inculpatul B. sunt neîntemeiate.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că nu au fost constatate nelegalităţi care să poată fi remediate prin intermediul cazurilor de casare prevăzute de art. 438 pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurenţi, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 260 RON, şi cel al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1053 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 260 RON, şi cel al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 70 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM