Appeal against procedural suspension struck as null for failing to invoke statutory cassation grounds and unpaid stamp duty.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs) brought against the Court of Appeal’s interlocutory order suspending the proceedings due to the appellant’s non-appearance, thereby upholding the suspension in force. The appellant challenged the suspension order on grounds that the communicated procedural act was unsigned, alleging procedural violations and even criminal conduct by the communicators, but raised no criticism related to the legality of the suspension measure itself. The Court held that, under Article 489(1)-(2) of the Civil Procedure Code, an appeal is null when its grounds do not fall within the exhaustive casation grounds listed in Article 488(1)-(8); since the appellant’s arguments did not, the appeal was struck as null. Additionally, the appellant failed to pay the 20 RON stamp duty as ordered, despite notification, triggering nullity under Articles 197 and 486(2)-(3) of the Code, as well as Article 25(1)(b) of Government Emergency Ordinance No. 80/2013. The decision is final and subject to no further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 414 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against procedural suspension struck as null for failing to invoke statutory cassation grounds and unpaid stamp duty: The appellant challenged the suspension order on grounds that the communicated procedural act was unsigned, alleging procedural violations and even criminal conduct by the communicators, but raised no criticism related to the legality of the suspension measure itself. The Court held that, under Article 489(1)-(2) of the Civil Procedure Code, an appeal is null when its grounds do not fall within the exhaustive casation grounds listed in Article 488(1)-(8); since the appellant’s arguments did not, the appeal was struck as null. Additionally, the appellant failed to pay the 20 RON stamp duty as ordered, despite notification, triggering nullity under Articles 197 and 486(2)-(3) of the Code, as well as Article 25(1)(b) of Government Emergency Ordinance No. 80/2013. The decision is final and subject to no further appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null due to lack of valid grounds.
Ground for nullity because the appellant failed to attach proof of payment of the stamp duty.
Ground for nullity due to failure to pay the stamp duty, as provided in the dispositive.
Cited in the dispositive for the amount of the stamp duty that was not paid, leading to nullity.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Timişoara
Prin încheierea de şedinţă din 06.06.2019, pronunţată în Dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.
2. Calea de atac formulată
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
3. Procedura filtru
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 01.07.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului recurentului, pentru ca acesta să depună punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".
În speţă, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul aplicaţiei Ecris, judecata dosarului în care s-a pronunţat încheierea obiect al prezentului recurs este în continuare suspendată, sens în care partea interesată are deschisă calea de atac a recursului, conform legii.
Se constată că prin încheierea de şedinţă din 06.06.2019, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că la apelul nominal părţile au lipsit, iar la dosar nu exista o cerere de judecată în lipsă.
Recurentul critică încheierea menţionată pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătoreşti (art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanţă privind suspendarea judecăţii şi nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanţa de control judiciar sub aspectul legalităţii soluţiei.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
Pe de altă parte, deşi prin raportul de admisibilitate s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, iar actul procedural şi adresa privind taxa de timbru au fost comunicate acestuia la data de 10.07.2019, recurentul nu s-a conformat acestei obligaţii.
În acest sens, se reţine că, în acord cu prevederile art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Cu un conţinut similar, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic".
Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.
Cum recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra stabilite în sarcina sa de către instanţă, referitor la acest aspect operează sancţiunea nulităţii căii de atac, potrivit dispoziţiilor legale menţionate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 06.06.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, judeţul Arad împotriva încheierii de şedinţă din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 octombrie 2019.
GGC - NN