Contractual damages claim against former general manager over rent renegotiation duty rejected; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

A.Obiectul cererii introductive:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. x/2014, reclamanta X. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.- în principal, obligarea la plata sumei de 526.979 RON reprezentând c/val prejudiciu cauzat societăţii, constând în diferenţa de chirie ca urmare neregularizării trimestriale a traficului de referinţă conform actului adiţional nr. x la Contractul de închiriere nr. x/2001, din care 227.389 RON c/val penalităţi de întârziere în cuantum de 0,16 RON/zi întârziere - în subsidiar obligarea pârâtului la plata sumei de 319.669 RON constând în diferenţa de chirie ca urmare a neregularizării trimestriale a traficului de referinţă conform Actului adiţional la contractul de Închiriere nr. x/2001, din care 137.935 RON reprezentând c/val penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15%/zi întârziere;obligarea pârâtului la plata dobânzii legale; obligarea la cheltuieli de judecată.

2. Prin încheierea din şedinţa din data de 7. XI.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 Tribunalul Galaţi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Galaţi şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea secţiei a II- a civilă din cadrul Tribunalului Galaţi, cauza fiind înregistrată la data de 16 martie 2015 sub nr. x/2014*.

B. Hotărârea primei instanţe.

3. Prin Sentinţa civilă nr. 47 din 21 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2014 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Maritime SA în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect acţiune în daune contractuale, ca nefondată.

4. Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, prima instanţă a reţinut următoarele:

5. S-a reţinut că izvorul acţiunii de faţă îl constituie Contractul de mandat nr. x din 5 iulie 2011 încheiat între reclamanta X. SA, în calitate de "mandant" şi pârâtul A. directorul general al mandantului, în calitate de "mandatar", încheiat pe durata valabilităţii Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 505 din 5 iulie 2011, dar nu mai mult de 4 ani. S-a mai reţinut că, din conţinutul contractului de mandat, rezultă că atât mandatarul cât şi mandantul au avut anumite obligaţii de îndeplinit, astfel că ne aflăm în faţa unui contract comercial cu titlu oneros, sinalagmatic.

6. X. SA este organizată şi funcţionează în baza Statutului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 598/2009, prin aplicarea reglementărilor din Legea nr. 31/1990 republicată şi are ca acţionar Statul Român, iar, potrivit art. 20 alin. (1) din Statut, directorul general este numit şi revocat din funcţie prin Ordin al M.T.I., încheie un contract de mandat pe durata exercitării funcţiei.

7. Prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 17 iulie 2012 la pct. 3 s-a aprobat încetarea contractului de mandat al pârâtului, nr. 363/05 iulie 2011, în temeiul art. 12 lit. c) din contract, măsură avizată de către ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, nefinalizată prin emiterea unui Ordin al M.T.I., contrar art. 20 alin. (1) din Statut.

8. Între Companie şi SC B. SA Galaţi în anul 2001, sub nr. x a fost perfectat un contract, pe o perioadă de 10 ani, având ca obiect asigurarea folosinţei terenului în suprafaţă de 204.404 m.p., situat în municipiul Galaţi, Port Mineralier, cu o chirie de 0,02 USD, în caz de neachitare cu o penalitate de 0,15% pe fiecare zi întârziere, fiind încheiate mai multe acte adiţionale.

9. Prin Actul adiţional nr. x, în vigoare de la 1 noiembrie 2005, s-a convenit o chirie de 0,073 RON/m.p./lună. Prin Actul adiţional nr. x, în vigoare de la 1 ianuarie 2017, chiria a fost stabilită la 0,10 RON/m.p./lună, iar prin Actul adiţional nr. x, în vigoare de la 1 februarie 2011, s-a stipulat că "chiriaşul se obligă să asigure un trafic de referinţă" acesta se negociază la fiecare 12 luni; în cazul în care chiriaşul nu asigură traficul de referinţă chiria se majorează conform formulei regăsită în contract, în mod similar reducerea acesteia în cazul depăşirii traficului de referinţă.

10. În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, însă din documentele puse la dispoziţie de X. SA nu a rezultat traficul realizat trimestrial de SC B. SA, astfel încât expertul nu a putut stabili un coeficient de regularizare trimestrial, perioada analizată fiind cea realizată la nivelul anilor 2011-2012.

11. Prima instanţă a constatat că între X. SA, prin reprezentant A. şi SC B. SA a fost încheiat Actul adiţional nr. x privind modificarea art. 2 din Contract referitor la "închirierea se face pe perioada 1 noiembrie 2011 - 29 februarie 2012" şi actul adiţional nr. x referitor la perioada închirierii de la 1 martie 2012 - 28 februarie 2017 şi a preţului chiriei de bază de 0,605 RON/mp/lună (exclusiv TVA). S-a reţinut că, în ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile contractuale, trebuie analizate în concret fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia.

12. Având în vedere caracterul remunerat al mandatului, după ale cărei reguli a desfăşurat activitatea pârâtul în cadrul X. SA, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, culpa acestuia s-a analizat după tipul abstract (culpa levis in abstracto).

13. S-a reţinut că ne aflăm în faţa unei culpe prezumate, însă, având în vedere conţinutul celor două acte adiţionale la Contractul nr. x/2001 nu poate fi reţinută culpa pârâtului, care a negociat cu partenerul în discuţie o chirie majorată de la 0,10 RON/mp/lună (fără TVA) la 0,605 RON/m.p./lună (exclusiv TVA), începând cu 1 martie 2012, eliberarea din funcţie survenind la 25 iulie 2012, în mod obiectiv acesta a fost împiedicat în urmărirea modului de realizare a acestuia. S-a reţinut că revocarea intempestivă a mandatului nu conduce, de plano, la acordarea de despăgubiri, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor arătate mai sus.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

14. Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Maritime SA, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea acestuia, modificarea, în totalitate, a sentinţei civile apelate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată în sensul de a dispune:

- Obligarea intimatului - pârât la plata sumei de 1.910.046,33 RON, din care suma de 565.040,50 RON reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat societăţii constând în diferenţa de chirie ca urmare a neregularizării trimestriale a traficului de referinţă conform Actului adiţional nr. x la Contractul de închiriere nr. x/2001 încheiat între apelantă şi SC B. SA Galaţi şi suma de 1.345.005,83 RON reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% zi de întârziere conform calculaţiei depuse în raport de prevederile contractului.

- În subsidiar, prejudiciul minim calculat în raport de valoarea traficului de referinţă comunicat şi acceptat de către SC B. SA Galaţi de 3.900.000 RON.

- Obligarea intimatului pârât la plata sumei de 1.653.017,86 RON din care suma de 489.002,21 RON reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat societăţii constând în diferenţa de chirie, ca urmare a neregularizării trimestriale a traficului de referinţă conform Actului adiţional la contractul de închiriere nr. x/2001 încheiat între apelantă şi SC B. SA Galaţi şi suma de 1.164.015,05 RON reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere conform calculaţiei depuse în raport de prevederile contractului.

- Obligarea intimatului pârât la plata dobânzii legale în cuantum de 64.817 RON aferente debitului calculat de la data scadenţei obligaţiei de plată a sumei reprezentând traficul regularizat (25 ianuarie 2013) până la data plăţii efective, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

15. Intimatul pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

16. Apelul declarat de reclamantă a fost înregistrat sub nr. x/2012* la Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă iar prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secţii şi transpunerea acestuia pe rolul secţiei a II-a civilă, având în vedere că acţiunea formulată se întemeiază pe dispoziţiile art. 1441 din Legea nr. 31/1990.

Pe rolul secţiei a II-a civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2012/.

D. Hotărârea instanţei de apel.

17. Prin Decizia nr. 412 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Maritime SA împotriva Sentinţei civile nr. 47 din 21 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2014.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a fost obligată reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Maritime SA la plata sumei de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul A..

18. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

19. Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a arătat că prezentul demers juridic reprezintă o acţiune în răspundere contractuală, întemeiată pe dispoziţiile Contractului de mandat nr. x din 5 iulie 2011, art. 1359 C. civ., art. 1088 C. civ., art. 1441 din Legea nr. 31/1990.

20. S-a reţinut că, între părţi, a fost încheiat Contractul de mandat nr. x din 5 iulie 2011, pârâtul - director general al reclamantei, fiind împuternicit să conducă, să organizeze şi să gestioneze activitatea reclamantei, potrivit legii şi actului de înfiinţare, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice, prevăzute în Anexa 1 la prezentul contract, în schimbul unei remuneraţii, potrivit celor convenite prin prezentul contract (f. x - 20 dosar fond).

21. Prin Hotărârea nr. 2 din 25 iulie 2012 a Consiliului de Administraţie al CN APDM SA a fost aprobată încetarea contractului de mandat a pârâtului în conformitate cu prevederile art. 12:

"Încetarea contractului de mandat lit. c) - în cazul neîndeplinirii unor sau mai multor obligaţii prevăzute în contractul de mandat" - începând cu 25 iulie 2012.

22. Obligaţiile ce nu au fost îndeplinite de acesta sunt evidenţiate în Raportul de control DGC Ministerul Transporturilor nr. 9712 din 6 iulie 2012 - altele decât cele invocate drept temei al răspunderii contractuale din prezenta cauză, contrar celor susţinute de apelantă în motivele de apel.

23. După încetarea contractului de mandat al pârâtului, Curtea de Conturi a efectuat la reclamantă, în perioada 7 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013, un control ce a vizat anul 2012, la Cap. 2 din Raport, pct. 2.1 reţinându-se că nu au fost respectate prevederile Contractului nr. x/2001, respectiv neactualizarea chiriei datorate de SC B. SA Galaţi cu gradul de nerealizare a traficului minim de referinţă, fiind indicate demersurile ce au fost efectuate în acest sens (dosar fond) şi persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat abaterea: C. - director comercial în anul 2012 şi D. - şef serviciu comercial, care şi-au expus şi un punct de vedere redat în raport (dosar fond).

24. Instanţa de apel a mai reţinut că, prin Contractul de închiriere nr. x/2001, încheiat între reclamantă şi SC B. SA Galaţi, reclamanta a asigurat folosinţa terenului în suprafaţă de 204.404 mp către SC B. SA, contrar unor chirii lunare, încheindu-se ulterior mai multe acte adiţionale (contract, acte adiţionale 1 - 6 - dosar fond) prin Actul adiţional nr. x/31 ianuarie 2011 fiind introdusă obligaţia chiriaşului să asigure în danele aferente terenului închiriat un trafic minim (denumit în continuare "trafic de referinţă") conform Anexei nr. 3 la contract. De asemenea, s-a prevăzut că traficul de referinţă se negociază la fiecare 12 luni, începând cu prima lună de operare, având în vedere creşterea traficului de referinţă în vigoare la aceea dată. Prima lună de operare este specificată în Anexa nr. 3 la contract. În cazul în care chiriaşul nu asigură traficul de referinţă chiria se majorează cu un coeficient, indicându-se formula de calcul.

25. În Anexa 3 la acest act adiţional, s-a prevăzut că traficul de referinţă din anul 2011 întră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011 - anexa 3 fiind încheiată la 23 martie 2011.

26. În perioada în care pârâtul a deţinut funcţia de director general au fost încheiate Actele adiţionale nr. x din 13 octombrie 2011, prin care s-a modificat termenul închirierii - respectiv aceasta se face pe perioada 1 noiembrie 2011 - 29 ianuarie 2012 şi nr. 9 din 23 februarie 2012, prin care s-a prevăzut că închirierea se face pe o perioadă de 5 ani, de la 1 martie 2012 - 28 februarie 2017.

27. Actele adiţionale au fost semnate de pârât, în calitate de director general şi de directorul tehnic, directorul economic, directorul comercial, biroul juridic.

28. În vederea stabilirii traficului de referinţă pentru anul 2012, pârâtul - în calitate de director general, directorul tehnic, directorul comercial şi serviciul comercial - au început negocierile cu B. din anul 2011 (în acest sens - adresa x din 5 septembrie 2011) şi au continuat până în martie 2012 (adrese x dosar fond), acestea regăsindu-se şi în Raportul Curţii de Conturi, inclusiv în punctele de vedere exprimate de directorul comercial şi şeful serviciului comercial.

29. Faţă de situaţia prezentată, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, reclamanta - societatea pe acţiuni - a încheiat un contract de mandat cu pârâtul, în temeiul Legii nr. 31/1990, mandatul fiind cu titlu oneros.

30. Astfel, mandatarul este ţinut să îndeplinească obligaţiile cu diligenţa unui bun proprietar, ceea ce înseamnă diligenţa omului grijuliu şi prudent (culpa levis in abstracto).

31. Această obligaţie este prevăzută şi în contractul de mandat la art. 4, lit. B) pct. 2, respectiv să exercite mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator (dosar fond).

32. Reclamanta a susţinut că prezenta acţiune are ca temei răspunderea civilă contractuală, arătând, pe de o parte, ca faptă ilicită, că pârâtul a purtat negocieri fără rezultat, pe de altă parte că a negociat fără să respecte prevederile contractuale şi nu a realizat o negociere în prima lună de operare din an, arătând că, în ce priveşte culpa, aceasta constă în nemandatarea unei echipe de negociere (dosar fond vol. I - acţiunea introductivă).

33. Instanţa de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale în privinţa pârâtului.

34. În ce priveşte fapta ilicită - susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate.

35. Contrar susţinerilor acesteia, pârâtul a iniţiat negocierea traficului de referinţă cu B. din anul 2011 - astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, mai sus indicate.

36. Obligaţia asumată de pârât prin contractul de mandat nu este una de rezultat, ci una de prudenţă şi diligenţă (de mijloace) acesta având îndatorirea de a depune toată diligenţa necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze, neatingerea rezultatului nefiind, prin ea însăşi, o dovadă a culpei, revenind reclamantei sarcina de a dovedi, în mod direct, împrejurarea că pârâtul nu a depus, pentru atingerea rezultatului, prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii.

37. Din această perspectivă, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut această dovadă.

38. Astfel, a invocat existenţa unei metodologii de stabilire a traficului de referinţă din 2006, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, traficul de referinţă a fost introdus prin Actul adiţional nr. x din 31 ianuarie 2011 şi, mai mult, prin adresa din 21 decembrie 2006, era mandatată conducerea executivă pentru negocierea chiriilor şi semnarea actelor adiţionale la contractele de închiriere (dosar fond), iar Referatul - fără dată - aflat la f. x prevede metodologia de calcul pentru SC Docuri SA Galaţi şi SC Bazinul Nou SA Galaţi.

39. Metodologia de calcul cu privire la traficul de referinţă pentru SC B. SA a fost prevăzută în Actul Adiţional nr. 12, valabil din 1 aprilie 2014 (dosar fond).

40. Totodată, reclamanta a susţinut că pârâtul nu a constituit o echipă de lucru - aspect neprevăzut în contractul de mandat şi că a negociat singur - aspect contrazis de adresele aflate la dosar şi semnate de directorul comercial, director economic, astfel cum s-a arătat.

41. În ceea ce priveşte susţinerea că nu a negociat traficul de referinţă şi nu l-a stabilit în prima lună a anului 2012, determinând în acest fel pagube în patrimoniul societăţii - instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că şi în anul anterior, traficul de referinţă pentru anul 2011, stabilit prin Actul adiţional nr. x din 31 martie 2011, a fost stabilit prin Anexa 3, aceasta fiind încheiată la 23 martie 2011, prima lună de operare fiind ianuarie 2011.

42. Pârâtul a semnat actele adiţionale nr. x din 13 octombrie 2011 şi nr. y din 23 februarie 2012 - prin care s-a prelungit termenul de închiriere de la 1 noiembrie 2011 - 29 februarie 2012 şi de la 1 martie 2012 - 28 februarie 2017.

43. În ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că pârâtul nu a supus analizei prealabile a Consiliului de Administraţie metodologia de calcul folosită în negocieri, se reţine că astfel cum s-a arătat, aceasta a fost însuşită prin semnătură de către ceilalţi directori, astfel cum rezultă din adresele aflate la dosar şi notele explicative cuprinse în Raportul Curţii de Conturi.

44. Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât (factură, extras bancar - dosar apel) constând în onorariul apărătorului ales.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

45. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta X. SA, aducându-i următoarele critici:

46. Instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1359 C. civ., art. 1088 C. civ., art. 1441 din Legea nr. 31/1990 şi a prevederilor Contractului nr. x/RU din 5 iulie 2011.

47. Astfel, sub un prim aspect, instanţa de apel a plecat de la o stare de fapt greşită, deoarece acţiunea introductivă avea în vedere doar neactualizarea chiriei la nivelul anului 2012 şi nu la nivelul anului 2011.

Sub acest aspect s-a arătat că intimatul-pârât nu a efectuat nici un demers în vederea recalculării valorii chiriei achitate de SC B. SA, cu coeficientul de nerealizare la nivelul anului 2012, de 3.335.008 tone, a traficului de referinţă realizat efectiv în anul 2011, de 4.256.093 tone sau a traficului minim acceptat de locatar, de 3.900.000 tone, astfel cum a fost stabilit prin Actul adiţional nr. x la Contractul de închiriere nr. x/2001.

48. Pentru anul 2011 instanţa de apel nu putea să se raporteze la această perioadă pentru că traficul de referinţă nu a fost stabilit de intimatul-pârât A.

49. Inexistenţa unei metodologii de calcul cu privire la stabilirea traficului de referinţă este reală, însă în procesul de negociere se avea în vedere posibilitatea majorării traficului la data negocierii, intimatul-pârât avea obligaţia de a acţiona pentru sporirea profitabilităţii reclamantei. O astfel de metodologie a fost introdusă şi negociată cu beneficiarii abia în anul 2014, în mandatul altui director general

50. În ce priveşte susţinerile primei instanţe, în sensul că intimatul-pârât a depus diligenţe pentru renegocierea traficului de referinţă, demersuri pretins nerealizate în anul 2011, acestea sunt rezultatul unei analize greşite a situaţiei de fapt, pentru că cererea recurentei viza anul 2012.

51. În opinia reclamantei-recurente, intimatul-pârât a săvârşit o faptă ilicită, deoarece, deşi a propus societăţii SC B. SA un trafic de peste 9.000.000 tone anual, aceasta nu a acceptat decât un trafic de peste 3.000.000 tone. De asemenea, în ce priveşte pretinsa constituire a unei echipe de lucru în vederea negocierii chiriei, s-a susţinut că încă din anul 2006 Consiliul de Administraţie al reclamantei a mandatat conducerea executivă pentru negocierea chiriilor, iar adresele la care a făcut trimitere instanţa de apel nu reprezintă o negociere.

52. S-a mai susţinut că şedinţele de negociere cu SC B. SA au fost iniţiate exclusiv de către intimatul-pârât, însă acestea nu s-au finalizat cu încheierea anexei la contract privind traficul de referinţă pentru anul 2012.

53. În acelaşi sens, recurenta-reclamantă a mai susţinut, în virtutea caracterului parţial devolutiv al recursului, că instanţa de apel nu a reţinut în mod corect situaţia de fapt, învederând diverse aspecte cu privire la traficul de referinţă stabilit prin Anexa nr. 3 la actul adiţional nr. x/2011.

54. În ce priveşte fapta licită săvârşită de intimatul-pârât, a fost invocat faptul că auditorii Curţii de Conturi au constatat nereguli în ce priveşte nestabilirea, neevidenţierea, neurmărirea şi neîncasarea veniturilor proprii legat de prevederile Contractului nr. x/2001, nereguli constând în neactualizarea chiriei datorate de SC B. SA proporţional cu gradul de nerealizare a traficului minim de referinţă, astfel cum a fost prevăzut în Actul adiţional nr. x/2011 la Contractul nr. x/2001.

55. În opinia recurentei-reclamante, prevederile legale încălcate sunt reprezentate de dispoziţiile contractului de închiriere nr. x/2001, modificat prin actul adiţional nr. x/2011 prin raportare la prevederile art. 9 ale acestui act adiţional şi la Anexa nr. 3 din contract. Încălcarea dispoziţiilor contractuale ar fi reprezentată de nefinalizarea negocierilor printr-un rezultat în ce prieşte recalcularea chiriei.

56. La data de 25 iulie 2012, Consiliul de Administraţie al reclamantei, în structura stabilită în Hotărârea AGA nr. 1 din 17 iulie 2012, a adoptat o hotărâre prin care, la pct. 3, s-a aprobat încetarea contractului de mandat al pârâtului nr. 363 din 5 iulie 2011, în temeiul art. 11 lit. c) din contract, ca urmare a neîndeplinirii uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în contract, urmarea controlului efectuat, în perioada 11 iunie 2012 - 22 iunie 2012, de Direcţia de Control din cadrul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, întocmindu-se în acest sens Raportul de control nr. x din 6 iulie 2012.

57. Fapta ilicită a intimatului-pârât ar consta în aceea că nu a efectuat nici un demers în vederea recalculării valorii chiriei achitate de SC B. SA Galaţi, cu coeficientul de nerealizare la nivelul anului 2012 şi nu la nivelul anului 2011, cum în mod eronat a susţinut instanţa de apel.

58. S-a mai susţinut că la dosarul cauzei există adresa din 21 decembrie 2006 prin care Consiliul de Administraţie al reclamantei a mandatat conducerea executivă a acesteia să negocieze chiriile şi să semneze actele adiţionale la contractele de închiriere, concluzionând că exista o metodologie de determinare a traficului de referinţă încă din anul 2006 şi că negocierea traficului era atributul exclusiv al directorului general.

59. În ce priveşte Contractul nr. x/2001, încheiat cu SC B. SA, metodologia existentă prevedea modalitatea de negociere a traficului, iar metodologia de calcul impusă de pârât, în calitatea sa de director general, trebuia supusă aprobării prealabile a Consiliului de Administraţi al reclamantei.

60. Conform Actului adiţional nr. x/2011, negocierea traficului de referinţă trebuia să se facă începând cu prima lună de operare din an, iar în perioada mandatului pârâtului, Contractul nr. x/2001 a fost prelungit până în data de 28 februarie 2012, astfel încât acesta a avut la dispoziţie 2 luni pentru negocierea şi încheierea anexei la contract pentru traficul de referinţă pe anul 2012, însă negocierile au început abia în luna martie 2012.

61. Faptul că intimatul-pârât nu a realizat o negociere a chiriei în prima lună de operare, duce la concluzia că în acest fel au fost afectate veniturile reclamantei.

Mai mult, instanţa de apel a ignorat faptul că negocierile pentru încheierea unui nou contract cu SC B. SA au început, la iniţiativa acesteia, încă din luna septembrie 2017, însă intimatul nu a luat măsura mandatării unor participanţi.

62. Intimatul-pârât nu a negociat valoarea traficului de referinţă în anul 2012, în raport de care trebuia să se calculeze valoarea chiriei, deoarece, deşi s-a realizat o negociere a valorii chiriei, prin actul adiţional nr. x din 23 februarie 2012, nu s-a reglementat şi valoarea minimă a traficului de referinţă ce trebuia asigurat în danele terenului închiriat şi care trebuia practicat în anul 2012 pentru recalcularea chiriei, rezultând că valoarea chiriei a fost stabilită în mod discreţionar, fără existenţa unei baze de calcul.

63. Atâta timp cât pârâtul a decis ca în anul 2012 traficul de referinţă să fie stabilit în funcţie de capacitatea de proiectare a portului, pe baza unei metodologii proprii, care nu a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie şi nu în raport de traficul de referinţă din anul anterior, acest fapt dovedeşte că pârâtul a stabilit în mod neglijent acest mod de calcul, acţiune în urma căruia s-a ajuns la situaţia în care toţi operatorii au refuzat negocierea traficului de referinţă.

64. Pentru că impasul în negocierea traficului de referinţă cu SC B. SA, s-a produs în timpul mandatului de director general exercitat de pârâtul-intimat rezultă că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, existând o faptă ilicită a acestuia, faptă ce a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, existând legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, fapta fiind săvârşită cu vinovăţie de către pârât.

65. Recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

F. Apărările formulate de intimatul-pârât.

66. La data de 13 martie 2018, intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului ori respingerea acestuia, ca nefondat.

67. În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, intimatul-pârât a arătat că motivele de recurs nu pot fi încadrate între cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

68. În ce priveşte fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât negocierile cu SC B. SA au fost începute încă în cursul anului 2011, iar nu în anul 2012 aşa cum a susţinut recurenta.

69. Intimatul-pârât a arătat, pe larg, corespondenţa purtată cu reprezentanţii B. şi a învederat faptul că, deşi recurenta-reclamantă face trimitere la decizia Curţii de Conturi din care ar rezulta faptul că a săvârşit fapta ilicită, în realitate prin această decizie s-a stabilit că el nu se face vinovat de producerea prejudiciului.

70. Mai mult, raportul realizat de reprezentanţii Curţii de Conturi Galaţi nu a fost contestat de reprezentantul legal al reclamantei, acest control fiind efectuat într-o perioadă în care intimatul-pârât nu mai era director general.

71. În opinia intimatului-pârât, vinovaţi de eşecul negocierilor cu SC B. SA sunt cei care au ocupat funcţia de director general interimar după demiterea acestuia din această funcţie.

72. În ce priveşte metodologia de calcul propusă de intimatul-pârât, acesta a arătat că nu trebuia supusă aprobării prealabile a Consiliului de Administraţie, iar motivul pentru care a adoptat o nouă metodologie de calcul s-a datorat faptului că Actul adiţional nr. x/2011, nu putea fi implementat fără a fi încălcate alte dispoziţii legale imperative, întrucât nu conţinea o procedură de stabilire a traficului de referinţă în mod egal şi nediscriminatoriu pentru toţi operatorii portuari.

73. S-a mai învederat faptul că nu există fapta ilicită pe care să o fi săvârşit, deoarece, obligaţia pe care mandatarul şi-a asumat-o este o obligaţie de mijloace, mandatul considerându-se îndeplinit dacă mandatarul a depus toate diligenţele pentru perfectarea actului juridic cu care a fost împuternici, chiar dacă operaţiunea juridică nu s-a realizat.

74. În acest sens, s-a invocat faptul că a purtat negocieri în vederea stabilirii valorii reale a chiriei în relaţia cu SC B. SA, au fost emise numeroase adrese pentru a se reuşi finalizarea negocierilor, s-au făcut concesii la negocieri, a fost elaborată o metodologie care putea fi aplicată la nivel naţional, în vederea stabilirii chiriilor pe baza traficului de referinţă.

75. De asemenea, s-a învederat faptul că nu există un prejudiciu care să poată fi imputat intimatului-pârât, mai ales că reclamanta, prin reprezentanţii legali numiţi după demiterea sa, putea evita acest prejudiciu dacă acţiona în judecată pe SC B. SA, în vederea acceptării unui trafic de referinţă corespunzător dispoziţiilor legale în vigoare, sau dacă măcar continua negocierile cu această societate.

76. S-a mai învederat faptul că nu există legătură de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită şi prejudiciu şi nici vinovăţii.

G. Considerentele instanţei de recurs.

77. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile şi apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

78. În primul rând, în ce priveşte excepţia nulităţii recursului, legat de faptul că motivele de recurs nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu mai poate fi analizată, întrucât, prin încheierea din 31 ianuarie 2019 a fost admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-reclamantă, aceasta însemnând că excepţia nu a fost găsită întemeiată.

79. Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1359 C. civ., art. 1088 C. civ., art. 1441 din Legea nr. 31/1990 şi a prevederilor Contractului nr. x/RU/2011.

80. Criticile vizând greşita reţinere a stării de fapt, nu pot fi însuşite, deoarece acestea vizează temeinicia deciziei recurate iar nu nelegalitatea acesteia, astfel încât nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

81. Criticile de nelegalitate vizează îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale relativ la contractul de mandat încheiat între reclamantă şi pârât.

82. Aşa după cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de apel, prin hotărârea nr. 2 din 25 iulie 2012 a Consiliului de Administraţie al reclamantei, a fost aprobată încetarea contractului de mandat a pârâtului în conformitate cu prevederile art. 12 lit. c) din Contractul de mandat nr. x/RU din 5 iulie 2011.

83. Obligaţiile ce nu au fost îndeplinite de pârâtul-intimat au fost evidenţiate într-un raport de control întocmit de o comisie din cadrul Ministerului Transporturilor, Raport cu nr. x din 6 iulie 2012, obligaţiile ce nu au fost îndeplinite fiind altele decât cele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată ca temei al răspunderii contractuale.

84. Contractul de mandat încheiat între reclamantă şi pârât, în temeiul Legii nr. 31/1990, a fost unul cu titlu oneros, astfel încât mandatarul era ţinut să îndeplinească obligaţiile ce derivau din contract cu diligenţa unui bun proprietar, această obligaţie fiind prevăzută şi în contractul de mandat la art. 4, lit. B), pct. 2.

85. În ce priveşte fapta ilicită, aceasta nu există, deoarece pârâtul a iniţiat negocierea traficului de referinţă cu SC B. SA, încă din anul 2011, aşa după cum rezultă din starea de fapt reţinută de instanţa de apel, care nu mai poate fi contestată în calea de atac a recursului, or, obligaţia asumată de pârât nu era una de rezultat ci de diligenţă, însă, reclamanta nu a dovedit faptul că pârâtul nu a depus diligenţa şi prudenţa necesare pentru atingerea rezultatului.

86. În motivarea instanţei de apel, s-a arătat, pe larg, de ce nu pot fi reţinute susţinerile faptice imputate pârâtului, în raport de fiecare susţinere din cererea de chemare în judecată, dar şi prin raportare la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

87. De altfel, nu numai fapta ilicită nu a fost dovedită, dar nici o eventuală vinovăţie, deoarece, chiar din cuprinsul raportului întocmit de Curtea de Conturi Galaţi ca urmare a controlului efectuat în perioada 7 iulie 2013 - 20 februarie 2013, raport invocat de reclamantă în sprijinul susţinerilor sale, rezultă că alte persoane sunt vinovate pentru abaterile constatate, iar nu intimatul-pârât.

88. Ca atare, cât timp nu există o faptă ilicită şi nici o eventuală vinovăţie, nu se poate stabili că există un prejudiciu rezultat ca urmare a unei fapte ilicite a pârâtului-intimat şi nici o legătură de cauzalitate între acestea, astfel încât hotărârea instanţei de apel apare ca una legală.

89. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta X. SA împotriva Deciziei nr. 412/2017 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2019.

Procesat de GGC - LM