Contractual choice-of-forum clause as alternative to defendant's domicile jurisdiction in payment order proceedings

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 18 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea administrativ teritorială Primăria comunei Moneasa, a solicitat emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 50.000 RON reprezentând diferenţă neachitată din factura emisă la 11 mai 2018, şi penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate pentru perioada 3 iunie 2018 - 21 iunie 2018 la debitul iniţial de 180.000 RON, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 165.000 RON, pentru perioada 22 iunie 2018 - 11 iulie 2018, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 100.000 RON, pentru perioada 12 iulie 2018 - 8 noiembrie 2018, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 50.000 RON, de la 8 noiembrie 2018 până la data plăţii debitului rămas neachitat.

În motivare, reclamanta a arătat că la 28 martie 2018 a fost încheiat între părţi contractul de execuţie lucrări de arhitectură peisagistică nr. x, iar lucrarea ce a format obiectul contractului a fost executată de reclamantă, fiind neachitată în totalitate de către pârâtă.

Având în vedere că reclamanta are faţă de pârâtă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pentru suma de 50.000 RON, se apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile art. 1013 C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii pentru emiterea unei ordonanţe de plată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1727 din 21 martie 2019, Judecătoria Oradea a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonţ.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., iar potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

S-a mai reţinut că părţile au prevăzut la art. 24.3 din contractul nr. x din 28 martie 2018 o alegere de competenţă teritorială, la sediul executantului, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., însă această alegere nu împiedică pârâta-debitoare să solicite, pe cale de excepţie, soluţionarea litigiului izvorât din derularea raporturilor contractuale dintre părţi la instanţa judecătorească în a cărei arie de competenţă îşi are sediul şi care, în speţă, este în comuna Moneasa, jud. Arad, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Gurahonţ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Gurahonţ a pronunţat Sentinţa civilă nr. 333 din 24 iulie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către creditoare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul în care această competenţă este exclusivă.

Se mai reţine că, prin contractul încheiat între părţi la punctul 24.3, s-a stipulat în mod expres că soluţionarea litigiilor dintre părţi se face de către instanţele judecătoreşti din judeţul Bihor, iar creditoarea a optat pentru introducerea acţiunii la instanţa prevăzută de comun acord în convenţie, se apreciază că Judecătoria Oradea este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 18 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea administrativ teritorială Primăria comunei Moneasa, a solicitat emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 50.000 RON reprezentând diferenţă neachitată din factura emisă la 11 mai 2018, şi penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate pentru perioada 3 iunie 2018 - 21 iunie 2018 la debitul iniţial de 180.000 RON, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 165.000 RON, pentru perioada 22 iunie 2018 - 11 iulie 2018, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 100.000 RON, pentru perioada 12 iulie 2018 - 8 noiembrie 2018, penalităţi de întârziere de 0,25%/zi de întârziere aplicate debitului neachitat de 50.000 RON, de la 8 noiembrie 2018 până la data plăţii debitului rămas neachitat.

La articolul 24.3 din contractul nr. x, încheiat între părţi la 28 martie 2018, s-a prevăzut clauza potrivit căreia soluţionarea litigiilor se face de către instanţele judecătoreşti din raza municipiului Bihor.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 116 C. proc. civ. şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. dau posibilitatea părţilor să convină în scris ca procesele privitoare la bunuri şi alte drepturi de care pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Aceste ultime dispoziţii sunt aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul nu este de competenţa exclusivă a unei instanţe, situaţie în care clauza contractuală prin care a fost stabilită competenţa teritorială a instanţelor din Bihor îşi produce efectele.

În cauză, în raport de clauza atributivă de competenţă, prevăzută de părţi în contract, competenţa teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţele din jud. Bihor şi instanţa de la domiciliul pârâtei.

În litigiul pendinte, Judecătoria Oradea este instanţa aleasă de părţi ca instanţă competentă să soluţioneze litigiile, iar Judecătoria Gurahonţ este instanţa de la sediul pârâtei, aflat în Moneasa, jud. Arad.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa competentă potrivit convenţiei părţilor şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Oradea cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără a încălca voinţa reclamantei.

Faţă de dispoziţiile art. 24.3 din contract, prin care părţile au ales ca instanţă competentă o instanţă din judeţul Bihor şi, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL