Challenge to enforcement returns to Galați court after tardy territorial incompetence finding invalidated.

Deliberând, reţine următoarele:

I. Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. x/2018 debitorul A. a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B., anularea executării silite pornite împotriva sa în dosarul nr. x/2017 al B.E.J.A. C.

II. Prin Sentinţa civilă nr. 6981 din 13 decembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, declinându-şi competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea sentinţei s-au arătat, în principal, următoarele:

Prin Încheierea din data de 12 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în dosar nr. x/2017 a fost încuviinţată executarea silită.

Instanţa constată că potrivit art. 651 C. proc. civ. "(1) instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor; (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare; (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Instanţa reţine că instanţa de executare rezolvă incidente apărute în cursul executării silite, astfel că momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite şi că trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta.

Instanţa reţine că Judecătoria sector 3 Bucureşti are competenţa legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite şi rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

III. La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei sale materiale declinându-şi competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Galaţi.

A constatat totodată ivirea unui conflict negativ de competenţă între cele două judecătorii.

În motivarea sentinţei s-au arătat, în principal, următoarele:

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data formulării acţiunii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească competenţa instanţei, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, primul termen de judecată cu părţile legal citate a fost în 8 august 2019, însă s-a stabilit de către prima instanţă sesizată că aceasta este necompetentă teritorial la al patrulea termen cu procedura completă, adică în 1 noiembrie 2018. Deşi excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată la al doilea termen (care nu a fost dat pentru stabilirea competenţei, conform art. 131 alin. (2) C. proc. civ., deci tot cu depăşirea termenului prevăzut de lege) - 6 septembrie 2018, s-a pus în discuţie excepţia la al patrulea termen, iar la al treilea termen nu s-a făcut nici o referire la necompetenţă.

Faţă de faptul că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată cu tardivitate din oficiu, se reţine că prima instanţă sesizată a devenit competentă prin prorogare de competenţă, astfel încât instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi va dispune în baza art. 132 alin. (3) noul C. proc. civ. declinarea cauzei în favoarea instanţei competente, Judecătoria Galaţi.

IV. Cu privire la conflictul negativ de competenţă născut potrivit celor de mai sus, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. în conţinutul lor vigoare la data pornirii prezentului proces, necompetenţa materială a instanţei şi cea teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Corelativ, alin. (1) şi (2) ale art. 131 C. proc. civ. prevedeau că la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privitoare la stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

Cu caracter de excepţie, legea îi îngăduie judecătorului să amâne judecata o singură dată pentru a obţine lămuriri sau, după caz, probe suplimentare utile determinării competenţei, însă o asemenea posibilitate trebuie să rămână una de care se uzează cu prudenţă, anume doar atunci când, în mod necesar, acordarea unui termen apare ca indispensabilă clarificării ori dovedirii unor împrejurări direct legate de stabilirea competenţei.

Astfel fiind, judecătorul cauzei este ţinut să asigure respectarea riguroasă a acestor dispoziţii legale, veghind la realizarea scopului urmărit de legiuitor, în concretizarea dispoziţiilor cu valoare de principiu cuprinse în art. 22 alin. (1) C. proc. civ. ("Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile"), coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) C. proc. civ. ("Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale").

Rezultă, aşadar, că atunci când excepţia de necompetenţă materială sau teritorială exclusivă este invocată din oficiu de judecătorul cauzei, invocarea excepţiei trebuie făcută în termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar eventuala amânare a judecăţii pentru a se obţine lămuriri sau probe suplimentare trebuie dispusă încă de la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi numai o singură dată.

Prin urmare, atunci când aceste dispoziţii legale imperative nu sunt respectate de judecătorul cauzei, el invocând peste termenul legal excepţia de necompetenţă materială sau teritorială exclusivă şi verificându-şi competenţa cu întârziere, încălcând dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., consecinţa este aceea că instanţa învestită cu judecarea procesului devine competentă a-l judeca.

În acest caz, eventuala neregularitate constând în necompetenţa materială sau teritorială exclusivă a instanţei se acoperă, instanţa iniţial sesizată fiind obligată să continue judecata precum în situaţia în care sesizarea ei s-ar fi făcut cu respectarea normelor legale de competenţă.

Fiind vorba despre o competenţă câştigată prin voinţa legii, în cazul în care instanţa ar proceda totuşi la declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe, aceasta din urmă este îndreptăţită să invoce propria ei necompetenţă constatând că, ope legis, instanţa iniţial sesizată trebuia să păstreze judecata procesului, fiindu-i dobândită nu doar prerogativa de a soluţiona cauza, ci însăşi obligaţia de a proceda la judecată.

În prezentul proces, primul termen de judecată (părţile fiind legal citate) a fost stabilit de Judecătoria Galaţi pentru data de 8 august 2018, la acest termen nefiind însă invocată excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe.

Doar la termenul de judecată următor, acela din 06.09.2018, Judecătoria Galaţi a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, dispunând totodată că privitor la această excepţie procesuală "prorogă discuţia pentru termenul următor de judecată", acela din 04.10.2018.

Din conţinutul încheierii de şedinţă nu rezultă dacă această amânare a discutării excepţiei îşi are temei în prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., fiind necesare lămuri ori probe suplimentare, sau are alte cauze, străine de aceste prevederi legale şi pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere.

În pofida celor dispuse, Judecătoria Galaţi nu a pus excepţia în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 04.10.2018, din încheierea de şedinţă rezultând că aspectul privitor la necompetenţa instanţei nu a fost în niciun fel abordat în această şedinţă de judecată.

În fine, doar la cel de-al patrulea termen de judecată (şi ultimul) acordat în cauză, acela din 01.11.2018, Judecătoria Galaţi a pus excepţia necompetenţei sale teritoriale în discuţia părţilor, amânând apoi pronunţarea hotărârii pentru data de 13.12.2018, când a admis excepţia.

Toate cele de mai sus conduc cu evidenţă la concluzia că Judecătoria Galaţi şi-a nesocotit obligaţiile care îi reveneau potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., încălcând limitele de timp impuse de aceste dispoziţii legale pentru invocarea excepţiei necompetenţei sale teritoriale şi pentru soluţionarea acesteia, astfel că a devenit competentă a judeca procesul, fără a mai interesa dacă, pe fondul excepţiei, aceasta era sau nu întemeiată.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, învestită prin declinarea competenţei, era în drept a invoca excepţia necompetenţei sale teritoriale, afirmând că în sus-evocatele circumstanţe Judecătoria Galaţi era în drept a soluţiona cauza.

În temeiul prevederilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. se va stabili, aşadar, în favoarea Judecătoriei Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL