Alternative territorial competence for contract annulment: binding effect of interlocutory order on place of monetary performance

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2009/a2, astfel cum a fost ulterior precizată, contestatorul A. a formulat contestaţie la tabelul definitiv consolidat de creanţe al debitoarei SC, B. SRL, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, solicitând şi anularea contractului de cesiune de creanţă încheiat cu intimatul C. la 29.12.2017.

Prin încheierea de şedinţă din 15.10.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2009/a2 al Tribunalului Olt, s-a dispus disjungerea cererii privind anularea contractului de cesiune de creanţă din data de 29.12.2017, formulată de reclamanţii A. şi D. în contradictoriu cu pârâţii SC, B. SRL, şi C., fiind înregistrată la data de 15.10.2018 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

Prin Încheierea nr. 30/12.11.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Olt, secţia a II a, contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.

Cauza a fost înaintată şi înregistrată la data de 04.12.2018 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub nr. x/2018*.

Prin Sentinţa nr. 52/29.01.2019 Tribunalul Olt, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Tribunalul Olt a reţinut că din analiza contractului de cesiune încheiat la data de 29.12.2017 rezultă că nu a fost indicat în mod expres locul plăţii, sens în care, în stabilirea competenţei, trebuie în vedere natura prestaţiei.

Cum transferul proprietăţii se produce de drept, prin acordul de voinţe a cărui sursă este contractul, rezultă că la data şi locul încheierii contractului de cesiune, prin raportare la natura prestaţiilor, a operat plata ce face obiectul actului translativ de proprietate.

Astfel, transferul dreptului de proprietate asupra creanţei a operat la data semnării contractului încheiat la data de 29.12.2017 la Otopeni, loc al încheierii contractului care este confirmat de notele de şedinţă depuse chiar de către partea reclamantă pentru termenul din data de 02.07.2018.

În privinţa obligaţiilor băneşti, dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., prevăd că acestea trebuie executate la domiciliul sau sediul creditorului de la data plăţii, însă această regulă este supletivă, fiind înlăturată de prevederea contractuală de la art. 2.1.2, în care părţile au stipulat că plata preţului cesiunii va fi efectuată prin virament bancar în contul cedentului de la E., iar nu la domiciliul creditorului.

Prin urmare, deşi reclamantul are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, niciuna dintre acestea nu este Tribunalul Olt, întrucât atât domiciliul pârâtului, cât şi locul executării obligaţiei, se află în raza de competenţă a Tribunalului Ilfov.

Prin Sentinţa nr. 1.936/13.06.2019 Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Ilfov, a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, prevederile legale invocate instituind o competenţă alternativă, beneficiul alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţinând reclamantului.

Obiectul acţiunii este reprezentat de anulare/rezoluţiune contract, iar în ce priveşte locul executării chiar şi numai în parte a obligaţiilor, executarea contractului trebuie îndeplinită la domiciliul creditorului, având în vedere că potrivit dispoziţiilor contractuale plata sumelor de bani urma să se facă prin virament bancar, iar în ce priveşte locul executării chiar şi numai în parte a obligaţiilor, sunt incidente dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., ce reţin că obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii, în speţă creditorul având domiciliul în judeţul Olt.

Nu se poate reţine teza potrivit căreia prin convenţia intervenită nu s-a stipulat în mod expres locul plăţii, prin exprimarea art. 2.1.2 din contract "plata preţului de cumpărare va fi efectuată de cesionar prin transfer/virament bancar în contul cedentului deschis la E." rezultând, fără dubiu, că părţile au înţeles să stabilească convenţional locul plăţii ca fiind cel de la domiciliul creditorului.

Astfel, în situaţia în care plata se face prin virament bancar şi se indică contul în care urmează a fi efectuată plata, aşa cum s-a stipulat în contractul de cesiune creanţă de faţă, nu presupune că locul plăţii ar fi cel în care au sediul băncile la care aceste conturi sunt deschise, relevanţa fiind doar aceea a momentului plăţii, potrivit dispoziţiilor art. 1497 C. civ.

Reclamantul şi-a manifestat opţiunea în alegerea instanţei competente dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, introducând cererea de chemare în judecată la instanţa de la locul executării, chestiune reiterată de altfel, în mod expres, şi ulterior, pe parcursul desfăşurării procesului, cu ocazia discutării incidentelor referitoare la competenţă.

În toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., iar după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanţa pe care a sesizat-o este competentă să soluţioneze pricina, fiind prima instanţă învestită în acest sens.

Pe de altă parte, Tribunalul Olt, secţia I civilă, a soluţionat excepţia de necompetenţă teritorială a doua oară, după ce iniţial această excepţie a fost respinsă de Tribunalul Olt, secţia a II a, contencios administrativ şi fiscal prin Încheierea interlocutorie nr. 30/12.11.2018, asupra căreia nu se mai putea reveni prin pronunţarea unei soluţii contrare.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând, în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".

În cauză, prin Încheierea de şedinţă nr. 30/12.11.2018 (dată ce a constituit primul termen la care părţile au fost legal citate pentru judecarea capătului de cerere disjuns având ca obiect anulare contract de cesiune de creanţă), Tribunalul Olt, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a procedat la verificarea propriei competenţe, reţinând că, deşi cauza nu revine spre competenţă judecătorului sindic ci secţiei civile a acestei instanţe (întrucât raportul litigios s-a născut numai între persoane fizice), în ce priveşte competenţa teritorială, aceasta aparţine Tribunalului Olt, având în vedere dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv faptul că locul executării contractului este la domiciliul contestatorilor din oraşul Potcoava, judeţul Olt. Prin această încheiere, ce are caracter interlocutor, excepţia de necompetenţă teritorială a fost respinsă, situaţie faţă de care Tribunalul Olt, secţia civilă, nu mai putea reveni asupra acestui aspect.

În acest sens, dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc în mod expres că încheierea prin care instanţa de judecată consemnează rezultatul verificării şi stabilirii propriei competenţe are caracter interlocutoriu, astfel încât asupra celor reţinute prin Încheierea de şedinţă nr. 30/12.11.2018, Tribunalul Olt, nu mai putea reveni.

Caracterul interlocutoriu este definit de dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., potrivit cărora " Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase." şi semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că, în afara instanţelor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, devin incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Cum reclamanţii au ales să învestească Tribunalul Olt, ca instanţă de la sediul/domiciliul creditorului, această situaţie, coroborată cu stabilirea competenţei teritoriale prin Încheierea interlocutorie nr. 30/12.11.2018, determină ca instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei să fie Tribunalul Olt.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2019.

GGC - OB