Alternative territorial jurisdiction for contract execution: validity of plaintiff’s forum selection over defendant’s domicile

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 11 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A, a solicitat să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei B. S.A. cu privire la suma de 12.530,85 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 11 iulie 2018 şi a sumei de 2.091,25 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 12 iulie 2018.

În motivare, reclamanta a arătat că, la 11 iulie 2918, au fost emise facturile de regularizare menţionate în petitul cererii de chemare în judecată, fără a exista anexată vreo explicaţie suplimentară referitoare la diferenţele foarte mari de cantităţi de gaze consumate, ci doar o referire la faptul că suma reprezintă consum contor defect. Întrucât nu s-a adus la cunoştinţa reclamantei care au fost actele, normele legale şi măsurătorile în baza cărora s-au stabilit cantităţile de gaz din facturile de regularizare, reclamanta consideră că nu datorează sumele menţionate în facturi.

Prin Sentinţa civilă nr. 1091 din 7 mai 2019, Judecătoria Oneşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâta B. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează când sunt mai mulţi pârâţi cererea se poate introduce la oricare dintre ei.

S-a mai reţinut că sediul pârâtei B. S.A. se află în Târgu Mureş, iar cealaltă pârâtă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în cazul admiterii acesteia urmând să figureze ca pârâtă în cauză doar B. S.A.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Mureş a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2798 din 10 iulie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oneşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., care prevăd o competenţă teritorială alternativă, cea de la locul unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile care urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Având în vedere că reclamanta a perfectat contractul cu pârâta B. S.A. prin Centrul de relaţii Clienţi Oneşti, dezmembrământ al persoanei juridice de drept privat, şi a ales să învestească Judecătoria Oneşti cu cererea de chemare în judecată formulată, se reţine că această ultimă instanţă rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 11 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A, a solicitat să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei asupra sumei de 12.530,85 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 11 iulie 2018 şi a sumei de 2.091,25 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 12 iulie 2018.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia executării contractului, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează executarea contractului, competenţa teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Oneşti este instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului, fiind instanţa în circumscripţia căreia se află locul de consum a gazelor furnizate de către pârâta B. S.A., iar Judecătoria Târgu Mureş este instanţa de la sediul pârâtei, aflat în B-dul x, Târgu Mureş, jud. Mureş.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la locul executării contractului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Oneşti cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără a încălca voinţa reclamantei.

Faţă de obiectul cauzei, prin care se solicită constatarea inexistenţei unei creanţe izvorâte din executarea unui contract şi, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - NN