Territorial competence for execution contestation: public-order exclusivity and the procedural deadline for raising lack of jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună admiterea contestaţiei şi anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2017.

În motivare, contestatoarea a arătat că sumele pretinse nu sunt datorate, sporul de fidelitate solicitat fiind inclus în salariul de bază începând cu 01.12.2015 şi plătit intimatului.

Prin Sentinţa civilă nr. 2357 din data de 14 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun şi este reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale în materia organizării şi funcţionării Administraţiei Naţionale "Apele Române", dar şi din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 120/LMA/29.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparţine Administraţiei Bazinale "Someş - Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" "(1) Se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române" prin reorganizarea Companiei Naţionale "Apele Române" - SA şi prin preluarea activităţii de hidrologie, hidrogeologie şi de gospodărire a apelor de la Compania Naţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - SA, în scopul administrării, păstrării integrităţii şi al protecţiei patrimoniului public de interes naţional care constituie infrastructura Sistemului naţional de gospodărire a apelor şi pentru gospodărirea durabilă a resurselor de apă, care reprezintă monopol natural de interes strategic. (2) Administraţia Naţională "Apele Române", cu statut de regie autonomă de interes public naţional, este persoană juridică română şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, sub autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. (3) Administraţia Naţională "Apele Române" îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu regulamentul de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 1. (4) Administraţia Naţională "Apele Române" are în structura sa direcţii de ape, organizate pe bazine şi grupuri de bazine hidrografice, şi în subordine unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, care vor efectua operaţiuni contabile până la nivelul balanţei de verificare, în condiţiile legislaţiei în vigoare."

Astfel cum rezultă din reglementările privind organizarea şi funcţionarea acestei regii autonome, Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa reprezintă o entitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române" [Anexa 1, lit. A), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002], organizată la nivelul districtului de bazin Someş - Tisa, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, având în subordine Sistemul de gospodărire a apelor Satu Mare, care este o unitate fără personalitate juridică (Anexa 1, lit. C), pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2002).

Instanţa reţine că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în Dosarul nr. x/2015 aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Conform Ordinului nr. 1235/19 septembrie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, anexa 1 normele de aplicare a acestui ordin prevăd la art. 5.1.3. prevăd că, în cazuri justificate pe seama instituţiilor publice fără personalitate juridică, pot fi deschise la unităţile trezoreriei statului conturi de disponibilităţi pentru încasarea de la instituţia publică ierarhic superioară a unor sume din care vor fi efectuate plăţi în numerar numai pentru cheltuieli care au fost angajate, ordonanţate şi lichidate de ordonatorul de credite, în condiţiile legii, de natura drepturilor salariale, burse, ajutoare alte drepturi sociale şi cheltuieli urgente care nu pot fi efectuate prin virament. La virarea sumelor în conturile instituţiilor publice fără personalitate juridică persoanele abilitate să efectueze plăţi din bugetele instituţiilor publice ierarhic superioare se vor asigura că au fost parcurse fazele de angajare, lichidare şi ordonanţare a cheltuielilor.

Raportat la aceste argumente, Judecătoria Satu Mare a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive este întemeiată şi a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 130 raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de sediul debitoarei care are personalitate juridică şi ca ordonator principal de credit, potrivit ordinului 1235/2003.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat Sentinţa civilă nr. 7572 din data de 20 noiembrie 2018, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei trebuia invocată la primul termen de judecată în faţa Judecătoriei Satu Mare, iar odată depăşit momentul procedural al primului termen de judecată, instanţa iniţial învestită cu încălcarea regulilor de competenţă materială sau teritorială de ordine publică devine singura instanţa competentă să soluţioneze cauza.

De asemenea, instanţa a reţinut că la primul termen de judecată Judecătoria Satu Mare, nu doar că nu a pus în discuţie o eventuală necompetenţă a sa, dar în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., şi-a verificat competenţa şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial . La al doilea termen de judecată din data de 03 mai 2018, instanţa a reţinut cauza în pronunţare, a dispus amânarea pronunţării la data de 10 mai 2018 când a repus cauza pe rol pentru discutarea excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu. Din moment ce la primul termen de judecată instanţa şi-a verificat competenţa, cunoscut fiind şi caracterul interlocutoriu al acestei încheieri este evident că, la acel moment, instanţa nu a considerat că ar mai fi necesare lămuririle suplimentare la care fac referire prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române"- Administraţia Bazinală de Apa Someş - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună admiterea contestaţiei, anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2017.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile anterior menţionate coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cazul încălcării necompetenţei teritoriale exclusive sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din interpretarea textului de lege sus menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, fără posibilitatea de a se dezînvesti, chiar dacă s-ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, cu excepţia prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. instituie excepţia de la regula verificării din oficiu a competenţei şi soluţionării excepţiei de necompetenţă la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se acordă un singur termen.

În speţă, Judecătoria Satu Mare, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, din data de 22 martie 2018, şi-a verificat din oficiu competenţa şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de la termenul respectiv.

La termenul din data de 3 mai 2018, instanţa a reţinut cauza în pronunţare şi apoi a amânat pronunţarea la data de 10 mai 2018.

La data de 10 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a repus cauza pe rol şi a acordat termen la 14 iunie 2018 pentru a solicita părţilor un punct de vedere cu privire la acest aspect.

Faţă de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părţile legal citate, ci abia la data de 10 mai 2018, moment la care instanţa nu se mai putea dezînvesti şi nu mai putea reveni asupra încheierii din data de 22 martie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluţioneze cauza, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunţate.

Prin urmare, Judecătoria Satu Mare a rămas învestită şi competentă să soluţioneze cauza.

De altfel, din verificările actelor dosarului, se constată că prin încheierea nr. 3688 pronunţată la data de 28 noiembrie 2017 în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Satu Mare a admis cererea formulată de BEJ B. şi a încuviinţat executarea silită pornită împotriva debitoarei Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare, str. x, fiind astfel stabilită instanţa de executare, ce nu poate fi schimbată în cadrul contestaţiei la executare.

În raport de considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

GGC - GV