Competence for eviction execution with multiple debtors: creditor's choice of domicile under Art. 651 and 112 CPC in a negative conflict

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice sub nr. x din 29 iunie 2017, împotriva debitorilor C. şi D.

Prin Sentinţa civilă nr. 2963 din 21 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti pentru debitorul C. şi Judecătoriei Tulcea pentru debitoarea D. având în vedere domiciliile acestora din Belgia, respectiv municipiul Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 6838 din 30 mai 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, motivat de faptul că domiciliul debitorului C. nu este în ţară, iar domiciliul debitoarei D. este în municipiul Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1931 din 11 iulie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a reţinut în motivare că domiciliile debitorilor, în funcţie de care se stabileşte instanţa competentă, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sunt în Belgia şi municipiul Tulcea, astfel încât Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este instanţa de executare pentru debitorul C., iar Judecătoria Tulcea pentru debitoarea D.

S-a mai reţinut că sediul executorului judecătoresc se află în sectorul 4, iar acesta a sesizat deja o instanţă din Bucureşti în vederea facilitării procedurii de executare silită care poartă asupra unui imobil din sectorul 1, context în care se apreciază că partea a făcut deja alegerea uneia dintre instanţele deopotrivă competente, Judecătoria Sectorului 4 fiind legal învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare executare silită.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice sub nr. x din 29 iunie 2017, împotriva debitorilor C. şi D.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, creditorul s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc A., solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice sub nr. x din 29 iunie 2017, respectiv evacuarea debitorilor C., cu domiciliul în Belgia, şi D., cu domiciliul în Tulcea, jud. Tulcea, din imobilul său situat în Bucureşti.

Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Astfel, potrivit textului legal anterior menţionat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Se reţine că instanţele competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite sunt Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul creditoarei B. din Bucureşti, făcând aplicarea normelor incidente în ipoteza debitorului cu domiciliul în străinătate C. şi Judecătoria Tulcea, în raport de domiciliul debitoarei D.

Din analiza actelor din dosar, se constată că cererea de încuviinţare a executării silite vizează imobilul situat în Bucureşti, B-dul x nr. 24, iar creditoarea s-a adresat unui executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, competent să efectueze urmărirea silită conform dispoziţiilor art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 9 mai 2019, debitorii împotriva cărora se solicită încuviinţarea executării silite aveau domiciliile în Belgia, respectiv municipiul Tulcea, iar creditoarea a făcut deja alegerea uneia dintre instanţele competente alternativ, cea de la domiciliul său, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL