Conflicting territorial jurisdiction for delictual liability: choice between place of tort and defendant's domicile

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 23 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanta Comuna Filipeştii de Pădure, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 32.125,44 RON, reprezentând prejudiciu pentru bugetul local al comunei Filipeştii de Pădure, stabilit de Curtea de Conturi în urma controlului efectuat la 29 noiembrie 2017, din care suma de 7.240 RON reprezintă contravaloare chirie lunară datorată pentru folosirea terenului în suprafaţă de 1350 mp, fără a avea contract de închiriere, pe perioada noiembrie 2014 - august 2015, suma de 7.103,42 RON constituie penalităţi calculate de Curtea de Conturi la suma menţionată anterior, suma de 11.396 RON reprezintă contravaloare chirie lunară datorată pentru folosirea terenului în suprafaţă de 77 mp, aflat sub construcţia proprietatea pârâtei, fără a avea contract de închiriere, pe perioada noiembrie 2014 - noiembrie 2017, iar suma de 6.224,02 RON constituie penalităţi calculate de Curtea de Conturi la această ultimă sumă.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâta a dobândit imobilul construcţie în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 15 decembrie 1999, iar pentru terenul în suprafaţă de 1350 mp a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere din 1 septembrie 2015, pentru perioada noiembrie 2014 - august 2015, neavând titlu în baza căruia folosea terenul.

Prin Sentinţa civilă nr. 387 din 18 februarie 2019, Judecătoria Câmpina a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Se mai reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 227 alin. (1) C. civ., sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului, iar potrivit art. 229 alin. (1) C. civ. dovada denumirii şi a sediului se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

Având în vedere şi faptul că, din actele depuse de pârâtă, reiese că S.C. A. S.R.L. a fost radiată, ca urmare a absorbirii acesteia de către A. S.R.L., cu sediul în Otopeni, jud. Ilfov, Judecătoria Câmpina a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buftea, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul societăţii absorbante.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4183 din 27 iunie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Câmpina, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că art. 107 C. proc. civ. stabileşte regula generală cu privire la competenţa teritorială, respectiv instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului.

Instanţa a mai reţinut că, potrivit art. 227 alin. (1) C. civ., sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului, iar potrivit art. 229 alin. (1) C. civ. dovada denumirii şi a sediului se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

Astfel cum rezultă din certificatele ONRC, pârâta S.C. A. S.R.L. a fost radiată, iar drepturile şi obligaţiile sale au fost preluate ca urmare a fuziunii prin absorbţie de către persoana juridică S.C. A. S.R.L., aspect în raport de care instanţa apreciază că cele două persoane juridice nu se confundă, doar drepturile şi obligaţiile trec în patrimoniul persoanei juridice radiate în cel al persoanei juridice absorbante, iar calitatea de pârâtă aparţine S.C. A. S.R.L., cu sediul în DJ 1001 sat Minieri, comuna Filipeştii de Pădure, jud. Prahova, localitate aflată în circumscripţie teritorială a Judecătoriei Câmpina.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanta Comuna Filipeştii de Pădure, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 32.125,44 RON, reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă teren şi penalităţi, cauza cererii de chemare în judecată fiind răspunderea civilă delictuală.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul litigiului este reprezentat de despăgubiri solicitate pentru ocuparea fără titlu a terenurilor proprietatea reclamantei, faptă ilicită ce atrage incidenţa normelor de drept ce reglementează instituţia răspunderii civile delictuale. În raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite, instanţa de la locul producerii prejudiciului şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Câmpina este instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul, fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul pretins a fi fost folosit abuziv de pârâtă, iar Judecătoria Buftea este instanţa de la sediul pârâtei, aflat în Otopeni, Şos Odăii nr. 62 - 68, jud. Ilfov.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, societatea S.C. A. S.R.L. este radiată, moment care marchează încetarea deplină a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale, potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 şi a fost absorbită de către S.C. A. S.R.L., cu sediul în Otopeni, Şos Odăii nr. 62 - 68, jud. Ilfov, astfel încât calitatea de pârâtă nu poate aparţine S.C. A. SRL

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Câmpina, instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite şi producerii prejudiciului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Câmpina nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Faţă de obiectul cauzei, prin care se solicită obligarea pârâtului la contravaloarea lipsei de folosinţă a terenurilor ocupate fără titlu şi, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL