Restitution order annulled, property return ordered; defendant's appeal held inadmissible as tribunal rulings under Law No. 10/2001 are final

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 522 A din 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului A. împotriva sentinţei civilă nr. 2412 din 07.12.2017 a Tribunalului Harghita.

Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Cererea de recurs formulată pârâtul A. a fost motivată şi întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâtul a susţinut că în mod nelegal a fost anulată decizia emisă în favoarea sa de reclamant, cu atât mai mult cu cât a invocat excepţia prescripţiei acţiunii reclamantului, în raport de termenul general de 3 ani.

A arătat că instanţa a greşit că a avut în vedere că nu ar fi fost posesor de bună credinţă, câtă vreme pârâtul a fost convins că este singurul moştenitor al proprietarului imobilului, chestiune tranşată, în opinia sa, prin emiterea dispoziţiei de restituire a imobilului în favoarea sa.

În plus, arată pârâtul, Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc a avut cunoştinţă de Decizia nr. 215R din 1 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a stabilit irevocabil că pârâtul nu are calitatea de moştenitor al fostului proprietar B.

Recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21 ianuarie 2019.

Raportul asupra admisibilităţii a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11 aprilie 2019, conform dovezilor aflate la dosar.

Recurentul pârât a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă acţiunea prin care reclamantul Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc a solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. x/2003 emisă de Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul înscris în CF nr. x, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 647.017 RON, reprezentând contravaloarea celor două apartamente restituite în baza dispoziţiei a cărei anulare se cere şi înstrăinate de pârât cumpărătorului de bună-credinţă C.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale mai sus redate, rezultă că Decizia nr. 522 A din 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 522 A din 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - NN