Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity between property restitution complaint and partition of inheritance

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2004 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana şi a Comisiei Judeţene Dâmboviţa de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului în privinţa dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1,61 ha, reconstituit de pe urma defunctului B. prin x/26.01.2009.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., astfel cum a fost precizată.

A dispus partajarea bunurilor conform încheierii interlocutorii din 19.06.2015 şi varianta propusă în completarea la raportul de expertiză, varianta 3 - filele x, rectificată de instanţă în ce priveşte valorile.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii E., D., C. şi F. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată la 20 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cererea de revizuire nu fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În cuprinsul acesteia, revizuenţii au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2011, definitivă şi irevocabilă după respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 287 din 24 mai 2019, instanţele au admis ca A. să primească în proprietate terenuri care au aparţinut defuncţilor săi părinţi B. şi G. - aspect care ar fi potrivnic cu cele statuate prin Decizia nr. 1564 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. x/2004, prin care instanţa a stabilit, în mod irevocabil, faptul că A. nu are dreptul la suprafeţele de teren care au aparţinut defuncţilor săi părinţi.

Precizează că în aceeaşi Decizie nr. 1564 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a mai reţinut şi faptul că prin Sentinţa civilă nr. 1929/1999 s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că petentul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor rămase de pe urma defuncţilor săi părinţi.

În finalul cererii, revizuenţii solicită instanţei supreme să se pronunţe asupra contradictorialităţii dintre Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti şi Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Examinând cererea de revizuire în raport cu excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege. Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.

În acest sens, tripla identitate - ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire - trebuie analizată în raport cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat şi nu acela al îndreptării hotărârilor pe care părţile le apreciază ca fiind eronate, prin anularea acestora şi pronunţarea altora.

Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile înscrise în art. 322 pct. 7 îl constituie respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (în care să se regăsească tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste condiţii, interes pentru speţa dedusă judecăţii este cea referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză.

Prin revizuirea de faţă se invocă contrarietatea între Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti şi Decizia civilă nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Revizuenţii pretind că Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2011 este contradictorie cu Decizia nr. 1564 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. x/2004.

Examinând cele două hotărâri, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., privind aceleaşi părţi, aceleaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului în privinţa dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1,61 ha, reconstituit de pe urma defunctului B. prin x/26.01.2009.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., astfel cum a fost precizată.

A dispus partajarea bunurilor conform încheierii interlocutorii din 19.06.2015 şi varianta propusă în completarea la raportul de expertiză, varianta 3, rectificată de instanţă în ce priveşte valorile.

Această decizie a soluţionat cauza având ca obiect ieşirea din indiviziune privind suprafeţele de teren evidenţiate în Titlul de proprietate nr. x emis la data de 26.01.2009, iar părţi au fost reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F.

Prin Decizia nr. 1565 din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2004 a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana şi a Comisiei Judeţene Dâmboviţa de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Aşadar, obiectul acestei cauze a fost plângere împotriva hotărârii Comisiei Locale Dragodana şi a Comisiei Judeţene Dâmboviţa - reconstituire drept de proprietate pentru suprafaţa de 3,96 ha, părţi în proces fiind petentul A., intimaţii Comisia Locală Dragodana pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intervenienţii H., I., F. şi J.

În atare situaţie, rezultă că între cele două decizii nu există identitatea de obiect şi cauză impusă de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme au analizat aspecte diferite vizând ieşirea din indiviziune, respectiv, plângere împotriva hotărârii autorităţii publice emisă în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Drept consecinţă, întrucât nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii E., D., C. şi F. împotriva Sentinţei civile nr. 653 din 10 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - NN