Municipality's Revision Application Inadmissible; Enforcement-Reversal Ruling Upheld as Res Judicata Not Violated
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the application for revision (revizuire) filed by the municipality against a Court of Appeal decision that had upheld an order for the reversal of enforcement (întoarcerea executării), thereby confirming that the prior ruling remains in force and obliging the applicant to pay the respondent 1,000 RON in reduced legal fees and 450 RON in travel and accommodation costs. The dispute arose after the municipality, having obtained a final judgment obliging the respondent to demolish unauthorized construction works and authorizing the municipality to do so at the respondent's expense, enforced the judgment and recovered enforcement costs; the respondent then successfully challenged the enforcement and obtained an order that the municipality reimburse those costs. The municipality sought revision under Article 509(8) of the Civil Procedure Code, alleging that the enforcement-reversal decision contradicted the original demolition judgment and violated its res judicata authority. The Court rejected the application, holding that the revision ground requires conflicting final judgments involving the same parties, cause, and object, and that here the triple identity was absent because the two proceedings had different objects—the first concerned the obligation to demolish, while the second concerned the reversal of enforcement—so the res judicata authority was not infringed.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 430 C. proc. civ, art. 431 alin. (1) C. proc. civ, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, art. 451 alin. (2) C. proc. civ; Municipality's Revision Application Inadmissible; Enforcement-Reversal Ruling Upheld as Res Judicata Not Violated: The dispute arose after the municipality, having obtained a final judgment obliging the respondent to demolish unauthorized construction works and authorizing the municipality to do so at the respondent's expense, enforced the judgment and recovered enforcement costs; the respondent then successfully challenged the enforcement and obtained an order that the municipality reimburse those costs. The municipality sought revision under Article 509(8) of the Civil Procedure Code, alleging that the enforcement-reversal decision contradicted the original demolition judgment and violated its res judicata authority. The Court rejected the application, holding that the revision ground requires conflicting final judgments involving the same parties, cause, and object, and that here the triple identity was absent because the two proceedings had different objects—the first concerned the obligation to demolish, while the second concerned the reversal of enforcement—so the res judicata authority was not infringed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the request for revision as inadmissible because the conditions of this provision were not met.
Used to reduce the attorney's fees awarded as litigation costs.
Full text
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă. la data de 20.06.2019 sub nr. x/2019, revizuenta Primăria Sector 6 Bucureşti a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 918/A/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în Dosar nr. x/2018, ca fiind contradictorie cu Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în Dosar nr. x/2009.
În motivare, revizuenta a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011 a fost admisă, în recurs, acţiunea reclamantei (revizuenta din prezenta cauză) având ca obiect desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr. x/08.05.2002 la imobilul din str. x, amplasat nelegal pe servitutea de trecere prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.11.2000, de către pârâtul A. A fost autorizată reclamanta ca, în situaţia în care pârâtul nu se va conforma celor stabilite prin decizie, să aducă ea însăşi la îndeplinire această măsură, pe cheltuiala pârâtului.
Întrucât pârâtul nu s-a conformat obligaţiei impuse de instanţă, reclamanta a procedat la executarea silită, procedură în cadrul căreia au fost impuse ca sarcină debitorului (pârâtul A.), cheltuieli de executare în cuantum de 59.926,72 RON.
Prin Decizia nr. 1.204/A/11.04.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în Dosar nr. x/2016 a fost admisă, în apel, contestaţia la executare formulată de către debitor, având ca obiect desfiinţarea actelor de executare în ce priveşte cheltuielile de executare în cuantum de 59.926,72 RON, fiind anulate actele de executare în ce priveşte suma menţionată, reprezentând preţ al obligaţiei de a face.
Prin Decizia nr. 918/A/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în Dosar nr. x/2018 a fost menţinută soluţia de admitere a cererii de întoarcere a executării silite formulată de acelaşi debitor, şi obligată pârâta creditoare (primăria) la plata, către reclamant, a sumei de 59.926,72 RON actualizată şi la dobânda penalizatoare aferentă, din 17.03.2016 până la data plăţii.
Referitor la această decizie, revizuenta a arătat că este contrară celei reprezentând titlu executor în cauză, respectiv, Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011, a Curţii de Apel Bucureşti, care nu a fost desfiinţată şi căreia nu i se pot opune decizii ale unor instanţe inferioare, care să anuleze acte de executare.
Revizuenta a mai arătat că a achitat cheltuielile de executare din fonduri publice, conformându-se titlului executoriu care a îndreptăţit-o să desfiinţeze lucrările efectuate în mod nelegal de către pârât, pe cheltuiala acestuia, sens în care hotărârile care au admis contestaţia la executare formulată de acesta, apoi cererea de întoarcere a executării, sunt nelegale şi netemeinice, contrare titlului executoriu care nu a fost desfiinţat, pentru a da posibilitatea întoarcerii executării silite.
În mod greşit Decizia nr. 918/A/29.03.2019 a cărei anulare se solicită pe calea prezentei revizuiri a fost analizată din perspectiva noului C. proc. civ., în condiţiile în care în cauză operează prevederile vechiul C. proc. civ.
Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, motivele fiind expres şi limitativ prevăzute de lege, impunând, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice, în sensul că cea de-a doua nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aceasta presupune ca, potrivit art. 430 C. proc. civ., să fi existat între aceleaşi părţi o judecată care să fi tranşat fondul procesului, o excepţie procesuală sau alt incident, aspecte contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., sancţionează aşadar încălcarea efectelor lucrului judecat potrivit căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, la data de 23.03.2009 sub nr. x/2009, reclamanta Primăria Sector 6 Bucureşti, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia să desfiinţeze lucrările executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr. x/08.05.2002, cu privire la amplasarea imobilului din strada x nr. 139, executând construcţia pe servitutea de trecere prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.11.2000; să aducă imobilul la stadiul iniţial, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, modificată şi completată, precum şi stabilirea unui termen limită de executare a acestei măsuri conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 50/1991; iar în cazul în care acesta nu va proceda la executarea primului capăt de cerere, să fie împuternicită să aducă la îndeplinire dispoziţiile instanţei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 50/1991, O.G. nr. 2/2001, art. 112 şi urm. C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 3914/15.05.2009, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 325/A/28.04.2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei; a obligat apelanta la pata, către intimat, a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată reduse.
Prin Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis recursul reclamantei împotriva deciziei menţionate anterior; a modificat decizia recurată; a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei; a schimbat sentinţa; a admis acţiunea; a obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările de construcţii executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire nr. x/8.05.2002 la imobilul din str. x, amplasat nelegal pe servitutea de trecere prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.11.2000; a stabilit termen limită de executare de către pârât a acestei măsuri 9 luni de la data prezentei hotărâri; a autorizat reclamanta, ca în cazul în care pârâtul nu execută această măsură în termenul limită stabilit, să aducă ea însăşi la îndeplinire această măsură, pe cheltuiala pârâtului.
Rezultă că litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011 a avut ca obiect obligaţia de a face şi s-a purtat între Primăria Sector 6 Bucureşti, în calitate de reclamantă şi A., în calitate de pârât.
Urmare a pronunţării acestei decizii reclamanta a procedat la executare silită, potrivit dispozitivului hotărârii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, la data de 01.04.2016 sub nr. x/2016, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Sector 6 Bucureşti, desfiinţarea actelor de executare în ceea ce priveşte stabilirea cheltuielilor de executare în sumă de 59.926,72 RON, întocmite în Dosarul de executare nr. 385/2014 de către BEJ B., cu cheltuieli de judecată.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Prin Sentinţa nr. 6.180/14.07.2016, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia.
Prin Decizia nr. 1.204/A/11.04.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis apelul contestatorului împotriva sentinţei, a schimbat în tot sentinţa, a admis contestaţia la executare, a anulat actele de executare în ce priveşte suma de 59.926,72 RON, reprezentând preţ al obligaţiei de a face.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, la data de 10.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sector 6 Bucureşti, admiterea cererii de întoarcere a executării silit, prin restabilirea situaţiei anterioare executării în Dosarul execuţional nr. x/2014, ca urmare a Deciziei nr. 1.204/A/11.04.2017, pentru suma de 59.926,72 RON, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra debitului restant la data scadenţei, începând cu data de 17.03.2016, până la achitarea integrală a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 5364/07.08.2018, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a admis cererea; a dispus întoarcerea executării silite în Dosarul de executare nr. 385/2014, în sensul că a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 59.926,72 RON, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, din 17.03.2016 până la data plăţii; a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 467 RON cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 723 şi urm. C. proc. civ., art. 1381, 1535 C. civ.
Prin Decizia nr. 918/A/29.03.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins apelul pârâtei împotriva sentinţei mai sus menţionate; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată onorariu avocat redus.
Revizuenta susţine că Decizia nr. 918/A/29.03.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, prin care s-a menţinut soluţia de admitere a cererii de întoarcere a executării silite privind suma de 59.926,72 RON reprezentând cheltuieli de executare, ar fi contradictorie cu Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin care pârâtul din dosarul de fond având ca obiect obligaţia de a face (A.) a fost obligat să desfiinţeze lucrările de construcţii efectuate fără autorizaţie, cu autorizarea reclamantei Primăria Sector 6 Bucureşti să ducă la îndeplinire această măsură, pe cheltuiala pârâtului, dacă acesta nu o va face.
Contrar celor susţinute de către revizuentă, Înalta Curte, constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 430 din acelaşi cod.
Astfel, deşi în cadrul procesual al celor două litigii figurează aceleaşi părţi, cauza în care s-a pronunţat decizia despre care revizuenta pretinde că a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1.627/R/06.12.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, (cea în care s-a pronunţat Decizia nr. 918/A/29.03.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă), are ca obiect întoarcere executare.
În această situaţie, cerinţa încălcării autorităţii de lucru judecat, ca premisă a promovării cu succes a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită, întrucât cele două cauze în care se pretinde că s-au pronunţat hotărâri contradictorii au obiect diferit.
Astfel, Dosarul nr. x/2009, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1.627/R/06.12.2011, are ca obiect obligarea pârâtului A. la desfiinţarea lucrărilor de construcţie efectuate fără autorizaţie, iar Dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunţat Decizia nr. 918/A/29.03.2019, are ca obiect cererea de întoarcere a executării silite formulată de către pârâtul A. în legătură cu cheltuielile de executare rezultate în urma punerii în executare a Deciziei nr. 1.627/R/06.12.2011.
Simplul fapt că cele două cauze în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii se găsesc într-o succesiune determinată de parcurgerea unor etape judiciare distincte, nu atrage încălcarea autorităţii de lucru judecat de către hotărârea pronunţată în cel de-al doilea dosar (cel având ca obiect întoarcere executare), câtă vreme, aşa cum s-a arătat, obiectul lor este diferit, iar prin aceasta tripla identitate nu este îndeplinită.
Întrucât intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, cheltuieli de transport şi cazare, depunând acte doveditoare în acest sens, Înalta Curte, va admite cererea, însă, raportat la complexitatea cauzei şi durata procesului, care s-a soluţionat la primul termen de judecată, va face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi va redimensiona cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate cu titlu de onorariu de avocat de la 2400 RON, la 1000 RON. Referitor la cheltuielile de transport şi cazare, de asemenea dovedite, acestea se vor acorda în cuantum de 450 RON, potrivit actelor depuse.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă şi va obliga revizuenta să plătească intimatului suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi la plata sumei de 450 RON cheltuieli cazare şi transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Primăria Sectorului 6 Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Calea x, împotriva Deciziei nr. 918/A din 29 martie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, în contradictoriu cu intimatul A., cu domiciliul în Bucureşti, şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C., în str. x A.
Obligă revizuenta să plătească intimatului suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi la plata sumei de 450 RON cheltuieli cazare şi transport.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2019.
GGC - OB