Fraud regarding goods quality: limits of cassation review for factual re-evaluation under Art. 438(1)(7) CPP

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1. Prin Sentinţa penală nr. 1083 din 15 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să achite părţii civile D., suma de 45.000 RON cu titlu de daune morale şi materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, apelanţii inculpaţi A., B. şi C. şi apelantul parte civilă D. împotriva Sentinţei penale nr. 1083 din 15 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată.

A fost reţinută cauza spre rejudecare şi în fond: a fost interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile D. suma de 10.000 RON, daune materiale şi suma de 30.000 RON, daune morale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpaţii A., B. şi C. au declarat recurs în casaţie, invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi A..

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În temeiul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi au susţinut că, în mod nelegal, au fost condamnaţi pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta pentru care s-a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

În acest sens, au arătat că, în cauză instanţele au reţinut, în mod nelegal, că înlocuirea aripii dreapta spate în secţiune reprezintă o falsificare a reparaţiei, deoarece, pe de o parte, reparaţia s-a realizat în conformitate cu manualul de reparaţii E., partea civilă a ştiut de la bun început cum va fi realizată reparaţia, iar, pe de altă parte, se contestă calitatea lucrării (modul de prestare a serviciului), aspect ce putea fi soluţionat doar pe cale civilă.

Totodată, instanţele au reţinut, în mod nelegal, că au procedat la subtituirea elementului de caroserie portieră dreapta faţă, având în vedere că expertizele efectuate nu concluzionează că portiera dreapta faţă ar fi fost una veche sau nouă, care să provină de la un alt autovehicul. Astfel, nu se poate stabili că, într-adevăr, portiera dreapta faţă este una veche, iar elementul avut în vedere de către instanţe - prezenţa unui strat de vopsea - nu este suficient pentru a concluziona că o piesă este substituită sau nu.

În concluzie, recurenţii inculpaţi au susţinut că, în cauză, nu s-a probat faptul că portiera dreapta faţă ar fi fost un produs substituit, sens în care înlocuirea acesteia nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Se constată că, deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunii pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform situaţiei de fapt, reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, inculpaţii B., C. şi A., în calitate de lucrători ai service-ului auto S.C. F. S.R.L., la sfârşitul lunii decembrie 2009 - începutul lunii ianuarie 2010, au realizat, cu bună-ştiinţă şi fără a avea acordul părţii civile D., o lucrare de reparaţie necorespunzătoare la autovehiculul aparţinând părţii civile, în sensul că au revopsit şi montat o portieră veche pe partea dreapta faţă, în loc de una nouă, şi au înlocuit aripa dreaptă spate în secţiune, în loc să o înlocuiască integral.

Potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. pen. anterior, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor:

"Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite ..."

Contrar susţinerilor inculpaţilor, faptele pentru care au fost condamnaţi, corespund modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. anterior, având în vedere că, s-a reţinut că au indus în eroare partea civilă cu privire la lucrarea de reparaţie efectuată la autovehiculul acesteia, prin substituirea portierei dreapta faţă şi falsificarea reparaţiei (piesă de schimb şi manoperă) la aripa dreapta spate.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi şi pentru intimata inculpată S.C. F. S.R.L., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi şi pentru intimata inculpată S.C. F. S.R.L., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM