Negative jurisdiction conflict resolved: parish restitution claim assigned to Cluj administrative court under special O.U.G. no. 94/2000 rule.

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/2018 reclamanta Parohia Reformata II Cluj a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, Municipiul Cluj -Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj -Napoca să dispună următoarele:

În principal în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

1) Să vă pronunţaţi asupra calităţii subscrisei de persoană îndreptăţită, asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în Cluj -Napoca, B-dul x înscris iniţial în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. top. x, transcris în C.F. nr. x Cluj, compus din casă cu etaj din cărămidă şi piatră acoperită cu ţiglă, la parter cu 4 săli şi dependinţe, la etaj cu 8 camere, 4 bucătării şi dependinţe, curte şi grădină în Calea x (B-dul x nr. 124) şi teren în suprafaţă de 4266 mp, obiect al cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, sens în care:

1.1. Să retrocedaţi în natura imobilul cu nr. top. x compus din - Corpul 1 de clădire S+P+E, având fundaţii de piatra, pereţi din zidărie de cărămidă, şarpantă din lemn, acoperită cu ţiglă, compus din: LA SUBSOL: 1 hol şi 6 pivniţe; LA PARTER: 1 antreu, 2 vestiare, 2 săli, 1 baie, 1 WC, 1 casa scării; LA ETAJ: un coridor, 3 săli, 3 săli de mese, 2 antree, un vestiar, 1 birou, 1 cabinet medical, 1 magazie, 1 spălătorie, 1 WC. - Corpul 2 de clădire, având fundaţii de piatră, pereţi din zidărie de cărămidă, şarpantă din lemn, acoperită cu ţiglă, compus din: 2 antree, 2 birouri, 3 săli, 2 vestiare, 2 holuri, 3 WC-uri, 1 spălătorie, 1 vestiar, 1 coridor, 1 bucătărie, 1 loc preparat carne, 1 magazie, şi teren pe B-dul x nr. 124 în suprafaţă de 2055 mp, cu obligaţia de a menţine afectaţiunea de grădiniţă pe o perioadă de până la cinci ani;

1.2. Să dispuneţi acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul teren cu nr. Top x în suprafaţă de -2211 mp constând în 990.730 puncte; 2) Să dispuneţi dezmembrarea imobilului şi întabularea dreptului astfel dobândite în favoarea subscrisei în cartea funciară în conformitate cu raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expert A.;

În subsidiar:

1) Să dispuneţi obligarea pârâtei de rândul 1 să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin emiterea unei decizii în sensul arătat la petitele 1.1. şi 1.2. de mai sus, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

2) Să dispuneţi obligarea pârâtei de rândul 1 să transmită dosarul cu cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 cu soluţionată, către pârâta de rândul 2, în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei;

3) Să dispuneţi obligarea pârâtei de rândul 2 să emită decizie de compensare pentru un număr de 990.730 puncte, pentru imobilul teren cu nr. top. x în suprafaţă de 2211 mp situat în Cluj -Napoca, B-dul x nr. 124;

- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată;

- Judecarea în lipsă.

II. Prin Sentinţa civilă nr. 47 din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Parohia Reformata II Cluj, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, Consiliul Local al Municipiul Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţie civilă.

În motivarea sentinţei s-au arătat, în principal, următoarele:

Obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă obligarea pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România la retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului identificat în cartea funciară C.F. nr. x Oraşu Nou, nr. top x, nr. top x sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Temeiul juridic al cererii, indicat în mod expres de reclamanta Parohia Reformată Oraşu Nou, este art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, conform căruia "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Subsecvent, reclamanta solicită a se face aplicarea art. 35 alin. (3) din lege, conform căruia "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi".

Or, potrivit art. 35 alin. (11), "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii".

Prin urmare, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (2), (3) din Lege revine spre soluţionare în primă instanţă secţiei civile a tribunalului.

Reclamanta face referire la prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, conform cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat a fi retrocedat şi subliniază că, în virtutea respectării principiului simetriei drepturilor procedurale, instanţa competentă material şi teritorial este Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Capătul principal de cerere nu este, însă, întemeiat pe O.U.G. nr. 94/2000, ci pe Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Reclamanta solicită instanţei să se pronunţe în mod direct asupra calităţii sale de persoană îndreptăţită, asupra existenţei şi întinderii dreptului său de proprietate, în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, întrucât s-a depăşit un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii de retrocedare.

În acest context, reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile legale menţionate şi, în acelaşi timp, să ignore atribuirea expresă de competenţă pentru soluţionarea cererii. Competenţa exclusivă de soluţionare a litigiilor promovate în baza Legii nr. 165/2013 este stabilită prin art. 35 alin. (11) şi nu poate fi înlăturată pentru a se face aplicarea competenţei speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Solicitarea subsidiară de obligare a pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 în privinţa imobilului identificat prin CF. nr. x Oraşu Nou nr. top x, nr. top x, prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau, după caz, măsuri reparatorii şi emiterea decizie de validare este întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi ar reveni în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Cluj, conform art. 3 alin. (7) din Ordonanţă.

Aceasta este însă o cerere subsidiară şi se va judeca de instanţa competentă pentru cererea principală, în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte tribunalul ce urmează a fi sesizat de prezenta instanţă, curtea reţine prevederile că prevederile art. 35 alin. (11) anterior citate se impun a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stipulează că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pe cale de consecinţă, constatând că entităţile pârâte care ar fi trebuit să soluţioneze cererea de retrocedare formulată de reclamantă sunt Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în Bucureşti, se constată că se impune a se declina competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

III. Prin Sentinţa civilă nr. 1390 din 14 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea acţiunii, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj -Napoca, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea sentinţei s-au arătat, în principal, următoarele:

În speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamanta Parohia Reformată II Cluj a solicitat soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire şi restituirea în natură a imobilului cu nr. topo x situat în Cluj-Napoca, B-dul x nr. 124, compus din casă şi teren în suprafaţă de 2.055 mp şi acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren cu nr. topo x în suprafaţă de 2.211 mp, constând în 990.730 puncte, fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat mai sus, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Tribunalul constată că în ambele ipoteze instanţa este cea care urmează a se pronunţa asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, reţinută pentru identitate de raţiune. Astfel, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare sau al entităţii învestite cu soluţionarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite.

Potrivit art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială ... (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora."

Ca atare, atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât şi acţiunea persoanei îndreptăţite prin care se solicită soluţionarea de către instanţă a cererii de retrocedare, în cazul refuzului nejustificat al entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, revine instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

IV. Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat ca temei legal, cât priveşte capetele de cerere formulate în principal, dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, însă la finalul cererii sale a indicat şi prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi Normele metodologice de aplicare a acesteia, precum şi prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 21, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Se poate observa, aşadar, că fundamentul juridic al cererii este mai amplu şi mai nuanţat decât cel evocat în cuprinsul Sentinţei civile nr. 47/2019 a Curţii de Apel Cluj, după cum, în egală măsură, este necesar a se ţine seama de faptul că principiul disponibilităţii (inclusiv în ce priveşte componenta lui privitoare la alegerea de către reclamant a temeiului juridic al cererii sale) nu este unul absolut şi intangibil, el neputând fi exercitat cu nesocotirea unor dispoziţii legale imperative sau a intereselor legitime ale altor persoane.

Prin urmare, relevanţa în cauză a prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 trebuie înţeleasă prin raportare la regimul juridic specific aplicabil cererii reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul cu privire la care afirmă că i-a fost preluat abuziv.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că cererea (denumită "de retrocedare") formulată de reclamantă la data de 27.02.2003 şi înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare se întemeiază pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fiind vorba despre un imobil care a aparţinut unui cult religios.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 este un act normativ special, derogatoriu de la normele legale comune în materia acordării de măsuri reparatorii aferent preluării abuzive a unor imobile, ceea ce îi asigură preferinţă în aplicare, conform principiului "specialia generalibus derogant."

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) teza I din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de la comunicarea acestora.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar cele ale alin. (11) prevăd că litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

În fine, alin. (2) al art. 35 prevede că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizie în termenele prevăzute de art. 33 şi art. 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1), iar alin. (3) stabileşte că în cazurile prevăzute la alin. (1) şi)2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură, sau după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

Corecta înţelegere a sferei de aplicare a acestor dispoziţii legale obligă la a observa că prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 au, în considerarea caracterului lor de norme speciale, întâietate în aplicare faţă de normele generale cuprinse în art. 35 din Legea nr. 165/2013, în ce priveşte determinarea instanţei competente a soluţiona o acţiune precum cea de faţă.

Este fără relevantă că reclamanta a invocat prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, căci simpla ei voinţă nu ar putea înfrânge cele stabilite cu forţă obligatorie prin prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2004 în planul determinării instanţei competenţe a soluţiona contestaţiile împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, precum şi, prin analogie, sub aspectul soluţionării de către instanţă a cererii de constatare a existenţei dreptului de proprietate al reclamantului.

De altfel, cu privire la aceleaşi părţi şi la acelaşi tip de cereri adresate instanţei, însă în legătură cu un alt imobil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit anterior, prin Decizia civilă nr. 984 din 21 mai 2019, că îi aparţine Curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a acţiunii.

Faţă de toate cele ce preced, se va stabili în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ competenţa de soluţionare a acţiunii de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL