Conflict of jurisdiction in enforcement authorization against multiple debtors resolved in favor of Bucharest court

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 07.06.2019, sub nr. x/2019, B.E.J. A., urmare a sesizării de către creditorul B. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 13759 din data de 21 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, cu privire la debitorii C. şi D., pentru suma de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Prin încheierea civilă nr. 3762 din iunie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dispus după cum urmează:

A disjuns capătul de cerere referitor la încuviinţarea executării silite privind pe debitorul D.

A admis cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., cu privire la creditorul B. S.A., şi debitorul C.

A încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 13759 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016, pentru suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă care se va actualiza prin toate modalităţile legale sau contractuale incidente, prin toate formele de executare.

III. Prin Sentinţa civilă nr. 2228 din 13 iunie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale cu privire la capătul de cerere referitor la încuviinţarea executării silite faţă de debitorul D., declinându-şi competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea încheierii s-au arătat, în principal, următoarele:

Potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În acest sens, instanţa constată faptul că sediul debitorului D., aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către executorul judecătoresc A., este în Bucureşti, str. x, stradă aflată în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, potrivit anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

IV. Învestită potrivit celor de mai sus, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 7378 din 16 iulie 2019 în dosarul nr. x/2019 prin care s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, declinându-se competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

S-a constatat naşterea unui conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti motiv pentru care dosarul cauzei a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea sentinţei s-au arătat, în principal, următoarele:

Conform disp. art. 666, alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare, competenţa fiind exclusivă şi de ordine publică.

Potrivit art. 651, alin. (1) din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În cauză, executarea silită este îndreptate împotriva a mai multor debitori, dintre care unul are sediul în circumscripţia Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar celălalt, în circumscripţia Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

În aceste condiţii, potrivit textelor de lege antemenţionate, competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin Bucureşti, cât şi Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului C. Pe cale de consecinţă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze cerea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, fiind lipsit de relevanţă dacă s-a dispus sau nu disjungerea unui capăt de cerere.

V. Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

O caracteristică fundamentală a executării silite este reprezentată, ca regulă, de caracterul ei unipatrimonial, ceea ce înseamnă că, în mod obişnuit, în cadrul unei executări silite nu poate fi urmărit silit decât un singur debitor, coparticiparea procesuală neputând fi decât pasivă.

O asemenea caracteristică este impusă de faptul că, în cazul executării silite indirecte, obiectul executării îl constituie valorificarea bunurilor debitorului, astfel că formele de executare trebuie îndeplinite în mod distinct pentru bunurile fiecărui debitor, în vreme ce în cadrul executării silite directe obligaţia de a preda un bun ori de a face sau a nu face nu ar putea fi îndeplinită decât de către cel care deţine bunul ori, după caz, de către debitorul ţinut a face sau a nu face.

Nu este, aşadar, îngăduită contopirea într-o singură procedură a executării silite pornite împotriva mai multor patrimonii, deci împotriva unor debitori diferiţi, fiind necesar să se pornească o executare silită distinctă împotriva fiecărui debitor.

Cu caracter derogatoriu, coparticiparea procesuală la nivel execuţional poate fi şi pasivă, precum atunci când se urmăreşte silit un bun aflat în proprietate comună, iar creditorul urmăritor este comun tuturor coproprietarilor, însă asemenea situaţii nu pot fi avute în vedere, în considerarea specificităţii lor, decât ca excepţii de la sus-evocata regulă.

Procedând contrar, executorul judecătoresc a învestit, în prezenta cauză, instanţa de executare cu încuviinţarea executării silite împotriva mai multor debitori, determinând existenţa unei coparticipări procesuale pasive specifice doar fazei judecăţii, care nu ar trebui însă recunoscută, pentru identitate de raţiune a legii, la nivel execuţional, căci elementele de particularitate specifice urmăririi silite impun un tratament juridic diferit.

În prezentul proces creditorul urmăritor a formulat o unică cerere de executare silită împotriva celor doi debitori obligaţi în solidar prin titlul executoriu (Sentinţa civilă nr. 13759 din 21 noiembrie 2016 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti), tinzând la a obţine realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale, deşi bunurile supuse urmăririi aparţineau unor debitori şi patrimonii diferite, debitori care îşi aveau domiciliul (sediul) în circumscripţii judecătoreşti distincte, iar creanţa de realizat (constând în suma de 1500 RON) nu făcea necesară derularea unei unice proceduri execuţionale.

Era, deci, necesar ca creditorul urmăritor să pornească o executare silită distinctă împotriva fiecărui debitor al său, uzând de cereri de executare silită separate în raport cu fiecare dintre debitori.

Dintr-o asemenea perspectivă şi în considerarea unor asemenea raţiuni, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviinţarea executării silite cu privire la debitorul D. (cu sediul în municipiul Bucureşti,), dispusă de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, apare ca o măsură procesuală necesară, ea îngăduind declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării faţă de acest debitor în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de executare în înţelesul prevederilor art. 659 C. proc. civ.

În acest fel, executarea silită pornită de creditorul urmăritor se poate realiza în mod distinct faţă de fiecare debitor urmărit, în cadrul unor proceduri execuţionale autonome, asigurându-se respectarea regulii privitoare la caracterul unipersonal, în plan pasiv, şi unipatrimonial al executării silite.

Faţă de toate cele ce preced, văzându-se şi prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., se va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate împotriva debitorului D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL